Despre regimul comunist din Romania

[Florinvs]

Chiar ca nu va inteleg! Nu stiu de unde provine aceasta ura nefireasca fata de niste oameni care- indiferent de functiile avute atunci- au servit tara si poporul roman, si care si-au facut doar datoria la locul de munca!

Ce ode canta de exemplul oameni precum Aneta Slivneanu, Ion Fratila , Grigore Munteanu , Gheorghe Tanase, Ioan Pavel ?!

Dumneavoastra credeti ca la atatea probleme practice, concrete, pe care trebuiau sa le rezolve in functiile avute (aprovizionarea fabricilor cu materii prime, problemele din agricultura, realizarea indicatorilor de plan, constructia de locuinte si obiective edilitare, aprovizionarea magazinelor comertului de stat, functionarea sistemelor de apa-canalizare, termoficare, a transportului urban in comun, etc) le mai statea capul sau mai aveau efectiv timp cu nu stiu ce ode ?!

Ca sa vedeti cu ce probleme se confruntau si se ocupau un fost prim-secretar de judet,va prezint un reportaj din ziarul Obiectiv de Vaslui, cu privire la cel care a fost Gheorghe Tanase (prim-secretar al judetului)

A plecat de pe pământ cel care a fost prim-secretar al Vasluiului în perioada decembrie 1968 – iunie 1978, Gheorghe Tănase. Excela prin exigenţă, punctualitate şi modestie. A fost un exemplu de putere de muncă. A sprijinit foarte mult activitatea culturală, impunând Vasluiul la nivel naţional prin acţiuni distincte, care au dat personalitate judeţului, cum ar fi Festivalul Umorului «Constantin Tănase», iniţiat sub directa lui coordonare.

Avea 86 de ani şi, deşi locuia la Slobozia, nu a uitat niciodată Vasluiul, nici oamenii lui.

Mărturii despre viaţa sa – în interviul pe care ni l-a acordat Mircea Ciobanu, cel care a ridicat şi condus Combinatul de Fire Sintetice Vaslui.

– Dumneavoastră sunteţi cel care ne-aţi adus trista veste că fostul prim secretar al Vasluiului, Gheorghe Tănase, nu mai este.

– A fost şi este un moment greu, un moment dificil pentru mine. Gheorghe Tănase a reprezentat pentru mine un model, un reper din punct de vedere al ordinei şi disciplinei. Respecta timpul lui, dar şi timpul celor din jurului lui, astfel încât şi eu am căutat să-l copiez. A fost un om deosebit, poate pentru mulţi dur, dar în acea perioadă nu se putea altfel. M-a ajutat în primii ani de investiţii la combinat, a fost un sprijin consistent cu acţiunile sale. Primele alei betonate de la CFS au fost realizate datorită lui. Ca un detaliu, fiind într-o vizită în şantier, şi-a pierdut un pantof în mocirla care era acolo, în clisa aceea. Atunci a chemat constructorii şi le-a dat ordin ca, într-o săptămână, aleile principale să fie betonate. Acele alei au rămas şi astăzi, aşa cum au fost atunci realizate datorită lui Gheorghe Tănase. De fapt, nu numai aleile au rămas la Moldosin, ci tot ce s-a construit acolo, cu sprijinul său. La alegerea amplasamentului, am fost împreună cu dumnealui şi cu regretatul ministru de atunci, Florescu. Am ajuns împreună în câmp. Un sfert era teren cât de cât uscat, restul era mlaştină. A avut un comportament excelent, ştiind că această investiţie va dezvolta oraşul. Aşa a şi fost. Poate că şi Vasluiul s-a dezvoltat ca urmare a combinatului nostru.

Din fondurile asigurate de Ministerul industriei chimice s-a realizat un cartier întreg, unde stau şi astăzi sute şi mii de foşti angajaţi ai Combinatului de Fire şi Fibre Sintetice.

