![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Si Sfantul Grigorie :
|
|
#2
|
|||
|
|||
|
zici tu... că e din sfîntul respectiv.
........ Nu știu din cine e citatul că pare o vorbire modernă și nu a unui sfînt, dar din oricine ar fi, iată că de data asta se vorbește de duhuri, deci ar putea fi un text al unui tălmaci ortodox, dar tocmai de acolo rezultă ce era chiar Samuel acel duh căci el proorocea pentru a doua zi și credea că Saul îl va asculta și va muri a doua zi pentru Israel așa cum era voia Domnului ajungînd să fie însfîrșit, împreună cu Samuel, în aceiași Dreapă Credință, chiar dacă o vor avea împreună abia acolo jos, în Șeol, deci iată că pînă în ultima zi a vieții lui Saul, proorocul Samuel se ruga și lucra pentru el, pentru mîntuirea regelui Saul, rege căzut din dreapta credință, pe care el, Samuel îl unsese... ''Mîine tu și Ionatan cu mine'' (a zis Samuel întărind proorocia deși nu se putea știi dacă e char el deci avea nevoie de Credință și discernămînt pentru ca să poată să creadă) Asta a spus proorocul Samuel după voia lui Dumnezeu și s-a adeverit. Saul a crezut, a luptat a doua zi pentru Israel și a murit împreună cu Ionatan, cel mai bun prieten al lui David... și au ajuns amîndoi în Șeol în dreapta credință care locuia în Samuel. David le-a adunat trupurile și i-a înmormîntat cu cinste!!! Deci iată că puteau fi împreună tot așa cum tîlharul de pe cruce s-a mîntuit în ultimul ceas al vieții sale. Așa s-a mîntuit și Saul în ultima zi căci l-a ascultat pe Samuel și a împlinit proorocia și voia lui Dumnezeu. Un duh necurat și mincinos minte și caută să nu se împlinească voia lui Dumnezeu cu niciun chip și te înșeală mai ales în ultimile zile ale vieții. (''Milă voiesc și nu jertfe'') Last edited by vsovi; 10.08.2016 at 18:59:24. |
|
#3
|
|||
|
|||
|
In mintea stramba si lucrul drept se stramba. Ti-a zis femeia ca asa talcuieste Sf Grigorie, ti-am aratat si eu pasajul dar tu si acolo citesti ca ar fi Samuel. Deci unde Sf. Grigorie zice ca e exclus sa fi fost Samuel, tu citesti ca a fost Samuel. |
|
#4
|
|||
|
|||
|
Citat:
Iubite frate, "Un duh necurat și mincinos minte și caută să nu se împlinească voia lui Dumnezeu cu niciun chip" Asa este precum zici, de aceea cei ce asculta de duhurile necurate si merg la vrajitori si ghicitori nu vor sta niciodata langa cei drepti in dreapta credinta, ci merg langa povatuitorii lor, diavolii, a caror voie o fac, impotriva voii si poruncilor lui Dumnezeu. |
|
#5
|
|||
|
|||
|
Citat:
Pentru că au ascultat de Samuel pînă la urmă, măcar în ultima zi și au murit în Dreapta Credință. Au ajuns împreună cu Samuel care i-a ocrotit și atunci și azi. (Nimeni nu a sfătuit să meargă cineva la vrăjitori deci argumentele tale sunt absurde ci din contră se arată că iată, Dumnezeu poate să facă binele chiar prin ei, dacă voiește, și de data asta nicimăcar vrăjitoarea nu greșise căci nu a chemat morții ci viii adormiți. Și nici nu-s sigur că citatul e din sf. Grigorie de Nyssa căci el a trăit prin anul 300 și în textul prezentat întîlnim un limbaj prea modern, în stil de călugăr romîn modern) |
|
#6
|
|||
|
|||
|
Cauta pe net colectia PSB, volumul 30, paginile 132-133.
|
|
#7
|
|||
|
|||
|
Te rog frumos și nu da scanări la care treci deasupra sf. Grigorie de Nyssa. Ok?
