Asemanari intre budism tibetan si crestinism ortodox

[ioan67]

O postare foarte frumoasa!....:)
Dar de ce ai simtit nevoia sa termini cu o trimitere la budhism? Nu era lucru crestinesc sa te opresti acolo, inainte de a te aventura intr-o interpretare budhista a NT?
Oare NT ne-a fost dat de Hristos ca sa-l talmaceasca ...budhistii? Nu a fost dat, oare, crestinilor?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan67

O postare foarte frumoasa!....:)
Dar de ce ai simtit nevoia sa termini cu o trimitere la budhism? Nu era lucru crestinesc sa te opresti acolo, inainte de a te aventura intr-o interpretare budhista a NT?
Oare NT ne-a fost dat de Hristos ca sa-l talmaceasca ...budhistii? Nu a fost dat, oare, crestinilor?

Pentru ca si budhistii care "se inchina in Duh si Adevar" sunt tot ai Lui Hristos. Hristos cel Fara-de-Inceput si Fara-de-Sfarsit.

[ioan67]

Bine, totusi expresia "in Duh si Adevar" se refera la Iisus Hristos si la Duhul Sfant al Lui.
Cum poti vorbi de "Duh si Adevar" daca te referi la altcineva, iar nu la Sfanta Treime?
Ce legatura are, asadar, Buddha cu Sfanta Treime? E acelasi Dumnezeu?.....

Printul nu S-a nascut din Fecioara si de la Duhul Sfant, nu a predicat Evanghelia, nu S-a rastignit pe Cruce pentru mantuirea oamenilor, nu a inviat si nu S-a inaltat la Ceruri si nu sade la Dreapta Tatalui. Nici nu a venit la Cincizecime sa aseze Biserica. Si asa mai departe, de sute si mii de ani...

Deci ce legatura este intre Buddha si Duhul Adevarului, asa cum S-a revelat Acesta in istoria omenirii si in Biserica?

În prealabil postat de florin.oltean75

Talcuire NT: Lup in piele de oaie

Lupul in piele de oaie este ceea ce la aratare se arata inofensiv, dar de fapt este vatamator.

Aspiratiile/obsesiile lumesti, cele in care omul isi pune nadejdea si crede ca-i vor aduce pace si fericire, se arata inofensive, naturale - insa de fapt sunt lupi pradatori de suflet.

Omul se straduieste sa-si indeplineasca scopurile lumesti ca si cum ar trai vesnic in aceasta lume. Nu reflecteaza, nu este constient ca este doar un simplu trecator, ca tot ceea ce se straduieste sa acumuleze va fi lasat in urma.

Cine nu realizeaza conditia sa de efemerida in aceasta lume se aseamana cu cineva care ar trebui sa ajunga in varful muntelui dar pe drum este furat de peisaj si uita de scopul calatoriei sale.

Viata omului are sens doar atunci cand lucreaza cele vesnice, bogatiile nepieritoare. Cine lucreaza cele bune ale sufletului se aseamana cu cel care stie unde trebuie sa ajunga si isi face provizii pentru o calatorie lunga. Pierderea cea mai mare este o viata irosita in trivialitati.

In budism, patimile lumesti sunt asemanate cu mierea pe lame ascutite - adica la gust sunt dulci, insa efectul lor este ucigator.

Mie mi se par false sau cel putin nejustificate multe din afirmatiile tale. Nici nu stiu cu care sa incep.

Exemplu de aspiratii lumesti care nu sunt pradatoare de suflet: absolvirea unei facultati, casatoria cu cineva iubit, cresterea unui copil, etc etc.

Nici o justificare pentru propozitia in care omul se straduieste sa-si indeplineasca scopurile lumesti ca si cum ar fi trecator. Eu cred ca pana la urma ceea ce stim sigur este ca avem o viata. Si in aceasta viata trebuie sa facem tot ce avem de facut. Faptul ca unul sau altul spun ca exista de fapt mai multe vieti si ca acum doar ne pregatim pentru urmatoarea, este un fapt nedovedit, de ce nu ar fi aceasta promisiune lupul in haine de oaie de fapt ?

Deci, omul nu isi indeplineste scopurile lumesti CA SI CUM ..... El doar isi indeplineste scopurile lumesti. punct. Nu exista "ca si cum" din motive care necesita e explicatie mai larga si nu e momentul acum.