– În ce zonă se află aceste apartamente construite de şi pentru salariaţii de la Moldosin?

– În cartierul de lângă stadion. Toate blocurile din preajma stadionului au fost realizate cu fondurile Moldosinului.

– Ce ne mai puteţi spune despre Gheorghe Tănase?

– După revoluţie, s-a mutat la Slobozia. Soţia mea a făcut liceul la Slobozia şi a locuit în imediata apropiere a oraşului. Are şi pământ acolo. De câte ori ajungeam la Slobozia, mergeam şi pe la el pe acasă. Gheorghe Tănase a murit ca un om simplu. Nu pot să spun sărac, poate doar obişnuit. Făcând o comparaţie cu se întâmplă acum cu cei la putere, care ajung să aibă bogăţii care nu pot fi justificate. Mai mult decât atât, pot să vă spun că apartamentul în care a locuit a fost cumpărat de cei care l-au iubit datorită faptului că în perioada în care a fost prim-secretar la Ialomiţa a avut merite incontestabile.

Salariaţii de la fostul IAS Slobozia i-au cumpărat acel apartament cu două camere în care Gheorghe Tănase şi-a trăit ultimele zile. Când am fost ultima dată la el, în urmă cu două luni, se putea vedea pe faţa lui o mare tristeţe. Nu arăta tocmai bine, dar era destul de coerent. Am discutat şi ne-am adus aminte de toate cele petrecute împreună pe şantierul de la Moldosin. Soţia lui, doamna Tănase, m-a sigurat că, atunci când va trece în nefiinţă, mă va anunţa, astfel încât, la două ore după ce domnul Tănase a decedat, ea m-a sunat şi mi-a spus că soţul ei nu mai este.

Am sunat imediat la Vaslui, la cei care l-au cunoscut: domnul Strungaru Vasile şi fostul director de la ITA, Aniţei. Ne-am dus şi noi la catafalcul lui cu coroane de flori, aşa cum se impunea. Am prezentat condoleanţe toţi cei care l-am cunoscut.

«Primarul pe care îl aveţi este un om de ispravă»

– Cum a ajuns Gheorghe Tănase să aibă un apartament cumpărat de alţii, când el, cu funcţia şi salariul pe care le-a avut, ar fi putut să-şi cumpere câteva case?

– Excela prin modestie şi nu a fost omul care să acapareze sau să-şi facă avere din ceea ce nu era munca lui. Nu a profitat niciodată de pe urma faptului că era prim-secretar al judeţului. A fost un om deosebit, iar eu pot afirma că toţi prim-secretarii care au fost la Vaslui au fost oameni de excepţie. Mă refer la Frăţilă, la Pavel, cu care eu în continuare ţin legătura, le telefonez de ziua lor, de Anul Nou. Au fost oameni deosebiţi. Datorită lor, Vasluiul, care atunci când am venit eu, în 1976, era ca un sat mare, şi-a schimbat faţa. Lucrasem zece ani la Iaşi. De acolo m-au trimis director general aici, în orăşelul acesta mai mult decât modest, cu infrastructură jalnică, fără apă. Eu apă caldă am avut pentru prima dată după trei ani de la venirea în Vaslui. Şi apă rece era numai cu program, aducţiunea era numai din Puşcaşi, iar vara nivelul era scăzut şi bineînţeles că se raţionaliza apa şi se dădea cam patru ore pe zi. Erai obligat să îţi păstrezi apă pentru grupul sanitar în cadă, dar toate au fost învinse. Mie îmi place cum arată Vasluiul astăzi. Este un model pentru toată ţara. Am fost curios să bat cu piciorul oraşul zilele acestea şi pot spune că primarul pe care îl aveţi este un om de ispravă, dăruit pentru acest oraş. El continuă ceea ce au făcut înaintea lui Gheorghe Tănase şi ceilalţi prim-secretari şi primari care i-au urmat. Nu trebuie să te afişezi la televizor ca să faci lucruri deosebite. Chiar l-am sunat pe primarul Pavăl ca să îl felicit în primul rând pentru piaţa asta care este un model pentru toată ţara. Este unică în România.

