Parintii sunt impotriva

[nacu simona]

În prealabil postat de Bublisor

Nu zic ca e normal,iar violenta in niciun caz nu o tolerez,dar mi se pare ca i se pune eticheta de alcoolic asa din prima.

Draga mea, atunci cand bei din placerea de a bea se numeste betie. CLAR. Indiferent cat bei, caci alcoolismul se desfasoara progresiv, nu cazi din primul an in betii prelungite de o saptamana, sau ajungi in coma alcoolica la prima betie.

Eu nu stiu la ce facultate de medicina esti, ca nu prea privesti medical problema cu care te confrunti, ci mai mult lumesc si habarnist. Incepi sa ma dezamagesti.
Poate ca nu chiar va degenera totul pana la mersul in patru labe, dar avand si o zestre genetica cu mare risc, acest lucru ar trebuie sa te puna mult pe ganduri.
Insa nu eu am spus, ci tu, ca atunci cand se ameteste, daca nu il provoci, sta cuminte. Deci asta inseamna ca ajunge la o stare critica de ebrietate si nu rar, o data pe an, ci suficient in asa fel incat sa fi cunoscut deja cum reactioneaza. Caci din ce ai spus trag concluzia ca e posibil sa reactioneze si mai "urat", daca nu te porti "frumos" cu el cand bea.
Eu ti-am recomandat sa fii prudenta si sa iei in calcul toate posibilitatile.
Stii tu vorba aia: Ziua buna se cunoaste de dimineata.
Iar iubitul tau, iarta-ma, are caracterul masculului neos romanesc care "se cinsteste", potrivit acelui nivel al societatii care duce lipsa de "inspiratie" in viata si pentru care relaxarea nu inseamna o plimbare romantica in parc cu iubita, sau lecturarea unei carti , sau sport, etc, ci satisfacerea placerii trupesti grosiere. De aceea ti-am si spus ca in general, dar nu ca regula(caci mai sunt si exceptii ), cei care au aceste inclinatii, de obicei mai au si altele, ca fumatul, sau alte dorinte concupiscente starnite de alcool.
Deci nu doar ca astfel de oameni au inclinatii egoiste, dar mai fac si o gaura considerabila in bugetul familiei.

[Florinvs]

Totusi, nu cred ca este cintit a-l caracteriza pe prietenul initiatoarei topicului ca fiind "alcoolist", din moment ce nu il cunoasteti!

Acuma treaba asta cu "cinstitul" cu prietenii! Acuma fiecare om are prieteni- un lucru absolut normal- si daca mai bea din cand in cand o bere sau un pahar de vin cu acesti prieteni, nu cred ca este vreo problema!

Insa aici important este, ca "cinstitul" cu prietenii sa nu se faca in detrimentul familiei sau a persoanei iubite! Sa luam un exemplul concret! Daca sa spunem, intr-o seara , partenera/iubita sau sotia ajunge suparata acasa, sau dupa o zi grea, sau pur si simplu vrea o plimbare romantica in parc, etc, si un prieten te invita la o bere, atunci logic si normal (ca partener sau sot) este sa-l refuzi pe acel prieten.

[ioan67]

În prealabil postat de nacu simona

Draga mea, atunci cand bei din placerea de a bea se numeste betie. CLAR. Indiferent cat bei, caci alcoolismul se desfasoara progresiv, nu cazi din primul an in betii prelungite de o saptamana, sau ajungi in coma alcoolica la prima betie.

Daca acceptati un alt punct de vedere, anume din partea unui cunoscator incercat, betia e o stare care poate surveni si atunci cand nu bei din placere. Luati un om, turnati-i alcool pe gat si veti vedea ca se imbata crita in ciuda neplacerii evidente... Daca vreti, puteti verifica pe propria piele!

Mai mult chiar, pentru ca vad cum incurcati betivul cu alcoolicul, va informez respectuos ca un alcoolic nu iubeste bautura (precum betivul), nu cauta placerea (precum betivul) ci cauta sa scape de anumite chinuri sufletesti prin intermediul bauturii. Scopul, deci, al consumului nu este placerea, ci mai intai curmarea durerii si nelinistii/supararii/a altor emotii greu de purtat. Intelegeti?

