IPS Teodosie pus sub control judiciar !

[simpllu]

Scrisoarea e jalnică, iar preotul respectiv e de plâns. CristiBoss, cu scrisoarea aia nu convingi pe nimeni.

[cristiboss56]

În prealabil postat de simpllu

Scrisoarea e jalnică, iar preotul respectiv e de plâns. CristiBoss, cu scrisoarea aia nu convingi pe nimeni.

Nici n-am de gând sa conving pe cineva citind numai o scrisoare , fie ea si jalnică, sunt si alte amănunte, dar fiecare înțelege ce doreste si ce vrea :)

[cristiboss56]

În prealabil postat de flying

Vezi ca ai gresit adresa ,trebuia sa postezi in "Raspunsuri duhovnicesti".

Fericitul Teofilact :

Mustrarea frateasca nu are nimic in comun insa cu asemenea josnice simtaminte . Aceasta nu nazuieste sa necajeasca pe aproapele, nici cu rautate sa-l demaste inaintea altora, cu scopul de a-i impinge si pe aceia sa-l osandeasca .
Crestinul care dojeneste simte o durere datorita faptului ca relatiile au ajuns rele intre el si aproapele. Lui ii pare rau ca aproapele lui a gresit impotriva lui si ca a pacatuit fata de propriul lui suflet. De aceea, cauta motiv ca sa-l castige si are o singura dorinta: ca el sa iasa din acel pacat.
Cei care pun semnul egalitatii intre osandire si mustrare Il arata pe Hristos ca si cum S-ar contrazice pe Sine Insusi de vreme ce, dupa ei, face din doua lucruri unul singur, desi El pe unul l-a oprit, iar pe celalalt l-a ingaduit. Dar Hristos nu Se contrazice. Mantuitorul opreste osandirea, pentru ca aceasta este pacat si naste multe alte pacate. Insa El incurajeaza mustrarea frateasca , pentru ca, facuta in duhul evanghelic al dragostei, cu tact si cu intelepciune, ea poate sa curme drumul pacatelor si sa ajute la desavarsirea fratelui care a primit mustrarea.
Osandirea si mustrarea frateasca sunt doua lucruri diametral opuse. Mustrarea frateasca are loc intre patru ochi, pentru ca cel ce mustra sa crute bunul nume al fratelui sau. Dar cel ce osandeste povesteste si la altii pacatele aproapelui sau si intru toate cauta sa-l necinsteasca. Mustrarea se face pe fata, iar osandirea de obicei cand persoana nu este de fata. Mustrarea frateasca este insotita intotdeauna de o deosebita grija si delicatete, de modestie si de buna intentie. Iar osandirea aproape intotdeauna este plina de mandrie, groso*lana, sarcastica si brutala . La mustrare dam dovada de dragoste , iar la osandire – de ura .
Mustrarea urmareste sa castige inima celuilalt, in timp ce osandirea jigneste, respinge, raneste . Mustrarea cauta un motiv ca sa ajute fratelui sa iasa din mocirla pacatului. Osandirea insa cu rautate il apasa, ca sa se afunde si mai mult in mocirla.

[cristiboss56]

În prealabil postat de simpllu

Scrisoathrea e jalnică, iar preotul respectiv e de plâns. CristiBoss, cu scrisoarea aia nu convingi pe nimeni.

Oricât am discuta ,- nu noi hotaram cine este vinovat si cine nu , in cazul de față Justiția va avea ultimul cuvant !


