Citat:
În prealabil postat de Copacel
Esti sigur ca aia nu sunt piticii tai care fug pe creier in cautare de autostrada ?
|
Ba tocmai piticii mei de pe creier sunt ăia care fug mîncînd pămîntul în căutare de autostradă... știi tu de ce, pentru că lor le place calea aia largă pe care intră toți cei ce caută să se închine la înalta poartă.
Iar piticii ăștia numiți mikiduți apar din necredință sau din beția iubirii de sine pe nedrept.
Știi cum fug piticii cînd le reamintesc de pămîntul plat? Fug mîncînd pămîntul... de groază. Crapă în ei toată mîndria ''științifică'' și se prăbușesc apoi la picioarele Sfintei Cruci.... eliberați de minciună, mirîndu-se de rugăciunile sfinților.
Sigur că sunt piticii mei... cei foarte colorați... vorba lui Igor. :)
Cînd lepăd gLumea ieșind din necredință și din beția iubirii de sine... pier și dispar încît am impresia că se dau pe autostradă departe de mine întrecîndu-se ca la raliu.
Cînd iar am o idee lumească, o grijă păgînă sau ceva poftă necurată... degrabă dau buzna ''săracii mikiduți'' ca să abereze și să abuzeze pe cîte cineva... prin intermediul meu. Ei sunt: piticii de pe creier ai mei, ai tăi, ai altuia, ai cui or fi.