Parintii sunt impotriva

[nacu simona]

În prealabil postat de ioan67

Ce vroiam sa zic e ca, atunci cand apasati pe pedala cu anumite treburi care tin de viata duhovniceasca, ar fi bine sa luati in calcul posibilitatea sa fie printre forumisti unii oameni care au o experienta personala in treburile astea pe care le pomeniti din lecturi.
Pentru acestia, afirmatiile dvs. aduc oarece intristare, mahnire. Usuratatea sau neadevarul ii ranesc pe cei care au luat viata de credinta in serios, la propriu.
Cunosc cel putin 3 forumisti care vor fi fost mahniti cand ati vorbit prea livresc despre unele lucruri... Faptul ca ei tac si nu scriu nimic aici nu inseamna ca nu va poarta povara... Dimpotriva!

P.S. Vina e un cuvant de care nu ar trebui sa abuzam, in Ortodoxie. Hristos nu e judecator aspru pe pamant. Altii sunt neiertatori, pe pamant si in vazduhuri. Nu avem de ce sa ne simtim vinovati sau sa dialogam pe axa asta. Constiinta care aduce mereu simtaminte de vinovatie nu e crestina. E un duh parental strain de Mila si Iubirea lui Dumnezeu.

Daca se intampla sa fi adus cuiva intristare si mahnire aceasta nu poate fi din cauza celor spuse de mine, nefiind simple afirmatii gratuite. Iar daca cineva a luat viata de credinta in serios, chiar ca nu stiu cum as fi putut sa-l mahnesc prin ceea ce am spus.

Am sa iti dau o pilda:
Un sfant parinte, atunci cand a vrut sa se aseze la o manastire, a facut in felul urmator: a luat la rand toate chinoviile si in care biserica intra la Liturghie lovea in podea cu un toiag de care avea legati niste zurgalai. Si daca atunci cand batea in podea cu toaiagul se intorcea cineva, era semn ca in acea chinovie calugarii nu erau in Dumnezeu, ci in lume. Si pleca de acolo parintele in alta parte. Dar s-a intamplat ca ajungand la o manastire si batand si acolo cu toiagul in podea, sa nu se mai intoarca nimeni din curiozitate sa vada ce-i. Si a cunoscut parintele ca acolo erau oamenii lui Dumnezeu , unde a si ramas.
In ce priveste lecturile, e drept, multe am invatat din ele, dar cu putine am ramas si acelea aproape le-am uitat. Dar ceea ce tin minte bine, tare mult imi este de folos.
Ceea ce va va doresc si voua, inclusiv celor ce au luat viata de credinta in serios.

Doamne ajuta!