|
|
|
|
|
|
|
#1
01.11.2016, 08:59:04
|
|||
|
|||
Citat:
Mda, banuiam eu ceva... Desi cred ca sunt, totusi. Sper asta! In cazul asta, parerea mea e sa te pregatesti, ca tot devii curind pensionar si ai mai mult timp liber pentru plimbari, sa rulezi pe la paradele gay in viitorii ani. Acesta e, printre altele, rodul demagogiei sustinute pe care am practicat-o noi, romanii asazis crestini, in ultima jumatate de veac. Ni s-a intors minciuna inapoi, ca sa nu mai credem ca Dumnezeu e un cocolos de hartie pe care scriem noi ce vrem si cum vrem. Noi, care am ramas in istorie ca popor al Maicii Domnului, noi care eram pusi de Hristos In Gradina Maicii Lui, noi care am dat milioane de martiri, noi am ajuns de rasul lumii. S-ar fi cuvenit sa stim bine si sa tinem cu pretul vietii la unele ca acestea: Dumnezeu nu e al mitarnicilor si al hotilor de profesie, nici al oierilor bisnitari, nici al faraonilor de malu'marii. Dumnezeu nu e al smecherasilor care isi inchipuie ca Il detin. Dumnezeu e cu cei smeriti si blanzi la inima, cu cei ingaduitori cu aproapele, cu cei jertfelnici si milostivi, iar nu cu prefacutii. Dumnezeu nu e al celor care iau cu amandoua mainile, ci al celor ce dau si camasa de pe ei pentru aproapele. Dumnezeu e Domnul milei, e Domnul dragostei curate, nu al cateilor lingusitori care pupa unde au scuipat. Acesta e Dumnezeu, pe Care noi nu il mai cunoastem si pe Care am crezut ca Il putem inlocui cu un dumnezeu inchipuit. Dar nu am reusit si nu vom reusi in veac! Demagogia noastra trambitata pompos, triumfalismul nostru ieftin si badaran este intuneric pur. Lumina il strabate cand voieste si ajunge in inima celor care O cauta. Nu avem nici o putere, desi ne-am bucurat mereu de un surogat mincinos al Ei. Si desi ne-am preumblat toata viata prin biserici, parindu-ne ca ele sunt dupa chipul si asemanarea noastra, putini dintre noi au urcat in Arca Bisericii. Pentru ca n-am iubit Mila si Intelepciunea, ci numai izbanda inchipuita, plina de aroganta si de toata rautatea. Pentru aceasta nici copiii nu ne iubesc, nici sarmanii, nici ingerii lui Hristos. Cu totii fug de noi dar nu bagam de seama, in orbirea noastra neasemuita, zornaitoare. Am dat sfinti dar nu am bagat de seama cat ne dispretuiau acestia. Din pricina noastra ei au fugit in pustie sau aiurea, pana la capatul lumii; din pricina noastra ei, carora nu meritam nici sa le atingem sandaua, au suferit mari prigoniri si dureri, pana au ajuns in adancurile iadului. Dar pentru ca Domnul i-a gasit diferiti de noi, i-a miluit si i-a inviat iar ei, in marea lor iubire, ne-au primit iarasi in inima lor si ne-au alinat, ne-au invatat, ne-au crescut. Stiindu-ne masura, stiindu-ne rautatea, ne-au purtat cum isi poarta parintii copilul cel nebun, orb ori olog - cu toata dragostea, cu toata suferinta, cu toata nadejdea in Mila Domnului... Dar nu i-am inteles, nu i-am ascultat si ne-am crezut asemenea lor. Sarmani inchipuiti!... Nu stim Puterea lui Dumnezeu. Iar Domnul e aproape! 
|
|
#2
01.11.2016, 09:15:13
|
||||
|
||||
|
Citat:
Am cu cine imi petrece timpul liber , cu soția, cu nepoții , cu nora si fimiu , oricum avem familie mare si multe bucurii ne asteaptă ca so până acum dealtfel. Bucurii :)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann)
|
|
#3
01.11.2016, 09:35:57
|
|||
|
|||
|
Citat:
Care postesc si se roaga, cred si actioneaza. Doamne ajuta necredintei mele!
|
|
|
Mod hibrid