Viata omului are sens numai atunci cand lucreaza cele vesnice ? Atunci sa nu mai facem case in care sa ne crestem copiii ?


Cu un singur lucru sunt de acord: patimile lumesti, scopurile egoiste sunt distrugatoare de "suflet" dar cred ca au efect aici si acum, nu stiu nimic despre un alt loc in care ar putea avea efect.

În prealabil postat de ioan67

Ilie, aci nu-i vorba (doar) de abstractii simbolice. Viata crestinului nu e o teorie noua peste alte teorii sau, ma rog, nu se reduce nicicum la asta. Tot sufletul participa la crucificare! Si mintea si inima si corpul, pe scurt intreaga fiinta trage la Cruce. Asa-i natura si menirea omului, ce vrei?
Dar ce este Crucea? Iata o intrebare de capatai, fara de care nu putem inainta nicicum in devenirea noastra ca oameni. Pentru ca despre asta e vorba, de fapt: despre devenire. Devenirea omului intru Fiinta.
Ce este Crucea, asadar?
Fara a da musai o definitie (scolareste), zic doar ca toata viata de credinta ajuta la lamurirea treptata (si deloc liniara a) acestei taine. Crucea este acea taina care te ajuta sa devii om intru Fiinta. Aci e toata smecheria. Nu strica sa tacem oleaca, odata ce-am ajuns cu gandul pe aici... Doamne ajuta!

Poate pot sa dau o mana de ajutor referitor la cruce. Crucea ar putea fi, dupa discursul tau, eu-ul interior. Renuntarea la eu, lupta cu eu-ul duce la obtinerea eu-lui superior, universal, vei fi "intru Fiinta" cum spui tu. Eu-l inglobeaza spirit, trup, tot.

Total de acord cu aceasta viziune asupra crucii, numai ca nu este o idee brevetata de Crestinism, unde ia forma crucii. In Zenul budist, ia forma lotusului. Divergentele apar la definirea (sau simtirea) eu-lui universal sau Fiintei.

În prealabil postat de ioan67

....:) Sinteza poti sa faci, cum de nu... Dar in ce stare de spirit? In ce duh? Si cu ce inclinare a mintii?... Intr-un fel trece lumina prin ghiol, altfel prin apa limpede de izvor...
Si uite, ma mira un lucru: de ce spui ca e o confuzie daca, slava Domnului, multimea definitiilor converg in acelasi sens? Nu e mai degraba o intarire si o clarificare sporita? Si nu ajuta asta, inca mai mult, la a crede? Caci Sfintii au dat felurite marturii despre unul si acelasi lucru: iubirea lui Dumnezeu pentru om si taina devenirii noastre intru Fiinta. Aici e tot intelesul mantuirii si toate celelalte tocmai de aici decurg.

Ce-i aia "intru Fiinta" ?

[ioan67]

Indumnezeirea. Trecerea omului de la chip la asemanarea cu Creatorul. Prin toata "tehnologia" despatimirii, implicit a iubirii lui Dumnezeu, asa cum o propovaduieste Hristos.

[ioan67]

În prealabil postat de iliegh

Crucea ar putea fi, dupa discursul tau, eu-ul interior. Renuntarea la eu, lupta cu eu-ul duce la obtinerea eu-lui superior, universal, vei fi "intru Fiinta" cum spui tu. Eu-l inglobeaza spirit, trup, tot.

M-ai zapacit de tot...:)
Incerc sa ma luminez si te intreb:
1. Unde am lasat sa se inteleaga ca eu-l (interior!?) e totuna cu Crucea? Cum sa cugetam asa bazaconie?
2. Apoi spui "renuntarea la eu". Pai, daca intelegi ca eul si Crucea sunt totuna, atunci renuntarea la eu inseamna si renuntarea la Cruce. (??)
3. La sfarsit spui ca eul inglobeaza spirit, trup, tot. Pai parca ziceai mai nainte ca e vorba de eul interior. (!??)

Imi cer scuze, nu sunt obisnuit cu balmajeli de genul asta.
Pentru mine, eul e eu, Crucea e Cruce, interiorul e interior etc. Daca voim sa cugetam, sa luam lucrurile asa cum sunt. A gandi nu inseamna a jongla cu forme verbale si a zapaci intelesurile pana ajungem sa credem ca balta e copac iar strutul e curcubeu.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de iliegh

Mie mi se par false sau cel putin nejustificate multe din afirmatiile tale. Nici nu stiu cu care sa incep.