– Cine face parte astăzi din familia domnului Gheorghe Tănase?

– Din păcate, băiatul lui, Nicuşor, a murit în urmă cu doi ani şi ceva, dar lui Gheorghe Tănase îi rămăseseră doi nepoţi de la el. Unul dintre ei este în Germania. Aveau relaţii destul de apropiate. Ştim cu toţii: prima lui soţie, Maria Tănase, a decedat după ce Gheorghe Tănase a plecat de la Vaslui. Eu i-am cunoscut bine şi pe el şi pe ea. Erau oameni de mare calitate şi rafinament. Doamna Tănase îşi iubea mult copilul, pe Nicuşor.

– Se pare că acest unic fiu, Nicu, a fost înfiat.

[Florinvs]

– Da, pot confirma asta. Nicuşor a fost înfiat de la o rudă a lor din judeţul Bacău. Domnul Gheorghe Tănase a fost vecin cu mama mea, în satul care pe atunci se numea Ruptura, iar acum se numeşte Izvoare, din judeţul Bacău, lângă oraşul Buhuşi. Mama mea l-a şi ţinut în braţe pe domnul Tănase. Când el a ajuns secretar al Comitetului Central şi răspundea de cadrele de pe cuprinsul ţării, eu m-am dus la el ca să salvez un om de la Moldosin, care era inginer-şef la acea vreme. Nu mai aveam investiţii şi trebuia să desfiinţez postul. Şi alte unităţi din cadrul Centralei de fire şi fibre sintetice au fost atunci desfiinţate, dar eu am avut curajul să mă duc la dumnealui şi, dintr-un inginer-şef desfiinţat, am primit aprobarea să înfiinţez o fabrică în cadrul combinatului, astfel încât persoana respectivă a ajuns director de fabrică. M-am întors la Vaslui, unde am mai făcut o fabrică, mecano-energetică, în cadrul combinatului, unde acel inginer a fost director. Şi acesta a fost meritul 100% al domnului Tănase.

– Vă amintiţi când l-aţI cunoscut prima dată?

– Da, am fost prima dată la el în birou cu ministrul Mihail Florescu şi directorul general al Centralei de la Săvineşti, Valeriu Momanu. Aşa ne-am cunoscut. Ne-a invitat apoi pe toţi trei la UCA sau hotelul partidului, cum i se spunea la acea vreme localului de lângă parcul Copou. Eu aveam o faţă de morgă, dură, şi îmi aduc aminte că a punctat asta. A vrut să mă înveselească. S-au adus mai multe feluri de vin şi, parcă îl văd, în momentul în care a deschis o sticlă de busuioacă de bohotin, ne-a spus celor care eram acolo: “Şi acum vă rog să vă ridicaţi în picioare pentru că se serveşte din regele vinului”.

În 1978, trebuiau să vină americanii de la firma din SUA cu care am încheiat contract, ca să vadă amplasamentul fabricii. Eu eram foarte tânăr, aveam 33 de ani. Fiind în dificultate, nu am avut încotro, m-am dus la prim-secretar şi l-am rugat să mă ajute cu cazare şi cu masă pentru ei.

Atunci, domnul Gheorghe Tănase m-a îndrumat la directorul general al trustului IAS de la vremea aceea, Vasile Strungaru, care m-a ajutat să aranjez totul în aşa fel încât americanii, atunci când au venit, s-au simţit foarte bine şi au avut numai cuvinte de laudă despre toţi cei din Vaslui cu care au intrat în contact.

– Ce a făcut Gheorghe Tănase pentru Vaslui?