*
Sunt nenumarate dovezi contrarii afirmatiei dvs. Multi, prea multi oameni au intrat in coma sau chiar au murit de la primul contact cu alcoolul. Cercetati-va cu atentie sursele, va rog!
Poate ca aveti toata buna intentie dar ganditi-va, va rog frumos, ca asta nu e suficient.

[ioan67]

În prealabil postat de nacu simona

... din ce ai spus trag concluzia ca e posibil sa reactioneze si mai "urat", daca nu te porti "frumos" cu el cand bea.

Aici am rugamintea sa aveti in vedere opinia ca e vorba de un joc de doi, in care fiecare isi face treaba conform scenariului de grup (minim doi oameni) numit "alcoolicul".
Repet, e un joc de doi (sau mai multi, uneori). Din care fac parte mai multi "actori", unul jucind rolul de "tap ispasitor", altul de "salvator" si "virtuos" etc. etc.

Prudenta, asadar, si cercetarea propriilor motive care te fac sa ramai nebautor intr-un cuplu cu un alcoolic...
De ce oare sunt partenerul acestui om care consuma alcool? - ar fi, poate, o intrebare care merita putina atentie.

[nacu simona]

În prealabil postat de ioan67

Aici am rugamintea sa aveti in vedere opinia ca e vorba de un joc de doi, in care fiecare isi face treaba conform scenariului de grup (minim doi oameni) numit "alcoolicul".
Repet, e un joc de doi (sau mai multi, uneori). Din care fac parte mai multi "actori", unul jucind rolul de "tap ispasitor", altul de "salvator" si "virtuos" etc. etc.

Prudenta, asadar, si cercetarea propriilor motive care te fac sa ramai nebautor intr-un cuplu cu un alcoolic...
De ce oare sunt partenerul acestui om care consuma alcool? - ar fi, poate, o intrebare care merita putina atentie.

Ar trebui sa fii putin mai explicit in ceea ce vrei sa spui cu "jocul de doi".
Apoi nu spui de cat timp faci parte din acel "cuplu" in care unul este consumator de alcool.

In ce priveste alcoolismul acesta este privit si perceput in doua modalitati diferite:

1. Este perceput (de catre profani)ca alcoolism doar cand a ajuns in faza critica sau cronica.
2. Este observat si depistat la timp inainte de a ajunge in faza cronica, caci orice boala are un inceput.

De regula, faza incipienta a alcoolismului nu se manifesta spectaculos, dar ea este critica in sine deoarece atunci este momentul de a interveni, si nu mai tarziu, cand deja s-a instalat alcoolismul cronic.
Este adevarat ca se poate intampla ca cel care consuma alcool( ca sa nu va mai alarmez cu cuvantul "alcoolic") sa reuseasca sa depaseasca aceasta faza incipienta fara prea mult efort, atunci cand este angajat intr-o casatorire constietizata, adica in care isi ia rolul in serios.Dar acest lucru nu este obligatoriu.In situatia in care exista si o cauzalitate genetica, atunci lucrurile se pot complica.De aceea am atras atentia ca nu trebuie luata in gluma atitudinea tanarului respectiv fata de bautura.
Am sa va mai dau doua citate dintr-un studiu referitoare la "consumul de alcool":


"Orice persoana care nu este capabila sa-si controleze apetitul excesiv pentru alcool, este posibil sa sufere de alcoolism sau de dependenta de alcool

Putem spune ca o persoana sufera de alcoolism, atunci cand aceasta nu poate sa renunte la consumul de alcool, chiar daca doreste acest lucru.".