acestui

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Acuzele lansate de preoti la adresa atotputernicului episcop al Husilor, PS Corneliu, i-au fĂŁcut pe unii slujitori ai Domnului sĂŁ spunĂŁ ce se petrece în interior. Se vorbeste, pe la colturi, de cadouri de mii de euro care se fac episcopului, la tot felul de sfintiri sau instalĂŁri de preoti, bani care sunt “livrati” direct Preasfintitului. De altfel, un preot din zona Vaslui vorbea, deunĂŁzi, de o sumĂŁ de 15.000 de euro datĂŁ cadou episcopului, atunci când a fost preotit. Altii spun cĂŁ o parohie costĂŁ, în Vaslui, cu aprobarea directĂŁ a episcopului Corneliu, între 10 si 20.000 de euro, aceeasi sumĂŁ fiind necesarĂŁ si atunci când vrei sĂŁ te pui bine cu mai-marele preotilor din judetul Vaslui. Mai nou, spun unii preoti, la adĂŁpostul anonimatului, temându-se sĂŁ nu fie acuzati de luare de mitĂŁ sau primire de foloase necuvenite, PS Corneliu ar fi cerut ca sumele care se plĂŁtesc pentru a înlesni primirea unei parohii sĂŁ fie transformate în… aur. DacĂŁ astfel de informatii se confirmĂŁ, putem spune cĂŁ sunt fapte foarte grave care se petrec în interiorul unei institutii pentru care statul român are legi, la fel ca pentru toti cetĂŁtenii acestei tĂŁri.
“Când am fost preotit, i-am dat 15.000 de euro episcopului. Nu am primit nicio chitantĂŁ, nimic. Acum, mi se cere 20.000 de euro, altfel mĂŁ va muta din parohie”, spunea, în urmĂŁ cu câteva zile, sub protectia anonimatului, un preot din judet, care astepta cu teamĂŁ decizia episcopului. Este doar unul dintre cazurile de preoti care sunt mutati disciplinar din ordinul PS Corneliu, la zeci de kilometri distantĂŁ de parohiile lor, pentru situatii care de care mai ciudate. Ultimul scandal a izbucnit la Bârlad, la Biserica “Sf. Spiridon”, unde preotul paroh a fost trimis într-un capĂŁt de judet, ca pedeapsĂŁ de la PS Corneliu. Preotilor li se pun biruri foarte mari si dacĂŁ vor sĂŁ fie protejati trebuie sĂŁ dea spaga de rigoare cĂŁtre episcopul Husilor: 20.000 de euro de fiecare preot. Abaterile disciplinare ale preotilor mutati abuziv de la Bârlad sunt tot de naturĂŁ financiarĂŁ, nĂŁscociri ale episcopului: ba cĂŁ unii n-au renovat biserica (DomneascĂŁ) si se certau între ei mai rĂŁu ca la usa cortului, fiind înregistrate nu mai putin de 33 de reclamatii la Episcopie, în timp ce un preot ar fi avut datorii la Episcopie de 240 de milioane de lei vechi! “VĂŁ spun ceva ce n-am spus la nimeni. PĂŁrintele protopop a spus: <<Du-te si dĂŁ-i 20.000 de euro episcopului si te lasĂŁ acolo pânĂŁ mori!>>. N-a avut acei bani si a fost trimis urgent la pensie. S-a îmbolnĂŁvit de inimĂŁ, mama a ajuns la Psihiatrie, eu m-am îmbolnĂŁvit de diabet, fac insulinã”, a spus unul dintre preotii din Bârlad, în fata enoriasilor. Se spune cĂŁ, pentru a fi în gratiile episcopului, trebuie sĂŁ plĂŁtesti între 10 si 20.000 de euro, pentru a fi lĂŁsat în pace în parohia ta; bani care se achitĂŁ cu titlul de cadou de cĂŁtre preotii “cĂŁlcati” de PS Corneliu.
Cadourile cĂŁtre Episcopia Husilor: 3 milioane de euro!
La un calcul simplu, tinând cont cĂŁ sunt în jur de 300 de preoti în judet si fiecare a plĂŁtit în jur de 10.000 de euro pentru o parohie, rezultĂŁ cĂŁ totalul cadourilor oferite de preotii din judet cĂŁtre Episcopie ar ajunge la peste trei milioane de euro. O sumĂŁ frumusicĂŁ, pentru care nu existĂŁ chitante sau facturi. Mai nou, spun unele surse, la adĂŁpostul anonimatului, temându-se de un flagrant al DNA sau altor institutii abilitate, episcopul ar fi cerut ca sumele care trebuie oferite drept cadou sĂŁ fie transformate în aur, metal pretios care este oferit cu dĂŁrnicie de preotii disperati. De altfel, la o parohie din zona Spitalului Judetean, se spune cĂŁ s-a plĂŁtit o sumĂŁ frumoasĂŁ pentru a primi parohia respectivĂŁ, în jur de 500 milioane lei vechi, fapt care ne face sĂŁ ne întrebĂŁm: când vor decide institutiile statului sĂŁ aplice legea si în Eparhia Husului?

