Parintii sunt impotriva

[ioan67]

În prealabil postat de vsovi

De ce atunci regele David a luat trupurile lui Saul şi a lui Ionatan şi le-a îngropat cu mare cinste?

Pentru că au ascultat de Samuel pînă la urmă, măcar în ultima zi şi au murit în Dreapta Credinţă.

Au ajuns împreună cu Samuel care i-a ocrotit şi atunci şi azi.

(Nimeni nu a sfătuit să meargă cineva la vrăjitori deci argumentele tale sunt absurde ci din contră se arată că iată, Dumnezeu poate să facă binele chiar prin ei, dacă voieşte, şi de data asta nicimăcar vrăjitoarea nu greşise căci nu a chemat morţii ci viii adormiţi. Şi nici nu-s sigur că citatul e din sf. Grigorie de Nyssa căci el a trăit prin anul 300 şi în textul prezentat întîlnim un limbaj prea modern, în stil de călugăr romîn modern)

In 1Regi28,15 scrie (versiunea Anania):
"Iar Samuel a zis..."
Aceeasi identitate este reafirmata (si prin aceasta intarita) in versetele 16 si 20. Scrie negru pe alb ca vorbeste Samuel, nu altcineva.

Totusi, nota Parintelui Anania lasa textul deschis interpretarii:
Acesta este unul din cele mai tulburatoare episoade ale Vechiului Testament.
Poate fi presupus si un scenariu, ca multe altele de acest fel, regizat în functie de priceperea femeii-medium si de credulitatea lui Saul;
ramâne însa o taina a lui Dumnezeu îngaduinta ca sufletul lui Samuel sa-si paraseasca odihna si sa raspunda unei asemenea chemari.
Exista însa si probabilitatea unei substituiri: un diavol deghizat în fata unui Saul deghizat; la urma urmelor, Saul nu-l vede pe Samuel, ci doar îl aude prin vocea femeii ventriloce;
adevarul spuselor „celuilalt” face parte din arta travestiului.

[ioan67]

O situatie similara intalnim ori de cate ori citim vreo poveste: daca acceptam universul "intern" al povestii, gasim in lumea povestii diverse personaje care au o identitate a lor, acolo in poveste. Astfel, citim ca Fat-Frumos (si nu altcineva) face si drege, ca Balaurul nu stiu ce mai pune la cale, ca BabaCloanta mai zice si ea unele sau altele....
Acesta e universul povestii, lumea ei aparte. Cand citim, luam de buna conventia propusa de scriitor si, macar pe timpul lecturii, "ne mutam" in cadrul propus de autor. Traim in "alta lume".

Posibil, asadar, ca si Saul sa fie prezentat (fara avertismente prealabile pentru cititor, adica pentru noi) in textul biblic ca facind pe nesimtite parte dintr-un univers aparte, distinct, unde ghilimelele nu isi mai au rostul.
Putem intelege asadar ca Saul patrunde intr-o lume unde Samuel e Samuel, iar nu altcineva.
Dar ce fel de lume este aceasta?
E totuna cu lumea noastra sau, cata vreme la mijloc e vrajitoarea, e o lume a povestilor?

Textul ramane ambiguu, deschis interpretarilor.
Personal admir jocul de planuri in care, ca la teatru, mastile fac legea si provoaca pe spectator.
Nu ma reped sa aleg un univers sau altul, dintre cele posibile aici. Ma delectez, in schimb, cu ambiguitatea textului. Si ma intreb: de ce voieste Domnul sa ne ofere un text ambiguu?....:) Si, mai ales: ce voieste, oare, de la noi?

[nacu simona]

În prealabil postat de ioan67

O situatie similara intalnim ori de cate ori citim vreo poveste: daca acceptam universul "intern" al povestii, gasim in lumea povestii diverse personaje care au o identitate a lor, acolo in poveste. Astfel, citim ca Fat-Frumos (si nu altcineva) face si drege, ca Balaurul nu stiu ce mai pune la cale, ca BabaCloanta mai zice si ea unele sau altele....
Acesta e universul povestii, lumea ei aparte. Cand citim, luam de buna conventia propusa de scriitor si, macar pe timpul lecturii, "ne mutam" in cadrul propus de autor. Traim in "alta lume".

Posibil, asadar, ca si Saul sa fie prezentat (fara avertismente prealabile pentru cititor, adica pentru noi) in textul biblic ca facind pe nesimtite parte dintr-un univers aparte, distinct, unde ghilimelele nu isi mai au rostul.
Putem intelege asadar ca Saul patrunde intr-o lume unde Samuel e Samuel, iar nu altcineva.
Dar ce fel de lume este aceasta?
E totuna cu lumea noastra sau, cata vreme la mijloc e vrajitoarea, e o lume a povestilor?

Textul ramane ambiguu, deschis interpretarilor.
Personal admir jocul de planuri in care, ca la teatru, mastile fac legea si provoaca pe spectator.
Nu ma reped sa aleg un univers sau altul, dintre cele posibile aici. Ma delectez, in schimb, cu ambiguitatea textului. Si ma intreb: de ce voieste Domnul sa ne ofere un text ambiguu?....:) Si, mai ales: ce voieste, oare, de la noi?

Textul nu este deloc ambiguu, este extrem de elocvent, daca vrei sa primesti adevarul din el(pentru cei ce Il cunosc pe Domnul).Si vreau sa spun ca un pastor (penticostal,parca) a descifrat singur acest adevar si se mira cum alt pastor (baptist), nu si-a dat seama .
Dumnezeu a ingaduit ca prin gura diavolului Saul sa primeasca adevarul, dar ce adevar? Vestirea mortii- pentru ca Saul calcase poruncile lui Dumnezeu si mersese si la vrajitoare.
Tot asa a vorbit Dumnezeu si prin gura magaritei lui Valaam, nu ca magarita era proorocita.

