Despre regimul comunist din Romania

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

De ce avantaje se bucurau cei care aveau atunci pile sau relatii ?! Ca luau o marfa mai buna, ca eventual nu stateau la cozi, ca daca erau activisti de partid mancau la cantina partidului sau mai luau anumite marfuri din shopurile Comturist !

Dar acuma sa fim seriosi- omul nu este perfect, cu toti aveam slabiciunile noastre, si probabil oricare dintre noi, de pe acest forum, sa fi fost in locul lor atunci, am fi procedat la fel!

Cu alte cuvinte, logica "bine ca a fost taticu' ca AIA si nu ca astialalti".

Pai bine tovarase faptul ca nu avea cum sa fie toata lumea asa, nu-ti spune nimic despre adevarul din spatele "idealurilor comuniste"?

Citeste "1984" si poate ai sa pricepi ceva.. ceva.

[AlinB]

Devenită generală, bogăţia ar fi şters deosebirile. Desigur, se putea imagina o societate în care bogăţia, în sens de bunăstare, adică posesiuni personale şi comodităţi, să fie echitabil distribuită, iar puterea să rămână în mâinile unei mici caste privilegiate. Dar o asemenea societate nu ar fi putut, practic, rămâne stabilă prea mult timp. Fiindcă, dacă toată lumea
s-ar bucura de tihnă în egală măsură, atunci narea masă a celor scufundaţi, în mod normal, în sărăcie s-ar cultiva si ar învăţa să gândească independent; pasul următor ar fi să realizeze, mai devreme sau mai târziu, că minoritatea privilegiată nu are nici o funcţie şi s-o dea la o parte, "Până la urmă, o societate ierarhizată nu este posibilă decât bazându-se pe sărăcie şi ignoranţă""

(...)

De fapt, nevoile populaţiei sunt întotdeauna subestimate, având ca rezultat lipsa cronică a cel puţin jumătate din cele necesare vieţii; dar acest lucru este socotit un avantaj. Este perfect deliberată politica de a menţine chiar şi categoriile favorizate la limita greutăţilor, deoarece o stare generală de lipsuri face să sporească importanţa micilor privilegii, amplificând astfel deosebirile dintre o categorie şi alta.

(...)

Atmosfera socială este aceea a unui oraş asediat, în care faptul de a avea sau de a nu avea o naică de carne de cal face diferenţa între
bogăţie si sărăcie.

[ioan67]

Una dintre reflectiile cele mai pertinente, dupa gustul meu, pe care oamenii le-au impartasit semenilor (in afara cugetarii bisericesti, care ramane singura cale dreapta de a cunoaste realitatea omeneasca, istoria) apartine lui Carl Gustav Jung.
Dupa al doilea razboi mondial, Jung a vorbit pe larg la BBC despre modul cum intelege el acest cumplit eveniment din istoria lumii. Nu am textul acum, din pacate, spun doar cateva cuvinte din memorie.
Jung abordeaza in primul rand personalitatea lui Hitler si comportamentul uluitor al poporului german - cel putin la inceputul razboiului cand s-a lasat ademenit de liderul sau.
Atrage atentia asupra atmosferei generale a Europei, ca asupra unui fenomen aproape materializat, constatabil cu simturile... Vorbeste despre un fel de "nor" apasator, despre o lume a tensiunilor si tenebrelor, despre un fel de entitate care parea ca isi cauta mijloacele sa iasa la iveala, sa se manifeste...
Si duce la larg, mai apoi, ipoteza sa de lucru privind razboiul: o manifestare indiscutabila a unor fenomene care tin de lumea inconstientului colectiv. Dar care are nevoie de un "erou", de mai multi actori principali, de o scena... De victime si calai.
Ce este acest inconstient colectiv, care alimenteaza pe indivizii umani cuprinzindu-le personalitatea - e treaba de lectura, nu putina. Mi-e greu sa fac acum un rezumat al conceptului si nici nu cred ca e necesar.
Precizez insa ca Jung vede razboiul in rand cu alte realitati experiate in istorie dar care nu sunt altceva decat manifestari ale unei lumi ascunse constiintei exterioare, a fenomenelor lumii "materiale".