Exemplu de aspiratii lumesti care nu sunt pradatoare de suflet: absolvirea unei facultati, casatoria cu cineva iubit, cresterea unui copil, etc etc.

Nici o justificare pentru propozitia in care omul se straduieste sa-si indeplineasca scopurile lumesti ca si cum ar fi trecator. Eu cred ca pana la urma ceea ce stim sigur este ca avem o viata. Si in aceasta viata trebuie sa facem tot ce avem de facut. Faptul ca unul sau altul spun ca exista de fapt mai multe vieti si ca acum doar ne pregatim pentru urmatoarea, este un fapt nedovedit, de ce nu ar fi aceasta promisiune lupul in haine de oaie de fapt ?

Deci, omul nu isi indeplineste scopurile lumesti CA SI CUM ..... El doar isi indeplineste scopurile lumesti. punct. Nu exista "ca si cum" din motive care necesita e explicatie mai larga si nu e momentul acum.

Viata omului are sens numai atunci cand lucreaza cele vesnice ? Atunci sa nu mai facem case in care sa ne crestem copiii ?


Cu un singur lucru sunt de acord: patimile lumesti, scopurile egoiste sunt distrugatoare de "suflet" dar cred ca au efect aici si acum, nu stiu nimic despre un alt loc in care ar putea avea efect.

Observatiile tale sunt corecte atunci cand se intelege ca lucrarea celor vesnice inseamna sa stai in lotus de dimineata pana seara si sa te hranesti cu un colt de paine si o cana de apa de la rasaritul pana la apusul soarelui.

Lucrarea celor vesnice nu se poate face facand abstractie de indatoririle de zi cu zi care inerent sunt subordonate unor obiective "pamantene", de interactiunile cu mediul clipa de clipa.

Lucrarea celor vesnice de fapt se realizeaza efectiv prin construirea unei case, prin absolvirea unei facultati, prin ducerea canii de apa la gura, prin ascultatul zgomotului strazii, prin contemplarea sefului care tipa cu putere la tine, prin fiecare micro-experienta.

Omul este obligat sa se miste/functioneze social conform normelor, in baza unor necesitati fundamentale.

Insa pentru a lucra cele vesnice este necesar sa invete, sa inteleaga cum poate transmuta/transfigura experienta sa mundana intr-una spirituala. Este un efort de ajustare a paradigmei cu privire la existenta in contextul propriilor sale experiente.

Iluminarea nu depinde de pozitia corpului ci de felul cum privesti realitatea, omul de langa tine.

Am precizat anterior, din punctul meu de vedere, mahayana/vajrayana este sistemul spiritual care ofera instrumentele psihologice necesare transfigurarii fiecarui tip de experienta mundana intr-una spirituala - atat de necesar intr-un mediu furtunos/stresant din punct de vedere informational. Are capacitatea sa recicleze orice tip de interactiune, sa genereze patrundere/intelepciune/elevare spirituala atat din experiente pozitive cat si negative, fie ca par importante/semnificative ca si continut, fie ca par banale - lucreaza in banda larga/in tot spectrul.

Insa angajarea efortului spiritual presupune o intuitie speciala, cea care simte potentialul extraordinar de evolutie al omului, de credinta ca nimic nu dispare in nimic si nimic nu apare din nimic.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de iliegh

Poate pot sa dau o mana de ajutor referitor la cruce. Crucea ar putea fi, dupa discursul tau, eu-ul interior. Renuntarea la eu, lupta cu eu-ul duce la obtinerea eu-lui superior, universal, vei fi "intru Fiinta" cum spui tu. Eu-l inglobeaza spirit, trup, tot.

Total de acord cu aceasta viziune asupra crucii, numai ca nu este o idee brevetata de Crestinism, unde ia forma crucii. In Zenul budist, ia forma lotusului. Divergentele apar la definirea (sau simtirea) eu-lui universal sau Fiintei.

Crucea inseamna asumarea tuturor dificultatilor, o asumare care este transfiguratoare, singura capabila sa elibereze imperfectiunile in perfectiuni, sa biruie lumea (o realitate imperfecta), sa biruie insasi moartea.

Cand spunem eu interior, sugeram ca ar fi si un eu exterior. Idem eu superior / inferior.

Abordarea problemei egoului necesita o rigoare terminologica, un cadru conceptual articulat cu defintii, metode/solutii.