Ipocrizie,refugiu și limitare....

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Cu ce scopuri mi-ai scris ce mi-ai scris mai sus?
Să mă smereşti?
Să-mi arăţi ce?

Igor, se intampla sa nu auzi glasul lui Dumnezeu, fiindca vorbesti tot timpul! Grija mea, sunt eu, singurul dusman cu adevarat de temut! Grija ta, ar trebui sa fii tu, nu noi. De noi, cei care dorim singuri ceva de la Dumnezeu, se ocupa preotii si duhovnicii nostri pe care-i cautam, sau ni-i scoate Insusi Dumnezeu in cale, nu vin ei in curtea noastra sa ne spuna ce si cum, fiindca s-ar asemana cu sectarii. Dragoste cu de-a sila, nu se poate. Lasa-i pe morti sa-si ingroape mortii lor! Tu preocupa-te de tine!

Iar ca sa-i fac o dambla fratelui Ioan, iata am sa astern cateva randuri, nu neaparat pentru tine, Igor, ci pentru orice „cersetor” smerit!...

Cerșetorul


În ochiul orb al cerșetorului,
Ce zace pe treptele bisericii
Se oglindesc enorașii
Grăbiți spre Poarta Cerului.

El vede cum sfârșitul vine
Odată cu căderea serii...
Și știe că-n curând, creștinii
Vor sta cu el la priveghere.

Au fost cândva și zile bune,
Care- au trecut așa-ntr-o doară.
Dar azi a spus la rugăciune
Că tot ce vrea, este să moară...

Tăcut, trupul firav și-ndreaptă.
Urcând nesigur, tremurând,
Ușor-ușor, treaptă cu treaptă
Golgota sa către mormânt.

Încovoiat de anii din cocoașă
Își poartă-ncet, durerea tot mai sus
Spre ușa neagră și lucioasă
Pe care stă crucificat, Iisus.

Aude cântec dulce-n strană
Și cor de îngeri dinspre cer.
Îi pare că pe el îl cheamă
Să-și lase trupul efemer...

Încă o treaptă. Înc- un pas, firav
Spre veșnica eternitate.
Efort final, al trupului bolnav
Robit de griji și vise spulberate.

O treaptă, doar. Dar nu mai poate.
Spre cer întinde mâna, împăcat.
Îngerii vin și-l țin ușor de spate...
El cade lin. Cântarea a-ncetat.

Un întuneric greu se-așterne.
Pe irisul de vremi pătat.
La poarta lumilor eterne
Un alt bătrân a fost uitat.

Cântarea-ncepe ca-ntr-un gând.
Popor și preoți vin pe rând
Se-asează în genunchi, pe trepte
Și cruce fac: "Domnu’ să-l ierte!"

S-au strâns creștinii de la strană
Și par tăcuți, cuprinsi de jale.
Un strop de vin, pe jos răstoarnă
Pentru bătrânul rupt de șale!

Om bun, era săracul! Ce păcat!
Avea o vorbă caldă și blajină!
Un înțelept în lumea cea haină...
S-a dus la Dumnezeu, și ne-a lăsat!...

Cu sfinții odihnește, Hristoase
Sufletul adormitului tău rob
Că n-a avut aici daruri alese
Dar a avut răbdarea unui orb!

Este una din poeziile adunate, pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, le voi publica intr-o zi!