Cercetați fără frică tineri forumisti :)

[cristiboss56]

Aş vrea să mai spun că există şi o a treia grupare în Biserica noastră. Sunt acei fraţi care rămân fii credincioşi ai Ei, dar care nu au o înţelegere duhovnicească între ei. Sunt preocupaţi cu a face critică unul altuia, iar nu pentru binele luptei în general. Se urmăresc unul pe altul (mai mult decât pe propriul sine) spre a vedea ce va spune sau ce va scrie celălalt, ca pe urmă să-l lovească fără milă. În timp ce, dacă el însuşi ar fi spus sau ar fi scris acelaşi lucru, l-ar fi susţinut cu multe mărturii din Sfânta Scriptură sau de la Sfinţii Părinţi. Răul care se face este mare, deoarece, pe de o parte îl nedreptăţeşte pe aproapele său, iar pe de alta îl şi doboară înaintea ochilor celorlalţi credincioşi. De multe ori împrăştie şi necredinţa în sufletele celor slabi, fiindcă îi sminteşte. Din nefericire, mulţi dintre noi avem pretenţii nesăbuite de la ceilalţi. Vrem ca toţi să aibă acelaşi caracter duhovnicesc ca şi noi. Când cineva nu se potriveşte cu caracterul nostru, adică fie este puţin mai indulgent, fie puţin mai tăios, îndată tragem concluzia că nu este om duhovnicesc. Toţi sunt de trebuinţă Bisericii. Toţi Părinţii, atât cei cu un caracter blând, cât şi cei severi, i-au oferit slujirile lor. Aşa cum pentru trupul omului sunt absolut necesare şi cele dulci şi cele acre, chiar şi păpădia cea amară (fiecare are propriile sale substanţe hrănitoare şi vitamine), tot astfel este şi pentru Trupul Bisericii. Toţi sunt absolut necesari. Unul completează caracterul celuilalt şi toţi suntem datori să suportăm nu numai caracterul celuilalt, ci şi slăbiciunile pe care le are ca om.
Din nou cer iertare la toţi că am îndrăznit să scriu. Eu sunt un monah simplu şi lucrarea mea este să încerc, pe cât este cu putinţă, să mă dezbrac de omul cele vechi şi să ajut pe ceilalţi şi Biserica prin rugăciune. Dar fiindcă au ajuns până la sihăstria mea veşti triste despre Sfânta noastră Ortodoxie, m-a durut mult şi am considerat că este bine să scriu cele pe care le-am simţit.
Să ne rugăm cu toţii ca Dumnezeu să pogoare harul Său şi fiecare să ajute în felul său spre slava Bisericii noastre.
Cu mult respect fața de toți,
Un monah eremit (Monahul Paisie)

[ioan67]

În prealabil postat de cristiboss56

Oricât am discuta ,- nu noi hotaram cine este vinovat si cine nu , in cazul de față Justiția va avea ultimul cuvant !

Justitia lumeasca are o putere limitata. Nu ei ii apartine ultimul cuvant.
Cred ca ar trebui sa ne temem mai mult de Justitia Dumnezeiasca, iar asta se pare ca o invatam tot mai putin de la cei in care aveam incredere. Probabil ca tot mai multi oameni, al caror suflet nu vrea totusi sa ramana in noroiul desertaciunii, se vor adanci in lucrarea lor personala - atat cat se mai poate face ea fara sprijinul comuniunii dintre fratii de credinta. Iar asta nu cred ca e ceea ce se cuvenea sa fie. Nu asa am inteles ca voieste Hristos.

