Crucea fiecăruia şi nădejdea în Dumnezeu

[forever...]

În prealabil postat de AlinB

NU e musai sa te epuizeze si spiritual.

Rugaciunea de dimineata si seara sunt foarte importante, cea de dimineata iti da energie duhovniceasca care poate sa dureze destul de mult iar cea de seara te ajuta sa te "recuperezi".

Mea culpa şi mi-e ruşine să spun, dar de multe ori nu apuc să mai citesc rugăciunile. Mă atrage somnul, iar dimineata ma trezesc greu. Şi nu stau să pierd vremea la tv. Văd somnul ca pe o metodă de a uita ce nu îmi convine.

Intre, cel mai bine e sa te obisnuiiesti sa-ti deschizi mintea spre Dumnezeu.
Fa-ti o socoteala cam cate din ceea ce faci iti ocupa mintea in asa fel incat sa nu poti face asta.

Probabil foarte putine activitati, in restul timpului stam cu o minte golita de rugaciune unde oricine/orice isi poate gasi loc.

Mai rau, incercam sa o umplem cu trivialitati, ganduri obsedante, etc.

Pentru asta exista "rugaciunea de toata vremea", prin cuvantul interior sau mintea orientata catre Dumnezeu.

E pacat daca dupa atata canon de rugaciune n-am dobandit inca exercitiul de a tine mintea spre Dumnezeu chiar si dupa ce se termina cuvintele din carte.

De fapt, nu ne e imposibil sa facem asta, doar ca nu ne-am obisnuit cu ideea ca trebuie sa facem asta, gandim segmentat, asta e ora de munca, astea sunt minutele de rugaciune, ce se intampla cu mintea si cu sufletul intre doua rugaciuni lasam la voia intamplarii.

Gândurile obsedante de genul nu sunt bună la serviciu, sunt prea leneşă, prea mândră, prea egoistă etc. sunt la ele acasă în capul meu.

Greu de găsit calea de mijloc.

În prealabil postat de forever...

Mă atrage somnul, iar dimineata ma trezesc greu. Şi nu stau să pierd vremea la tv. Văd somnul ca pe o metodă de a uita ce nu îmi convine.

Stiu cum e sa dormi ca sa nu mai stii si sa nu te mai gandesti la nimic. Am trait asta insa la un nivel si mai acut.
Eram atat de stresata incat ajunsesem sa adorm si cand nu prea era momentul. Incepusem sa ma tem serios ca problema se va agrava si ca ma va apuca subit somnul, te pomenesti, si cand m-as fi aflat pe strada sau cine stie pe unde... Asta ar fi fost chiar culmea sa adorm oriunde si in orice moment al zilei, fara sa ma pot controla.
Asa ca m-am dus la parinte si i-am spus ce mi se intampla. Si Dumnezeu a gasit o solutie salvatoare pentru situatia in care ma aflam.

Observ ca si la tine starea de stres se manifesta tot cu somnolenta, cumva iti gasesti refugiul in somn - sa dormi si sa nu mai stii de nimic.
Daca nu poti iesi singura din starea care-ti provoaca stres maxim, te va scoate Dumnezeu, numai sa-I ceri ajutorul.