Dincolo de mintea noastra, dincolo de zarea constiintei noastre specializate pentru a da un inteles intamplarilor imediate care se petrec la "coaja" existentei individuale si sociale, omenirea alcatuieste un ocean compact, invizibil/tainic, dinamic prin conflictualitatea lui interna inaccesibila direct simturilor. Suntem "sudati" intre noi, prin fire tainic, intr-o "pasta" colectiva care isi traieste legile si intamplarile fara ca noi sa bagam de seama.
Uneori aceasta lume tainica isi cauta exprimarea. Cand se imbolnaveste foarte tare, cand voieste sa scuipe sange si fiere, ea se exprima aci sub soare prin razboi. Prin crime si orori de tot felul, prin ura si distrugere.
Jung crede ca razboiul este o realitate colectiva, general umana, la care fiecare participa in felul lui. Este un simptom al bolii fiintei omenesti. Este un fenomen care nu ar trebui cugetat strict prin prisma moralitatii obisnuite si nu ar trebui sa duca la impartirea oamenilor in vinovati si nevinovati, in calai si victime, in agresori si agresati. El crede ca razboiul este o manifestare comuna tuturor, fata de care suntem cu totii responsabili si, daca voim sa punem asa problema, fata de care toti suntem vinovati. Din acest motiv el si propune, la un moment dat, o masura practica: poporul german sa fie privit cu ingaduinta, nu ca pe un agresor ci ca pe un bolnav mintal obisnuit, care nu a stiut ce face atunci cand a fost momit sa se exprime printr-o criza de furie de o intensitate extrema, criminala, de neinteles la prima vedere... El roaga pe oameni sa aiba mila fata de germani si de altii care s-au alaturat furiei colective. Ne roaga sa largim campul cercetarii si intelegerii catre lumi cu mult mai cuprinzatoare, tenebroase, teribile si sa ne straduim sa nu picam din nou in plasa spasmelor lor - de data asta devenind calai judiciari. Ne atrage atentia tuturor ca, daca nu intelegem realitatea mai profunda a razboiului, aceasta va continua sa chinuiasca omenirea sub alte forme, dintre cele mai diverse cu putinta dar avind aceeasi tinta: dezumanizarea omului, alienarea lui, distrugerea, neantul....

Jung nu a facut, dupa toate aparentele, o munca de duhovnic. Se considera psihanalist si cugetator, dornic sa capete pentru el si pentru ceilalti accesul la devenirea omului catre o persoana in sensul cel mai nobil al cuvantului.
Asa cum pune insa problema, prin sugestiile sale si prin finetea abordarii, prin luciditatea si compasiunea lui totodata, el imi aminteste de batranii imbunatatiti ai Bisericii. Care, cunoscind razboaiele duhovnicesti, ne indeamna mereu sa avem duh stravazator si sa tintim la noimele adanci ale fiintei, la jocul cu nesfarsite forme ale maleficului, la boala omenescului cazut.

Suntem partasi cu totii la comunism, indiferent ca ne place sau nu. Suntem in partasie adanca, in acelasi "lut" subiacent care leaga om de om, pe Cain de Abel, pe Adam de Eva...
Comunismul, ca manifestare indiscutabila a raului pe pamant, este problema fiecarui om. E doar o manifestare, printre altele la fel de odioase, a conditiei cazute a oamenilor. Nu se poate da replica decat asa cum ne invata Biserica. Asa cum au aratat sfintii din inchisorile comuniste. Vrem nu vrem, in fiecare dintre noi se lupta Cain si Abel. Ucigasia face parte din conditia tuturor oamenilor, oricat nu ne place sa cugetam la asta.