Eu cred ca si acest scandal (pe care, repet, il vad ca pe o platire de polite / ca pe o razbunare), alaturi de altele, ridica o mare problema azi: cum intelegem Ierarhia in Biserica?
Daca se va merge in continuare pe o pastorire aroganta, cu izuri triumfaliste, in sistem de casta care isi impune legile fara a da socoteala nimanui dar care totusi este foarte dispusa, uneori, la compromisuri cu puterea lumeasca omitind faptul ca amestecarea duhurilor nu e in avantajul treburilor duhovnicesti - atunci avem cu totii de pierdut.
Daca, in schimb, slujitorii cei inalti (mai intai dansii, intrucat ne sunt modele si invatatori) isi vor aminti ca in Imparatia lui Dumnezeu cel mai mare e de fapt cel mai mic si mai umil de pe aici din lumea trupurilor de carne - atunci, da, Cuvantul va lucra in oameni, spre sfintire si mantuire.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca prin aceasta incercare (de care, de fapt, suntem cuprinsi cu totii, noi care ne numim crestini) sa ne vina mintea la cap. Si de acolo sa mai coboare si in inima, macar din cand in cand...
Doamne ajuta!

[DragosP]

Până atunci dăm de zor cu clevetirea-nainte pentru că, nu-i așa? avem păstorii pe care-i merităm.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cristiboss56

Apoi , dragă Culai m-am cutremurat de multe aspecte negative din Mănăstiri, unde există exploatare la maxim in stoarcerea de fonduri pentru Catedrală si "mofturile" Preafericitului .
Te rog sa ma crezi , ca rar am auzit cuvinte de laudă la adresa Preafericitului . Mohneste nemulțumirea, Culai

Probabil fiecare dintre noi are cel putin un motiv sa fie nemultumit de unii preainalti sau preasfintiti. Iar asta vorbind la foarte concret, daca imi amintesc de pozitia Patriarhiei fata de moschee, spre exemplu. Probabil fiecare dintre noi am fost dezamagiti de anumite decizii de mutare a unor preoti, dupa ce au gospodarit dumnezeieste o parohie plecata de la nivelul zero! Si totusi, acei preoti pe care enorisii ii considerau victime (care fusesera implicati din pacate in vreun scandal cu care nu aveau, practic, nicio legatura) si pentru care unii dintre ei ar fi spart multe geamuri la episcopie, s-au smerit, au facut ascultare si au cerut tuturor sa se supuna, spunand simplu: "Oameni buni, ramaneti buni! Cand deveniti rai cu altii, va razvratiti impotriva lui Dumnezeu si... imi faceti rau mie! Iar eu stiu sigur ca nu asta doriti!"
Poate am plans si eu, vazand specularea Harului Parintelui Ciprian Gradinaru, pe care l-am prins la Sihastria, inainte de venirea la Bucuresti... Am avut sansa sa-l privesc in ochi si dupa aceea, si am inteles mai bine ce inseamna ascultarea si jertfa!
Tu, Cristian... Nu e nimeni ca tine, pe forum. Sau macar... nu ar trebui sa fie! Sunt sute sau poate mii de mesaje duhovnicesti ale sfintilor parinti, postate de tine, frate! In toate se vorbeste de ascultare, smerenie si jertfa. Noi le citim pe majoritatea, si, poate si datorita tie, mai punem o piatra la temelia mantuirii. Tu, Cristian, uneori faci dovada unui "comert" cu cele sfinte, in schimbul mantuirii tale, nicidecum a insusirii celor spuse acolo. Pentru ca nu-ti inteleg zaduful si mocnirea, in sufletul tau inteleptit de binecuvantare si pace!
Am gasit zilele trecute un mesaj al fratelui Zaharia (care a facut demult dovada intelepciunii, retragandu-se din flecarelile de pe forum), si am inteles odata in plus ca Dumnezeu ne pune pe toti la incercare, dupa pozitia pe care noi insine o pretindem printre semeni. Cu cat tintim mai sus pe scara mantuirii, cu atat incercarile sunt mai grele!... Si, vai, Cristian, mi se pare ca ne rupem gatu' in fiecare zi, in ciuda parerilor noastre mult-ingaduitoare... Sunt ani multi de cand noi nu iesim din testul rabdarii, maniei, mandriei, neiertarii, ascultarii si supunerii. Maine daca ar fi sa ne spovedim, noi aceleasi pacate ducem in spate, poate putin "slefuite", la fel ca in mesajul de care aminteam!... Si nu e bine, frate. Nu e bine deloc! Cand auzim toaca sau clopotele, sa ne gandim ca sunt chemarea pentru noi insine, si abia mai apoi pentru altii care poate dorm, poate sunt plecati, poate sunt bolnavi... Pe mine ma cheama la ascultare, inainte de orice!!! Sunt un lucrator ca oricare altul, in via lui Dumnezeu, iar nemultumirea mea pentru lucrul si datoria altora, ma osandeste pe mine, si imi rapeste din timpul propriei lucrari, pentru ca, luat de "critica", randamentul meu, pentru care primesc plata, lasa mult de dorit!!!
In plus, ceea ce mi se pare de departe cel mai grav, amintirea unor duhovnici (cu nume si prenume) aici pe forum, cand habar nu avem cine citeste si ce consecinte poate trage bietul duhovnic, mi se pare o mare imprudenta... Eu ma indoiec ca duhovnicul meu ar fi de acord cu toate flecarelile mele de pe forum, dar cu atat mai putin sa se plieze pe atitudinea mea fata de ierarhie. Dar... chiar asa sa fie, asta ar ramane o taina doar de noi stiuta, si n-as risca pentru nimic in lume sa-i complic viata (duhovniceasca sau de familie)... Pentru ca il iubesc ca pe cea mai speciala persoana, aleasa de Dumnezeu sa ma tina de mana sa nu cad!
Iarta-ma, Cristian... Poate unii ne aplauda, dar nu-i problema noastra... Oricum... ne aplauda cand ne razvratim, nu cand aducem "sfaturi duhovnicesti", spre intelepciune! Oare asta nu ne da de gandit? Oare chiar nu se sesizeaza "trierea" oilor de capre? Incet-incet, cate unu', cate unu' suntem aruncati de vrajmas, dincolo de gard, si numai mila lui Dumnezeu ne mai aduce inapoi, nicidecum indemnul vrajmasului de a ne semeți si razvrati!