– Gheorghe Tănase a ridicat Vasluiul. A fost un motor. Şi la Moldosin, a fost cel care a capacitat şi constructorul şi montajistul ca să se încadreze în termenele stabilite, ba chiar să le devanseze. De fapt, din cadrul Centralei pornisem cu decrete de înfiinţare a unităţilor odată, şi noi, şi fabrica de fire poliamidice de la Roman. Cei de la Roman au pornit investiţia mai devreme, dar noi, prin impulsul dat de prim-secretar şi pentru că proiectantul lucra pe anumite zone, astfel încât nu aşteptam să ne dea tot proiectul, ci pe părţi, am reuşit să pornim fabrica înaintea lor. Un factor determinant în această acţiune a fost domnul Gheorghe Tănase. Am colaborat cu el din 1976 până când a plecat din Vaslui şi chiar şi după aceea. El s-a perindat prin mai multe locuri. A fost secretar al Comitetului Central în două etape, apoi prim-secretar la Ialomiţa şi Bacău.

«Gheorghe Tănase era întreprinzător şi muncitor»

– Unde l-a găsit revoluţia?

– Eu îi spun lovitură de stat. Era la Bacău. Nu a avut probleme pentru că el şi-a făcut mereu numai datoria. Nu prea a avut nimeni ce-i reproşa şi nu a avut acţiuni care să-i fie potrivnice. A fost un om de excepţie.

– Ce s-a întâmplat cu el?

– S-a mutat într-o localitate aflată la nouă kilometri de Râmnicu Sărat, în satul Livada, unde s-a născut cea de-a doua soţie a lui, doamna Floarea, o femeie extraordinară, care i-a fost alături până în ultima clipă. Au cumpărat împreună o casă, cu vie. Era foarte frumos acolo. Decembrie 1989 l-a găsit pe Gheorghe Tănase fără o casă a lui. Ca prim-secretar, a avut mereu locuinţe de serviciu. Eu l-am vizitat, atunci, în primul an după ’89, acolo. L-am găsit culegând struguri. Era exact în perioada de acum, sfârşitul lui septembrie, începutul lui octombrie. Eram cu soţia mea. Ne-a primit foarte frumos, chiar dacă, de la poziţia pe care o avea el, era pus atunci să facă munci din acestea brute. I-am făcut o mare surpriză. A fost un moment emoţionant şi pentru mine, dar şi pentru el. Şi-a amintit şi în urmă cu două luni, când l-am văzut ultima dată, de acea revedere a noastră, în perioada aceea fierbinte, când un avânt de neînţeles al unora a făcut mult rău. Gheorghe Tănase a depăşit cu bărbăţie momentul şi era foarte lucid.

– Ce situaţie grea este în ţară şi ce datorii avem acum!

– A fost mâna ruşilor, în primul rând. Nu le convenea poziţia lui Ceauşescu faţă de lagărul socialist în cadrul CAER. El avea o poziţie autoritară şi fermă în ceea ce priveşte independenţa ţării noastre, dar a plătit pentru asta, cu ajutorul altora, nu numai al ruşilor. Din păcate, se vede acum realitatea. Nu mai avem agricultură, nu mai avem industrie, iar pentru nişte aprobări trebuie să te duci la nu ştiu câte ministere şi servicii. Acum, parcă mai mult ca oricând, ne dăm seama că toţi cei care au venit la conducere din ’89 până în zilele noastre n-au vizat decât interesele lor personale. Sunt oameni care au fost bugetari o viaţă întreagă, iar acum au case peste case şi averi. De unde sunt aceste averi?

– Iată, comuniştii au fost atât de blamaţi, dar Gheorghe Tănase a fost atât de corect!

– Da, a ajuns să moară într-un apartament cumpărat drept recompensă pentru activitatea şi dăruirea lui, care s-a manifestat în perioada în care a fost prim-secretar în judeţul Ialomiţa. Cei care lucrau în agricultură, pe când era el prim-secretar, ajunseseră să aibă nişte producţii extraordinare. Ialomiţa ajunsese să fie primul judeţ din ţară la producţia de lapte pentru că Gheorghe Tănase era întreprinzător şi muncitor. Călca fiecare loc, nu mergea numai acolo unde mergeau lucrurile bine, ci unde erau mai şubrede şi avea o mare influenţă, îi ajuta pe cei de acolo să iasă din dificultate.