Dupa cum vezi eu nu vin doar cu pareri si experiente proprii asa cum insinuezi.
Ori tanarul in discutie nu doar bea alcool, ci se si ameteste, ceea ce inseamna ca "nu este capabil sa-si controleze apetitul pentru alcool".
Ceea ce am incercat si incerc sa va fac sa intelegeti este ca alcoolismul nu devine alcoolism doar in faza cronica.
Acum,din cate inteleg, Ioan67, tu vrei sa spui ca langa un astfel de om, consumator de alcool, trebuie sa existe cineva care sa-l ajute.Sunt de acord cu acest lucru.Toti ati comentat doar in sensul acesta. Doar ca nu ati luat in calcul si partea cealalta, a fetei. Pe ea cine o ajuta ca sa-l ajute pe el?
Pentru ca din cate observ, fata nu este constienta de pericolul in care se afla iubitul ei.Ea spune de asemenea ca nu este de acord cu violenta. Dar ce va face atunci, in cazul in care, Doamne fereste, se va lovi si de acest impediment? Va trebui sa suporte, altfel nu-si va duce la capat angajamentul luat.
In alta ordine de idei ea nu este credincioasa.Voi toti, i-ati dat sfaturi mai mult de pe aceasta pozitie a credintei.Cum ca iubirea...Dumnezeu...bal-bla-bla.

A fost si la televizor un caz cu un cuplu in care el alcoolic, ea l-a sustinut,terapie, Dumnezeu, etc, toul roz, ca pana la urma sa ajunga tot pe post la tv,ca se despart, ca nu se mai poate, etc.

Aceasta cruce este foarte grea si cere renuntare a unuia in favoarea celuilalt.Orice incetare de la obiectivul urmarit poate duce la declinul celui bolnav, pentru ca aceasta boala nu se vindeca niciodata si singurul remediu este abstinenta.
Apoi, cum il va face aceasta fata abstinent pe iubitul ei, in momentul cand va vedea ca gluma se ingroasa? Caci acest lucru implica despartirea de prietenii lui, de anturajul care ii intretine obiceiul de a bea, poate si de anumite rude consumatoare de alcool, deoarece orice pahar cu alcool dus la gura il arunca pe bolnav in alta criza de alcoolism.
Puteti spune orice, dar iubitul fetei se afla in faza incipienta a alcoolismului.Ea zice ca se ameteste, nu zice ca se imbata, probabil pentru ca pentru ea a te imbata inseamna doar a cadea lat sub masa.
Dupa parerea mea va jucati cu focul, dragii mei si mai si pretindeti ca aveti credinta si vorbiti asadar in nume de credinciosi.
Dar, ca sa nu mai existe suspiciuni, sa ceara aceasta fata iubitului ei sa renunte la alcool definitiv, caci nu-i foloseste oricum la nimic, poate la fel de bine sa bea si limondata si oranjada, care nu prezinta niciun risc pentru nimeni. Deci, daca o iubeste cu adevarat, sa faca acest "mic" sacrificiu in numele iubirii.
Si apoi mai stam de vorba.

[ioan67]

În prealabil postat de nacu simona

De regula, faza incipienta a alcoolismului nu se manifesta spectaculos, dar ea este critica in sine deoarece atunci este momentul de a interveni, si nu mai tarziu, cand deja s-a instalat alcoolismul cronic.

Subscriu.
Desi se poate face o terapie si mai tarziu. De fapt, terapia alcoolismului se face intotdeauna "mai tarziu". Poate nu cunoasteti, dar intrarea in terapie a unui alcoolic se face abia cand el a ajuns la "fundul sacului". Adica atunci cand se mai agata de viata cu un singur fir, acela daruit o clipa de Bunul Dumnezeu pentru o alegere finala...
Restul opiniilor dvs. sunt neconforme cu realitatea acestei patologii, ma iertati de franchete.
Daca nu sunteti alcoolic aflat in terapie, va anunt respectuos ca nu intelegeti bine conditia alcoolismului, oricate articole ati citi pe acest subiect. Alcoolismul e cunoscut cel mai bine, ca conditie patologica, de catre alcoolici. Nicidecum de catre medici sau de alte categorii de oameni. Tocmai din acest motiv, alcoolicul e tratat cu succes doar de catre alcoolici, restul (medic, psiholog, preot) fiind adjuvante.