[ioana5760]

De unde stiti ca daca nu era sistemul comunist si ar fi fost alt sistem, nu ar fi construit toate cate s-au facut si poate si mai multe?
Domnule Florinvs, dvs ce faceti aici pe un site crestin ortodox este blasfemie, faceti apologia comunismului fara sa va ganditi la toti cei care au murit in inchisorile comuniste pentru crezul lor (preoti, calugari, mireni) . Va numiti ortodox si va tradati propria credinta din inima pactizand cu niste criminali in numele unor bunuri materiale? Asa se pare ca faceti si ne mai bateti si pe noi la cap.

[Florinvs]

În prealabil postat de ioana5760

De unde stiti ca daca nu era sistemul comunist si ar fi fost alt sistem, nu ar fi construit toate cate s-au facut si poate si mai multe?
Domnule Florinvs, dvs ce faceti aici pe un site crestin ortodox este blasfemie, faceti apologia comunismului fara sa va ganditi la toti cei care au murit in inchisorile comuniste pentru crezul lor (preoti, calugari, mireni) . Va numiti ortodox si va tradati propria credinta din inima pactizand cu niste criminali in numele unor bunuri materiale? Asa se pare ca faceti si ne mai bateti si pe noi la cap.

Acum ca au fost si crime, nenorociri, persecutii, etc, in anii 50 este adevarat! Dar asta a fost pana in anii 1960-1964!

Dar, sa nu uitam ca pana in 1958, Romania se afla practic sub ocupatie sovietica, iar in securitatea si militia din anii 50 multe cadre erau ori cetateni sovietici, ori de etnie maghiara! Militia si securitatea anilor 50 erau conduse de consilieri sovietici!

Dar dupa 1960-1964 putem vorbi de o militie si securitatea national romaneasca, cu totul diferita fata de militia si securitatea anilor 50!

Haideti sa va intreb! De ce era "criminal" militianul de la ordine si liniste publica de dupa 1964, care patrula noaptea pe strazi, riscandu-si viata si integritatea fizica, ca sa nu se intample crime, violuri, talharii, etc ?!
Pai daca unui om i se fura ceva din curte, la cine se ducea sa reclame furtul si sa i se faca dreptate ? Nu la militie ?!

In timpul revolutiei din decembrie 1989, in fata sediului militiei judetene Dambovita s-au adunat mai multi oameni (printre ei erau si multi tigani, borfasi, etc) care cereau eliberarea asa-zisilor "detinuti politici"!
Stiti ce le-a spus comandantul militiei judetene Dambovita ? "Noi le dam drumul la arestati, dar daca la noapte vi se sparg casele nu veniti la noi".
Iar demonstrantii au inteles cine erau de fapt "detinutii politici" si au spus- "De astia nu avem nevoie".

Iar la Husi, tot asa s-au adunat mai multi demonstranti in fata militiei, cerand eliberarea asa-zisilor "detinuti politici"! Cu mult tact si rabdare, comandantul militiei Husi de atunci le-a aratat ca nu exista detinuti politici in arestul militiei Husi!
Unii mai recalcitranti din cartierul Corni au fost convinsi repede de unii militieni cu care erau vecini de cartier ( dupa discutii de genul- "Mai vecine, hai sa ne intelegem, doar ieri am baut un pahar de vin amandoi, si acuma imi faci probleme ?!) sa se linisteasca si sa plece acasa!

Si la Vaslui revolutia s-a desfasurat absolut pasnic, fara varsare de sange! Primul secretar al judetul Ioan Pavel din primul moment a abandonat functia, s-a suit in tren si s-a intors acasa la Timisoara.

In urma unei foarte scurte discutii intre revolutionari si comandantul inspectoratului judetean al MI- colonelul Mihaila- militia si securitatea din judet au trecut imediat de partea revolutiei.