Daca asa ne poticnim la textul cu vedenia lui Samuel, dar cum vom intelege textul cu proorocul Valaam si magarita?

[nacu simona]

În prealabil postat de ioan67

In 1Regi28,15 scrie (versiunea Anania):
"Iar Samuel a zis..."
Aceeasi identitate este reafirmata (si prin aceasta intarita) in versetele 16 si 20. Scrie negru pe alb ca vorbeste Samuel, nu altcineva.

Totusi, nota Parintelui Anania lasa textul deschis interpretarii:
Acesta este unul din cele mai tulburatoare episoade ale Vechiului Testament.
Poate fi presupus si un scenariu, ca multe altele de acest fel, regizat în functie de priceperea femeii-medium si de credulitatea lui Saul;
ramâne însa o taina a lui Dumnezeu îngaduinta ca sufletul lui Samuel sa-si paraseasca odihna si sa raspunda unei asemenea chemari.
Exista însa si probabilitatea unei substituiri: un diavol deghizat în fata unui Saul deghizat; la urma urmelor, Saul nu-l vede pe Samuel, ci doar îl aude prin vocea femeii ventriloce;
adevarul spuselor „celuilalt” face parte din arta travestiului.

In timp ce textul lui Grigorie de Nyssa este limpede si pe intelesul oricui(presupun), nota lui Bartolomeu Anania necesita "talcuiri", atat este de explicit( era sa zic incalcit)

[ioan67]

În prealabil postat de nacu simona

In timp ce textul lui Grigorie de Nyssa este limpede si pe intelesul oricui(presupun), nota lui Bartolomeu Anania necesita "talcuiri", atat este de explicit( era sa zic incalcit)

Pentru ca Parintele Anania a luat in calcul si alte talcuiri ulterioare (facute tot de sfinti), in timp ce textul Sfantului Grigorie ofera o singura talcuire, aceea care i s-a dat atunci.
Acuma, daca preferati un text de acum 1700 de ani (apropos, ce sfant mai nou, in care sa avem incredere nestirbita, l-a tradus pentru lumea noastra, asta de azi?), pe motiv ca e "mai pur", "mai adevarat", sunteti libera sa il pastrati la inimioara.
Ingaduiti-ne insa si noua, astora mai putin cazuti in captivitatea unui autor sau al altuia, sa reflectam si la alte posibile talcuiri. Daca nu va cer prea mult, doamna....
P.S. Cum vi se pare postarea 483?

[nacu simona]

În prealabil postat de ioan67

Pentru ca Parintele Anania a luat in calcul si alte talcuiri ulterioare (facute tot de sfinti), in timp ce textul Sfantului Grigorie ofera o singura talcuire, aceea care i s-a dat atunci.
Acuma, daca preferati un text de acum 1700 de ani (apropos, ce sfant mai nou, in care sa avem incredere nestirbita, l-a tradus pentru lumea noastra, asta de azi?), pe motiv ca e "mai pur", "mai adevarat", sunteti libera sa il pastrati la inimioara.
Ingaduiti-ne insa si noua, astora mai putin cazuti in captivitatea unui autor sau al altuia, sa reflectam si la alte posibile talcuiri. Daca nu va cer prea mult, doamna....
P.S. Cum vi se pare postarea 483?

Nu stiu daca Bartolomeu Anania a lasat prin acel textulet o talcuire inteligibila. Desigur ca puteti - va dau dreptul - sa gasiti orice talcuiri doriti, chiar as vrea si eu sa le citesc, daca sunteti bun sa le postati si prin comparatie sa le discutam.

[ioan67]

Doamna Simona, v-ati gandit vreodata ca lectura unui text poate fi ...rugaciune?
Ce credeti, un copil care asculta sau care citeste o poveste, s-ar putea sa se roage tocmai atunci prin insusi actul lecturii?
Dar un medic care cauta sa se lamureasca in privinta unei taine a fiziologiei, ce credeti: nu cumva se roaga?
Dar un inginer care cauta sa afle ce are de facut cu niste betoane... nu cumva se roaga si el?
Sau un motociclist care invata pentru carnet?
Sau un batran care citeste regulamentul trenurilor pentru veterani....

Doamna Simona, daca ati porni de la cugetarea asupra actului lecturii, daca v-ati adanci in cugetare luind in calcul si rugaciunea, daca v-ati ruga gandind fara frivolitate toate acestea, ei bine eu cred ca nu ati mai fi atat de fascinata de sfantul cutare ori cutare. Si, in general, cred ca ati fi un om liber.

Dar daca ati ales una bucata prizonierat (unul confortabil, de pilda talcuirea nu stiu carui sfant la nu stiu ce poveste ori intamplare "minunata"), apai, sa fiu iertat, dar cred ca mai bine tocati taitei decat sa cititi.

Doamna, in taina lecturii nu se umbla cu certitudini preconcepute.
Cartile nu sunt scrise ca sa decretati dvs. ori alt pamantean ca acolo-i adevarul sau minciuna. Ci numai pentru a va oferi prilejul sa va rugati, de aveti cumva acest imbold liber in inima.

Dezbarati-va si de acest obicei al preamaririi unui autor in detrimentul altuia,
alaturi de celalalt prost obicei, acela in care umblati cu pretentii!