[nacu simona]

În prealabil postat de ioan67

Subscriu.
Desi se poate face o terapie si mai tarziu. De fapt, terapia alcoolismului se face intotdeauna "mai tarziu". Poate nu cunoasteti, dar intrarea in terapie a unui alcoolic se face abia cand el a ajuns la "fundul sacului". Adica atunci cand se mai agata de viata cu un singur fir, acela daruit o clipa de Bunul Dumnezeu pentru o alegere finala...
Restul opiniilor dvs. sunt neconforme cu realitatea acestei patologii, ma iertati de franchete.
Daca nu sunteti alcoolic aflat in terapie, va anunt respectuos ca nu intelegeti bine conditia alcoolismului, oricate articole ati citi pe acest subiect. Alcoolismul e cunoscut cel mai bine, ca conditie patologica, de catre alcoolici. Nicidecum de catre medici sau de alte categorii de oameni. Tocmai din acest motiv, alcoolicul e tratat cu succes doar de catre alcoolici, restul (medic, psiholog, preot) fiind adjuvante.

Si da si nu.
Ar trebui sa existe fericita situatie in care lumea asta sa dea periodic cate un betiv vindecat si cate un pacient de vindecat. Realitatea este ca cel ce randuieste totul,cine si cum se vindeca, este Dumnezeu, care trimite si ajutorul si vindecarea, desi majoritatea dintre noi nu realizam acest lucru.
Noi nu avem capacitatea de a privi in ansamblul ei toata problematica situatiei, sa depistam cauzele, efectele, sau metodele de rezolvare.
Dar daca dvs ati ajuns acolo unde sunteti, ajutati pe cat va sta in putinta, fiind convins de ceea ce faceti. Numai sa nu-l scoateti pe Dumnezeu din ecuatie.
Si, poate stiti ca boala de care sufera alcoolicul este de fapt codependenta. Deci aceasta este boala care trebuie tratata si de care trebuie sa se tina seama pentru a ajunge la radacina bolii. Caci chiar daca nu mai bea, codependenta ramane, schimband o patima cu alta, fara a iesi radacina raului din om. De aceea se spune ca alcoolismul nu este vindecabil, deoarce nu se trateaza bola care trebuie, ci doar un efect al ei.

[ioan67]

În prealabil postat de nacu simona

Caci chiar daca nu mai bea, codependenta ramane, schimband o patima cu alta, fara a iesi radacina raului din om.

Sunt nedumerit....
A fi codependent inseamna, pentru dvs, a schimba o boala/patima cu alta???
Credeam ca se refera la partenerul celui cu adictie manifesta, ma iertati de ignoranta....

[nacu simona]

În prealabil postat de ioan67

Sunt nedumerit....
A fi codependent inseamna, pentru dvs, a schimba o boala/patima cu alta???
Credeam ca se refera la partenerul celui cu adictie manifesta, ma iertati de ignoranta....