[Florinvs]

– Aşadar, de la Râmnicu Sărat s-a mutat la Slobozia, în judeţul Ialomiţa.

– Da, l-am vizitat şi acolo de nenumărate ori. Îmi spunea cât de mult îi este dor de Vaslui. Viaţa lui afost legată de Vaslui. Mă întreba de mulţi dintre cei cu care a lucrat la Vaslui. El a ţinut la cei în mijlocul cărora s-a aflat şi a promovat oameni de mare calibru. Lângă el nu prea aveau loc impostorii sau oamenii care nu munceau. Eu ştiu bine că la şedinţele care erau organizate de el venea cu cinci minute înainte. Nimeni nu îndrăznea să vină după ora stabilită. Asta pentru că trebuia respectat şi cel care a convocat, dar era important şi timpul celor care fuseseră convocaţi. Lucrul acesta l-am făcut şi eu. Nu permiteam nimănui să vină după ce eu intram în sală. Aş putea spune că Gheorghe Tănase a fost, alături de ministrul Mihail Caranfil, care a fost cu adevărat mentorul meu din punct de vedere tehnic, profesional, un model pentru mine.

Domnul Tănase a avut un rol important în formarea mea ca om, nu ca specialist. La Slobozia locuia într-un bloc turn, la etajul trei, într-un apartament cu două camere, cu trecere dintr-o cameră în alta. Deci a trăit modest, foarte modest. Toţi oamenii îl preţuiau, iar el, la rândul lui, întreţinea raporturi normale cu vecinii lui şi nu numai, ci cu toţi oamenii din oraş, aşa cum a făcut şi la Vaslui, şi la Bacău, şi peste tot unde a fost.

– Vecinii ştiau că a fost o personalitate?

– Sigur că ştiau şi îi purtau un respect deosebit. Am remarcat asta în multele rânduri în care l-am găsit în diferite ipostaze sau locuri. Mă uitam şi mă întrebam: cum a ajuns domnul Tănase să trăiască în condiţiile acelea, el care a fost un prim-secretar, nu un prefect de acum, care poate este o piesă neînsemnată. La acea vreme, un prim-secretar era o autoritate de necontestat. Dacă el spunea nu, nu rămânea. Puteai să te duci oriunde te-ai fi dus. Cu noi, conducătorii de unităţi, făcea analize. Fiecare dintre noi trebuia să gândească economic, nu politic, chiar dacă eram membri de partid, pentru că nu putea să fie nimeni măcar şef de birou altfel. Eu am fost făcut membru de partid când eram student. Trebuia să ai rezultate şi probitate morală şi profesională pentru asta. Gheorghe Tănase era un tip apropiat, plăcut, căruia îi plăcea să îşi aducă aminte de locurile prin care a fost, de timpul petrecut în Vaslui, unde a avut, fără discuţie, o contribuţie importantă.

«A fost un luptător»

– Aţi reuşit să-i faceţi vreo bucurie în aceşti ultimi ani de viaţă?

– Cred că orice vizită pe care i-o făceam îl bucura. Stăteam la un pahar de vorbă. Vorbeam deschis şi apropiat. Nu a fost un om care să aibă complexe că a fost în CPEx. Cred eu că şi-a făcut şi acolo datoria. Îi aduceam aminte cum mama mea l-a ţinut în braţe pe când era copil. Gheorghe Tănase a rămas de mic fără mamă. Avea doi-trei ani atunci când peste mama lui s-a prăvălit pământul la lutăria satului. Mama lui a murit, iar el a fost crescut un timp de bunici. Tatăl lui lucra la Galaţi, în port. Ştiu că, pe când avea zece ani, tatăl său l-a luat la Galaţi. Au locuit împreună, dar peste ani, când Gheorghe Tănase a împlinit 14 ani, i-a murit şi tatăl. Vedeţi? Nu a avut deloc o viaţă uşoară. Poate de aceea voia să răzbată mereu peste greutăţi. A fost un luptător.