Citat:
Și n-ar trebui să-ți pară rău că nu poți tu nicicum să-ți impui inchiziția aia a ta ''ortodoxă'' încropită pe baza răutăților și orgoliilor marilor tăi teologi care-ți împărtășesc bîrfe și-ți fac astfel de exegeze absurde. (Nu mă refer la sfinți ci la bîrfele ''teologilor'' celor pe care idolizîndu-i le răspîndești cu nesaț.) Mie îmi pare bine că discutăm și că ne lămurim de exemplu, cu cine a discutat pînă la urmă Saul înainte de marea bătălie cu filisitenii. Cu Duhul lui Samuel sau cu un duh necurat? Că dacă ar fi fost necurat cum atunci să-l învețe el bine pe Saul voia lui Dumnezeu ca să ajungă să fie a doua zi împreună? Iar David cum atunci să ia trupurile lui Saul și al lui Ionatan și să le îngroapă cu mare cinste înaintea întregului Israel? Poate că o fi cinstind David cu întregul Israel pe păcătoșii ce cheamă pe satana și care cred în duhurile necurate și mincinoase sau în duhurile morților... Să fim serioși!!! Saul a crezut duhului lui Samuel care i-a împărtășit voia lui Dumnezeu... și asta s-a petrecut la chemarea unei vrăjitoare care ar fi trebuit ucisă cu pietre căci vrăjea în ascuns chemînd morții, lucru interzis lui Israel. Dar Samuel nu era mort ci era drept-credincios adormit... deci iată că de data aceea vrăjitoarea nici măcar nu greșise ascultînd de regele Saul ca să cheme Duhul lui Samuel... pentru că Samuel era un drept credincios... și ea temîndu-se de Saul a chemat duhul lui Samuel știind că o putea omorî cu pietre pentru ocupația sa, împlinind legea regele Saul. Last edited by vsovi; 10.08.2016 at 19:47:31. |
|
#8
|
|||
|
|||
|
Pai sa iti dau eu mura in gura ?
Na poftim : https://vreaumantuire.files.wordpres...scrieri-ii.pdf Paginile 132-133. "Se vede asadar limpede ca in locul lui Samuel s-a aratat un duh rau care desigur ca n-a mintit atunci cand a spus ca e impreuna cu Saul". Auzi ce ne spune pucistul. Ca daca e un om sfant atunci e normal sa faci necromantie si sa apelezi la vrajitoare, chiar a facut un lucru bun Saul si s-a mantuit precum talharul de pe cruce. :) Inca o data - in mintea stramba si lucrul drept se stramba. Cand te duci la vrajitoare te intalnesti cu dracul. Chiar daca ti se pare ca vorbesti cu vreun sfant. Last edited by iuliu46; 10.08.2016 at 19:51:10. |
|
#9
|
|||
|
|||
|
Citat:
"Iar Samuel a zis..." Aceeasi identitate este reafirmata (si prin aceasta intarita) in versetele 16 si 20. Scrie negru pe alb ca vorbeste Samuel, nu altcineva. Totusi, nota Parintelui Anania lasa textul deschis interpretarii: Acesta este unul din cele mai tulburatoare episoade ale Vechiului Testament. Poate fi presupus si un scenariu, ca multe altele de acest fel, regizat în functie de priceperea femeii-medium si de credulitatea lui Saul; ramâne însa o taina a lui Dumnezeu îngaduinta ca sufletul lui Samuel sa-si paraseasca odihna si sa raspunda unei asemenea chemari. Exista însa si probabilitatea unei substituiri: un diavol deghizat în fata unui Saul deghizat; la urma urmelor, Saul nu-l vede pe Samuel, ci doar îl aude prin vocea femeii ventriloce; adevarul spuselor „celuilalt” face parte din arta travestiului. |
|
#10
|
|||
|
|||
|
O situatie similara intalnim ori de cate ori citim vreo poveste: daca acceptam universul "intern" al povestii, gasim in lumea povestii diverse personaje care au o identitate a lor, acolo in poveste. Astfel, citim ca Fat-Frumos (si nu altcineva) face si drege, ca Balaurul nu stiu ce mai pune la cale, ca BabaCloanta mai zice si ea unele sau altele....
Acesta e universul povestii, lumea ei aparte. Cand citim, luam de buna conventia propusa de scriitor si, macar pe timpul lecturii, "ne mutam" in cadrul propus de autor. Traim in "alta lume". Posibil, asadar, ca si Saul sa fie prezentat (fara avertismente prealabile pentru cititor, adica pentru noi) in textul biblic ca facind pe nesimtite parte dintr-un univers aparte, distinct, unde ghilimelele nu isi mai au rostul. Putem intelege asadar ca Saul patrunde intr-o lume unde Samuel e Samuel, iar nu altcineva. Dar ce fel de lume este aceasta? E totuna cu lumea noastra sau, cata vreme la mijloc e vrajitoarea, e o lume a povestilor? Textul ramane ambiguu, deschis interpretarilor. Personal admir jocul de planuri in care, ca la teatru, mastile fac legea si provoaca pe spectator. Nu ma reped sa aleg un univers sau altul, dintre cele posibile aici. Ma delectez, in schimb, cu ambiguitatea textului. Si ma intreb: de ce voieste Domnul sa ne ofere un text ambiguu?....:) Si, mai ales: ce voieste, oare, de la noi? |
|
|