Codependenta este intr-adevar boala celui care sufera din cauza celui care este cazut intr-un pacat de moarte. De exemplu, un copil poate suferi consecintele pacatului parintesc fara a avea vreo legatura constientizata cu pacatul acestuia. De regula copilul este acaparat de diverse boli psihice, manifestate prin hiperactivitate, irascibilitate, anorexie, sau mai grav, prin autism, somnambulism, epilepsie, etc. Veti spune, dar, ca sunt copii autisti ai caror parinti sunt ok, nu sunt betivi, nu sunt adulteri... Da, dar nu cunoastem noi viata lor intima, pornografia pe care o practica, sau anumite pacate sufletesti grele,ura ori credinte oculte, chiromantie, vrajitorie, etc, etc. Sau pur si simplu au( sau nici nu au) cununia religioasa fara a se fi spovedit mai inainte si fara a implini canonul aferent. Am dat doar cateva exemple.
Codependenta afecteaza deci pe cel care traieste langa un pacatos notoriu, manifestindu-se ori prin aceeasi boala cu a pacatosului, sau manifestandu-se prin alte boli .Codependenta la adult se bazeaza pe dorinta de a controla pe cel bolnav, de exemplu pe sotul betiv.Dar nereusind, apare frustrarea, chinul psihic, bulversarea: stress, depresie, bulimie sau anorexie, fumat, drog, alcoolism, adulter,etc. In general copiii alcoolicilor manifesta boala codependentei ajungand la aceeasi patima cu parintele alcoolic, dar nu numai.
Astfel sotia unui alcoolic isi pierde preocuprea de sine,stima de sine, se imbolnaveste psihic, devine obsedata de a controla si a sti tot ce se intampla cu sotul ei si nu are liniste daca acesta nu inceteaza cu bautura, sau cu adulterul, de ce nu! Aceasta boala se caracterizeaza, dpdv duhovnicesc, pe judecarea celuilalt (a pacatosului) si ignorarea propriei persoane sau si a propriilor pacate. Asta in cazul adultilor. Iar copiii, din cauza stresului familial devin depresivi, alcoolici la randul lor, depravati, labili psihic etc, fiind nevoie a se lua in considerare cauza bolii lor pentru a fi tratata corespunzator si oarecum diferit de codependenta adultilor. Codependenta este deci imbolnavirea psihica a omului din cauza deficitului si deficientei de iubire in familie, caci este o boala care isi are radacinile in familie,prin ruperea echilibrului emotional si caderea in dependenta fata de vicii.
La acest risc al imbolnavirii de codependenta se expune Bublisor, daca, Doamne fereste, casatorindu-se cu iubitul ei acesta ar ajunge alcoolic declarat.
Cred ca nu trebuie neglijata suspiciunea ca si iubitul lui Bublisor este codependent, deoarece e posibil sa manifeste aceeasi boala cu tatal sau, datorata lipsei stimei de sine si a unui dezechilibru sufletesc, generat de atmosfera familiala in care a trait fiind copil.
Deci la el nu trebuie tratat simplu alcoolismul, ci codependenta, adica sa fie adus in situatia echilibrului sufletesc prin constientizarea bolii si a luptei impotriva ei prin deasa spovedanie, prin Sfantul Maslu si Impartasanie, daca ii va da dezlegare duhovnicul la aceasta din urma, dar si prin multa iubire si intelegere a celor din jur. Iar boala lui va fi vindecata cand se va simti usurat de orice fel de dependenta, fie fizica, fie emotionala, putand fi in stare sa se controleze luand decizii sanatoase si motivate in viata.
Pentru ca alcoolismul este doar o manifestare a codependentei, nu boala in sine si de indata ce alcoolicul nu mai are materia alcoolului, singur reprimandu-si-o,sau convins de catre altii sa o faca, aproape in mod sigur va inlocui aceasta patima a alcoolului cu alta: mancare, sau sex, sau pornografie, sau drog, etc. pentru ca boala lui nu a fost tratata (lipsa stimei de sine), ci doar efectul.
De aceea am spus ca pe Bublisor cine o va sustine in purtarea acestei cruci grele, daca Doamne fereste va fi asa cum s-ar parea sa fie? Caci parintii nu ar face decat sa-i reproseze(ei nedorind casatoria) si de aici ochi scosi, etc, etc, toate in capul lui Bublisor. Nu-i usor sa impingi pe cineva la inaintare nestiind sigur la ce il impingi.
Nu stiu daca m-am facut inteleasa.
Sunt multe de spus despre aceasta boala care este generatoare de toate sociopatiile si ravagiile umanitatii si care a dus la distrugerea familiei, tinzandu-se la inlocuirea ei cu surogate in care iubirea vie si sanatoasa sufleteasca sa fie inlocuita cu cea trupeasca, numita sex. Pentru ca suntem bolnavi si nu mai ajungem acolo unde trebuie si atunci ne multumim cu cat avem si putem sa zicem ca asa e normal.
Doamne ajuta!

[ioan67]

În prealabil postat de nacu simona

A fost si la televizor un caz cu un cuplu in care el alcoolic, ea l-a sustinut,terapie, Dumnezeu, etc, toul roz, ca pana la urma sa ajunga tot pe post la tv,ca se despart, ca nu se mai poate, etc.

Stimata doamna,
terapia alcoolismului si a altor boli spirituale, nu se face la televizor.
Aceea e isterie, doamna. Nu terapie.