– Cum a fost la înmormântare?

– Au fost multe personalităţi. Mulţi dintre cei care i-au fost colaboratori au venit să îşi ia rămas bun de la el. Sunt mulţumit de ceea ce am văzut la înmormântare. Se simţea că a plecat dintre noi un om de seamă. Duminică dimineaţă, 21 septembrie, şi-a dat sufletul şi a fost înmormântat marţi, 23 septembrie. Gheorghe Tănase ar fi împlinit 86 de ani pe 25 ianuarie 2015.

– Vă amintiţi de ultima întâlnire cu Gheorghe Tănase?

– Sigur. Avea dureri de picioare, dar am vorbit foarte mult. Simţea că nu mai are mult de trăit. Era în ziua de 27 iulie. Ştiu data pentru că atunci soţia mea a avut întâlnirea de la terminarea liceului, la Slobozia. Ştiind că soţia mea este medic, domnul Tănase a ţinut să o aduc şi pe ea în vizită. Ea s-a uitat în dosarul lui cu analize, l-a consultat. Ce era să-i spună? Avea tratament foarte bun, dar probabil organismul lui era într-o oarecare uzură şi nu se mai putea face mare lucru. Ne-am luat rămas bun, m-am pupat şi eu cu el, s-a pupat şi soţia, i-am dorit sănătate, ne-a zâmbit.

– N-aţi simţit că ar putea fi ultima dată când îl vedeţi?

– Ba da. Am simţit că mult nu mai trăieşte. Acesta a fost şi motivul pentru care i-am spus doamnei ca, atunci când trece în nefiinţă, să mă anunţe şi pe mine. A murit acasă, la ora şase dimineaţă. Avea picioarele inflamate, nu se putea ridica. S-a chinuit în ultimele zile. Gheorghe Tănase a fost un model pentru noi toţi. A transformat Vasluiul dintr-un sat care ţinea de la moară până la gară într-un oraş frumos. Toate construcţiile importante din Vaslui au fost ridicate pe timpul lui: spitalul, policlinica, şcolile, Casa de Cultură, Palatul Administrativ, fabricile din Zona industrială şi din zona Textila. Sunt convins că foarte mulţi vasluieni îl regretă, aşa cum îl regretă şi pe Ioan Frăţilă, care a fost un bun continuator al operei lui şi care şi el este acum pe ultima sută. Mai vorbesc din când în când cu el. Are o voce schimbată, are şi el mari probleme de sănătate. Vasluiul este inima mea, viaţa mea şi asta a fost şi pentru Gheorghe Tănase. Vă garantez. Perioada cea mai prolifică a unui om este până în cincizeci de ani. Eu am fost de la 33 de ani până la 50 de ani în Vaslui. Eu am crescut odată cu Vasluiul. Sunt îndrăgostit de Vaslui şi le urez vasluienilor să aibă încredere în ei, să lupte, să muncească mai mult pentru că numai prin muncă se poate face mai mult. Şi să nu îl uite prea repede pe Gheorghe Tănase pentru că el i-a iubit. Cred că pot astăzi să vă spun asta în numele lui. O bucată din inima lui a rămas la Vaslui

[AlinB]

Nu te da lovit tovarase, or fi fost si oameni de treaba, cum sunt si acum, dar grosul si baza sistemului, erao o clasa de parveniti care traia in vile, bani si mancare la discretie, din fermele partidului, in timp ce poporul care se laudau ca il reprezinta, facea rugby la cozi pentru niste oase.

Apropo de cozi, povesteste-ne si noua cum taticu gestionar care servea securistii pe sub mana, statea la rand cu cartela (nu la Cina), sa varsam o lacrima.

