Crucea fiecăruia şi nădejdea în Dumnezeu

[forever...]

În prealabil postat de crinrin

Oare?

31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
33. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
34. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.


38. Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei.
39. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. 40. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute.
41. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti;
42. Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea.


Cu discernamant, in cele lumesti, pe cele pe care le poti lasa, lasa-le, iar pe cele pe care trebuie sa le faci, fa-le. In felul asta, te vei elibera de unele treburi inutile si vei avea posibilitatea sa faci mai multe pentru sufletul tau, pentru mantuire.

Personal, incerc sa ma multumesc cu ce am, sa nu umblu dupa lucruri care nu-mi sunt neaparat necesare si sa ma axez mai mult pe partea duhovniceasca. Ea e prioritara si pentru e aducatoare de adevarata liniste si bucurie.
Restul sunt conexe - le tin in stare de functionare dar nu tin musai sa fac performanta in directia asta, pentru ca m-as obosi si stresa inutil.

Crinrin, mulţumesc pentru mesaj! Ai dreptate, deşi mi s-a părut că ai o duritate a ta în a vedea/ tranşa lucrurile... Probabil ce am numit eu apropiere de Dumnezeu era doar o fugă de lume, poate de responsabilităţi (?) Problema e că ceea ce trebuie să fac îmi mănâncă mult, mult timp şi mă epuizează.
Oricum, mulţumesc încă o data. Voi reflecta la ce mi-ai scris.

[AlinB]

În prealabil postat de forever...

Crinrin, mulţumesc pentru mesaj! Ai dreptate, deşi mi s-a părut că ai o duritate a ta în a vedea/ tranşa lucrurile... Probabil ce am numit eu apropiere de Dumnezeu era doar o fugă de lume, poate de responsabilităţi (?) Problema e că ceea ce trebuie să fac îmi mănâncă mult, mult timp şi mă epuizează.
Oricum, mulţumesc încă o data. Voi reflecta la ce mi-ai scris.

NU e musai sa te epuizeze si spiritual.

Rugaciunea de dimineata si seara sunt foarte importante, cea de dimineata iti da energie duhovniceasca care poate sa dureze destul de mult iar cea de seara te ajuta sa te "recuperezi".

Intre, cel mai bine e sa te obisnuiiesti sa-ti deschizi mintea spre Dumnezeu.
Fa-ti o socoteala cam cate din ceea ce faci iti ocupa mintea in asa fel incat sa nu poti face asta.

Probabil foarte putine activitati, in restul timpului stam cu o minte golita de rugaciune unde oricine/orice isi poate gasi loc.

Mai rau, incercam sa o umplem cu trivialitati, ganduri obsedante, etc.

Pentru asta exista "rugaciunea de toata vremea", prin cuvantul interior sau mintea orientata catre Dumnezeu.

E pacat daca dupa atata canon de rugaciune n-am dobandit inca exercitiul de a tine mintea spre Dumnezeu chiar si dupa ce se termina cuvintele din carte.

De fapt, nu ne e imposibil sa facem asta, doar ca nu ne-am obisnuit cu ideea ca trebuie sa facem asta, gandim segmentat, asta e ora de munca, astea sunt minutele de rugaciune, ce se intampla cu mintea si cu sufletul intre doua rugaciuni lasam la voia intamplarii.

[forever...]

În prealabil postat de AlinB

NU e musai sa te epuizeze si spiritual.

Rugaciunea de dimineata si seara sunt foarte importante, cea de dimineata iti da energie duhovniceasca care poate sa dureze destul de mult iar cea de seara te ajuta sa te "recuperezi".

Mea culpa şi mi-e ruşine să spun, dar de multe ori nu apuc să mai citesc rugăciunile. Mă atrage somnul, iar dimineata ma trezesc greu. Şi nu stau să pierd vremea la tv. Văd somnul ca pe o metodă de a uita ce nu îmi convine.

Intre, cel mai bine e sa te obisnuiiesti sa-ti deschizi mintea spre Dumnezeu.
Fa-ti o socoteala cam cate din ceea ce faci iti ocupa mintea in asa fel incat sa nu poti face asta.

Probabil foarte putine activitati, in restul timpului stam cu o minte golita de rugaciune unde oricine/orice isi poate gasi loc.

Mai rau, incercam sa o umplem cu trivialitati, ganduri obsedante, etc.

Pentru asta exista "rugaciunea de toata vremea", prin cuvantul interior sau mintea orientata catre Dumnezeu.

E pacat daca dupa atata canon de rugaciune n-am dobandit inca exercitiul de a tine mintea spre Dumnezeu chiar si dupa ce se termina cuvintele din carte.

De fapt, nu ne e imposibil sa facem asta, doar ca nu ne-am obisnuit cu ideea ca trebuie sa facem asta, gandim segmentat, asta e ora de munca, astea sunt minutele de rugaciune, ce se intampla cu mintea si cu sufletul intre doua rugaciuni lasam la voia intamplarii.

Gândurile obsedante de genul nu sunt bună la serviciu, sunt prea leneşă, prea mândră, prea egoistă etc. sunt la ele acasă în capul meu.

Greu de găsit calea de mijloc.

În prealabil postat de forever...

Mă atrage somnul, iar dimineata ma trezesc greu. Şi nu stau să pierd vremea la tv. Văd somnul ca pe o metodă de a uita ce nu îmi convine.

Stiu cum e sa dormi ca sa nu mai stii si sa nu te mai gandesti la nimic. Am trait asta insa la un nivel si mai acut.
Eram atat de stresata incat ajunsesem sa adorm si cand nu prea era momentul. Incepusem sa ma tem serios ca problema se va agrava si ca ma va apuca subit somnul, te pomenesti, si cand m-as fi aflat pe strada sau cine stie pe unde... Asta ar fi fost chiar culmea sa adorm oriunde si in orice moment al zilei, fara sa ma pot controla.
Asa ca m-am dus la parinte si i-am spus ce mi se intampla. Si Dumnezeu a gasit o solutie salvatoare pentru situatia in care ma aflam.

Observ ca si la tine starea de stres se manifesta tot cu somnolenta, cumva iti gasesti refugiul in somn - sa dormi si sa nu mai stii de nimic.
Daca nu poti iesi singura din starea care-ti provoaca stres maxim, te va scoate Dumnezeu, numai sa-I ceri ajutorul.