Alternativa pentru copiii nostri: scoala acasa

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioan67

punctez in fuga cateva elemente care tin de educatia scolara. Sunt lucruri reale, practicate de cand lumea:

Nu e asa, Ioane. Nu e "de cand lumea". E de vreo doua secole maxim. Vorbim despre "de cand lumea" ? Atunci, de cand lumea, parintii au fost primii si principalii dascali ai copiilor. In afara familiei se facea numai "invatamantul de specialitate", ucenicia in meserii, arte, stiinte. Si asta numai uneori, anume intr-o minoritate de cazuri in care copiii aveau chemare spre altceva decat spre meseria parintilor. Dar, chiar si in aceste cazuri, nu mergeau la scolile de tip fabrica si cu aspect de sanatoriu-inchisoare de azi. Intrau la jupan, in case normale.
Asta a fost de cand lumea. Scoala precum aia care se face ca te plateste pe dumneata este o gaselnita foarte recenta.

1) Asistarea copilului se face de catre oameni pregatiti corespunzator. Oricat am fi de iubitori si de priceputi, noi parintii nu prea ne pricepem la tainele pedagogiei. Sunt legi specifice ale invatatrii, ale dezvoltarii; sunt principii ale didacticii; sunt multe chichite care ne scapa. E treaba de profesionist, in final.

Parerea mea este ca media cadrelor didactice are mai slabe calitati didactice decat media parintilor. Cum sa spun, ca sa nu te superi ? Educatia copiilor nostri e o problema prea importanta ca sa o lasam pe seama profesionistilor educatiei. Da, principiile didacticii ne scapa: sunt impregante de ideologie. Principiile didacticii de acum nu seamana cu principiile didacticii cu 20 de ani in urma. Nici cu principiile didacticii peste 20 de ani. Intre ce scrie un Jules Payot acu nu mai departe de cateva generatii si ce scrie la book-urile de acuma este un hau. Ni s-a luat ca principiile didacticii sa experimenteze pe copiii nostri, intr-o tranzitie care nu se mai sfarseste.

2) Parintele-educator poate ridica o problema serioasa copilului: cine ce este? Confuzie privind identitatea: e tata sau e profesor? Sunt elevul sau fiul lui? Am colegi sau am frati/surori?

Practic, dumneata cotrapui un model in care profesorii isi aroga rol de parinti si se cred misionati unuia, mult mai natural, in care parintii isi prelungesc rolul de primi educatori.

3) Invatarea si creativitatea se sprijina pe memorie. Desi nu memoria trebuie sa fie principalul scop al educatiei, totusi fara un antrenament special si sistematic al ei nu vom obtine oameni capabili de performante rezonabile. E pur si simplu necesar sa sprijinim dezvoltarea memoriei la copii, permanent prin procedee si activitati specifice. Desigur, corelat cu alte actiuni care tintesc nu doar memoria.

Asa este. Dar ce are memoria cu prefectura ?

4) Dezvoltarea se face prin activitati. Nicidecum altfel. Or, scoala tocmai asta ofera: un camp de activitati, desfasurate cu egali (colegi), dirijat de un profesor, intr-o ierarhie sociala. E o simulare generala pentru viata. Nu sunt convins ca activitatile pe care le desfasuram noi acasa cu copiii, doar ele, modeleaza suficient pe copil pentru anii care vor veni.

Ecartul dintre ce se invata si viata e mult mai mare in cazul scolii decat in cazul familiei, oare nu observi ?

5) Competitivitatea e o trasatura inevitabila in societate si mai ales in lumea de azi. Face mult rau insa nu o putem ocoli. Scoala dezvolta mai bine pe copil pentru a face fata competitiilor de tot felul, comparativ cu familia. In familie ar fi de dorit sa nu fim in competitie unii cu altii... Exceptind unele momente sau activitati, rar.

Exact spiritul de competitie este anihilat in principiile didacticii de astazi. E una din trasaturile fundamentale ale noilor tendinte. Stii ca in Franta, din acest motiv, nu se mai dau premii ? Stii ca nici in Romania, gata oricand sa urmeze cretinatatilor la moda, nu se mai dau nici note in clasele primare ? Stii ca rezultatele concursurilor, alea putine care se mai fac, nu sunt comunicate decat individual, in plic ? De fapt, stii foarte bine, dar pari ca nu observi substratul unor astfel de masuri, oficial introduse ca sa nu-i stresseze pe copii. Ei bine, substratul este anihilarea competitivitatii. Cand eu eram elev, era clar cine e cel mai bun din clasa si cine prostul clasei. Acuma, la astia mici ai mei, e mult mai putin clar.