[Florinvs]

activistii de partid nu traiau in vile, ci ori in apartamente de bloc, ori in case modeste (faceti diferenta intre o casa si o vila), care nici nu erau proprietatea lor, ci a statului!

Ce bani spuneti ca au avut ei ?! Aveau un salariu- poate un pic mai mare- si atata! Pai era legea ilicitului, si daca te afisau ostentativ cu vile, masini de lux, obiecte de lux, etc, imediat militia economica (puteai fi si prim-secretar, nu conta) te lua la intrebari si te punea sa justifici din ce bani ai achizitionat acele produse de lux!

Ca aveau mancare poate mai buna din fermele gospodariei de partid putea fi adevarat- nu neg!

Insa aici la Husi nicioadata nu au existat cozi sau restrictii la alimente! Si asta datorita a 3 oameni care practic tineau orasul in picioare- Ioan Neamtul (directorul IAS-ului, renumit la nivel national, numai el stie cati din conducere si chiar din comitetul central când veneau in vizita la Husi plecau cu portbagajele de la Dacii incarcate), Teodor Loghin (seful de sectie la Sectia de Utilaj Complex) si directorul ICSM-ului Hristea (care, printr-o relatie la Ilie Ceusescu, reusisera sa asigure aprovizionarea magazinelor comertului de stat fara restrictii, cu produse alimentare).

In afara de acestia, au mai contribuit semnificativ la dezvoltarea orasului in acei ani si fosta prim-secretara Aneta Slivneanu (prin felul cum se lupta pentru aprobarea unor investitii pentru oras), fostul sef al statiei CFR Husi Roman Stelica, dar si tatal meu!

Venea lumea de la Iasi, Bucuresti, Brasov, Galati, etc sa cumpere mancare si vin de la Husi.

[Dalian]

În prealabil postat de Florinvs

activistii de partid nu traiau in vile, ci ori in apartamente de bloc, ori in case modeste (faceti diferenta intre o casa si o vila), care nici nu erau proprietatea lor, ci a statului!

Ce bani spuneti ca au avut ei ?! Aveau un salariu- poate un pic mai mare- si atata! Pai era legea ilicitului, si daca te afisau ostentativ cu vile, masini de lux, obiecte de lux, etc, imediat militia economica (puteai fi si prim-secretar, nu conta) te lua la intrebari si te punea sa justifici din ce bani ai achizitionat acele produse de lux!

Ca aveau mancare poate mai buna din fermele gospodariei de partid putea fi adevarat- nu neg!

Vezi ca daca o s-a mai faci mult pe prostu', o sa ramai asa!

Ceausescu si clica lui de slugi aveau nevoie de palate personale? Sau de bani? Ce sa faca cu ei? Cand toata bogatia jefuita de la toti romanii era a poporului. Iar ei erau poporul?

A cui erau toate vilele de protocol si de vacanta luate cu de-a sila de la proprietarii de drept? Ale voastre, prietene. Aveati cele mai bune vile, cea mai buna mancare, cele mai bune masini si toate bunurile Romaniei. Cum de unde? Din jaf organizat.
Erau ale voastre pe hartii si in documente? Nu. Erau ale poporului. Iar poporul erati voi.

Noi, celalalt popor, traiam in frig, in foame si in frica. Pentru ca la poarta vilelor de protocol si al "gospodariilor de partid" pline cu de toate alea care romanului nici nu-i treceau prin gand, erati voi si haidamacii vostri inarmati pana-n dinti cu puscoacele Securitatii care isi facea datoria de slugoi ai iubitului conducator si ai parvenitilor lui ciraci.

[Dalian]

În prealabil postat de Florinvs

Venea lumea de la Iasi, Bucuresti, Brasov, Galati, etc sa cumpere mancare si vin de la Husi.

Sa vii din Bucuresti pana la Husi ca sa-ti cumperi de mancare, asta ti se pare tie o stare de normalitate si de bunastare a unui popor? Plutesti in noaptea mintii, mai draga tovarase.