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de ioan67

Moshule, ma abtin sa vorbesc deschis cu fratia voastra. Am nenumarate motive.
Va spun doar un lucru: dvs., care sunteti atat de moral(ist) de obicei si care va prefaceti fara nici o jena (fata de propria constiinta, cred, mai intai) ca sunteti un om "bun", luati seama: vom fi judecati pentru fiecare cuvintel scos pe gura sau pe tastatura.
Faceti lucruri deosebit de proaste aici. Sa nu ziceti ca nu v-am atras, iarasi, atentia.

Multumesc pentru grija, Ioane. As vrea sa cred ca asta te ajuta pe tine in vreun fel, mai mult decat pe mine... Cum as putea eu sa-ti schimb tie parerea? Cum as putea? Dar oare as dori sa ti-o schimb? N-as face mai rau, daca as indrazni?
Parerea ta este ca eu fac mult rau, pe-aici. Cum ai ajuns la concluzia asta, probabil ai tu o logica... Dar premisele or fi aceleasi la fiecare? Oare fiecare cititor porneste din start de la aceleasi "repere", gata concepute? Iar daca da, nu cumva acele repere difera de la om la om, si numai propria tendinta, arata sensul mesajelor, nicidecum ce-a vrut omul sa spuna sau sa transmita? Iti spun toate astea ca unui profesionist intr-ale logicii, Ioane, si crede-ma frate, nu-i umbra de rautate sau ironie in sufletul meu!
Nu, Ioane, nu mai vreau demult sa joc rol de "om bun". Iadul e plin de "oameni buni", iar eu nu vreau sa par ceea ce nu sunt. Fiindca stiu ca nu sunt. Chiar daca demult nu ma mai tulbura o jignire personala, o nedreptate, un furt... Sunt departe de a ma considera bun... Iar asta o poate simti oricare din jurul meu care indrazneste sa faca rau copilului meu, sotiei mele, preotilor de care apartin, Bisericii catre care fac ascultare... Mi-e frica mie de mania pe care as putea s-o am... Ma rog mereu pentru rabdare, dar probabil Dumnezeu stie mai bine unde mai am mult de lucrat, si inca ma asteapta! NU sunt un om bun! Poate tu, poate altii, dar nu eu!