La Husi mai multi revolutionari s-au adunat in fata blocului in care locuia prima secretara a orasului Maria Roman, scandand lozinci. Insa poate si datorita faptului ca sotul ei Roman Stelica era seful statiei CFR Husi- un om deosebit de respectat si apreciat in oras, atunci ceferistii avand o anume reputatie si prestigiul in societate- s-au linistit repede si au plecat.

[Florinvs]

Cum noi ascultam atunci "Europa libera", tata a aflat de revolta muncitorilor brasoveni din 1987! Si ca sa-l incerce- asa la o discutie si un sprit- l-a intrebat pe unu' Tanase de la partid- "Mai Tanase, am auzit ca s-a intamplat ceva la Brasov"

Iar ala a spus- "Ei, nea' Valerica, niste huligani care au devastat sediul de partid". Iar tata i-a spus- "Mai Tanase, nu cred ca au fost doar niste huligani"!

Sau la o sedinta la Vaslui , unde era prezent o data si primul secretar al judetului Ion Fratila, ala i spune lui tata- "Nea Valerica, sa nu iei exemplul de la burtosii astia din prezidiu" , iar tata i spune "Nici tu, Ioane!".



O data tata a fost trimis (impreuna cu un alt revizor contabil) sa faca revizia contabila la cooperativa la Zorleni! Aici gestionar era un evreu- pe nume Itic, care era renumit in intreg judetul pentru relatiile pe care le aveea la Bucuresti, si prin care reusea sa aduca marfa diversificata!

Si tata i descopera un plus in gestiune de 30.000 lei (era jumate de Dacie aproape atunci).

Apoi Itic se roaga de tata- "Dom revizor, va rog, ca sa nu-mi faceti dosar penal, haideti sa impartim plusul asta".

Tata se gandeste un pic si i zice- "Mai Itic, vedem noi maine dimineata!"

Apoi a urmat noaptea cheful la un restaurant in Barlad (revizorii contabili primeau din partea cooperatiei o diurna substantiala cand plecau in deplasare)!
Apoi cand s-a trezit dimineata la hotel in Barlad , si s-a uitat in oglinda, tata si-a amintit ce i-a spus bunicul- "Valerica, nicioadata sa nu aud ca ai luat bani nemunciti!"

Atunci a stiut ca nu poate lua banii evreului, si cand s-a intors in Zorleni l-a trimis pe celalalt revizor sa incheie nota de constatare. Iar celalalt revizor a luat banii evreului si nu i-a facut dosar penal.

Peste un timp, Itic este prins de cei de la militia economica cu alte potlogarii si arestat. Iar tata este chemat ca martor la proces la Barlad! Cand a coborat pe peronul garii Barlad, la tata vine sotia si fiica evreului si plangand il roaga pe tata- "Dom revizor, va rugam, sa nu spuneti la proces daca va intreaba judecatorul ca atunci sotul meu v-a propus mita, ca face mult timp inchisoare!"

Tata le spune: "Doamna, da' ce fel de om credeti ca sunt ?! Eu nu bag oameni in puscarie!"

La proces, cand a intrebat judecatorul- "Tovarasul revizor, este adevarat ca inculpatul Itic v-a propus mita ?!", tata a raspuns- "Nu este adevarat, tovarasul judecator"!


Apoi pe unii gestionari tata i-a scapat chiar de puscarie, la un sofer de la cooperatia i-a "recuperat" carnetul de conducere din mana sefului militiei rutiere Husi, etc!

[Florinvs]

In februarie 1991, cand reporterii de la ziarul local au facut un reportaj la Grup Depozite Husi, au spus: "La Grup Depozite Husi, stam de vorba cu domnul Onose Valerian seful de grup, si cu doamna economist Maria Dumitrascu, contabila cooperativei de consum Husi. Domnul Onose, comerciant inimos, ne spune ca a reusit sa inlature partial carentele pernicioase ale planului, dar a fost obligat sa foloseasca "mijloace si argumente specifice zonei", care "l-au costat"!