[Dalian]

În prealabil postat de Florinvs

Chiar ca nu va inteleg!

Nu ai cum sa ma intelegi. Tu si toata clica de carlani si beizadele comuniste orbite de multimea privilegiilor primite in urma temenelilor si imnurilor jalnice cantate de parintii vostri criminalilor ceausisti, nu-i puteti intelege pe cei douazeci de milioane de oameni care am trait mizeria anilor de aur comunistoid.

În prealabil postat de Florinvs

va prezint un reportaj din ziarul Obiectiv de Vaslui, cu privire la cel care a fost Gheorghe Tanase (prim-secretar al judetului)

Stim cine a fost aceasta lepra.
Unul dintre pilonii de baza ai crimei organizate de comunisti asupra poporului roman.

Sau Gheorghe Tanase nu era un scarbavnic comunistoid cantator in struna lui Ceausescu? A fost vreun opozant al sistemului si nu stim noi? A protestat impotriva foamei si a frigului impus fortat de regimul comunist?

[AlinB]

In create ce priveste agricultura, si Imperiul Roman a fost unul prosper, dar construit pe jaf si sclavie.

La fel si taranul roman, deposedat cu forta de pamant, mijloace de trai, trimis la puscarie si Canal cand s-a opus, fost fortat in sclavie pentru o recompensa minimala.

Daca n-ar fi fost aceeaiasi oameni dupa'64, de ce n-au dat pamantul si proprietatule inapoi, de ce nu a reabilitat si compensat pe cei inchisi pe nedrept?

Simplu, pentru ca nu s-a schimbat nimic de fapt, praf in ochi la presiuni internationale. Aveau nevoie de bunavointa Occidentului, lupul isi mai schimba blana, nu si naravul.

[ioan67]

Tovarasu Florin, nu va mai bateti singur cuie in oase!
Tovarase, va mandriti ca eroii dumneavoastra au construit fabrici si uzine? Ca au adus tehnologii noi? Ca au ridicat orase, ruinind satele?

Dar, pentru Dumnezeu, tovarase Florin: omului nu ii este dat sa devina ridicator de fabrici si uzine, nici sluga a uneltelor, nici orasean! Omului ii este dat sa devina Dumnezeu, tovarase! Iar asta nu se face nici cu fabrici, nici cu uzine, nici cu pikamarul, nici cu secera si ciocanul.
Comunistii au inversat lucrurile, le-au denaturat de le-a luat dracu. Tehnologia pe care dvs. o preamariti nu e scopul si nici macar mijlocul principal al implinirii omului. Dimpotriva, pe alatrul contrafacut al tehnologiei au pierit, deja, oamenii adevarati iar ce cunoasteti dvs. acum e doar zdreanta omului, alienatul, numele trandafirului.... Mireasma, insa, a pierit, tovarase, in urale de victorie, in cantece soldatesti si de santier, in duhoarea rastalmacirilor.

Nu mai ridicati in slavi dezastrul dezumanizarii omului, ci deplangeti asta! Noi oamenii nu avem nevoie mai intai de fabrici, de uzine, de orase, de fiare si masini. Nu suntem piese si roboti, suntem persoane! Sau muguri ai persoanelor! Or, comunistii dvs. au crezut ca suntem cifre. Numere. Ciocane.

Oamenii, tovarase, au nevoie sa devina oameni. Nu oraseni, nici ingineri, nici manuitori de masini si roboti. Ci oameni. Aveti idee, cumva, la ce ma refer?...... V-ati gandit vreodata foarte serios la chestiunea asta? Ati avut timp, in frumosul dvs. oras ridicat peste noapte, cu pretul sacrificarii oamenilor si culturii romanesti (una imbisericita, tovarase, una spiritualizata), sa meditati la pretul platit pentru orasele, fabricile si uzinele pe care le aplaudati?