Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

Deci cu alte cuvinte nu exista un "suflet" care sa suporte consecinte pentru ca "Nu exista deci o identitate a unei „persoane" de-a lungul renasterilor "

Deci pedeapsa care o sufera din partea "karmei" nu este justificata, lucru de altfel care e usor de observat din perspectiva faptului ca "fluxul de constiinta" nu are nici o "constiinta" a relatiei cauza-efect.

I se intampla anumite lucruri rele dar nu poate intelege de ce, neavand amintiri despre faptele sale "dintr-o viata anterioara".

Deci ipoteza functiei "educative" a karmei pica.

Karma nu are o functie educativa. Este pur si simplu o particularitate a legii universale cauza-efect privind legatura dintre fapte si consecintele acestora asupra noastra.

Dharma insa are o functie educativa. Presupune aceasta constientizare si abtinerea de la fapte rele intelegand ca ceea ce experimentam clipa de clipa este rezultatul conduitei noastre precedente.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Karma nu are o functie educativa. Este pur si simplu o particularitate a legii universale cauza-efect privind legatura dintre fapte si consecintele acestora asupra noastra.

Ramane sa ne lamuresti insa daca exista o "persoana" sau "fiinta" care se "reincarneaza" sau nu.
Budhistul din care citai tu, zice ca nu, ca exista doar un "flux de constiinta" - ce e aia?

Dharma insa are o functie educativa. Presupune aceasta constientizare si abtinerea de la fapte rele intelegand ca ceea ce experimentam clipa de clipa este rezultatul conduitei noastre precedente.

Pai care e rostul?
Privit dintr-o perspectiva de ansamblu, dupa "teologia" voastra, lumea se divide in doua: un dumnezeu imuabil si intangibil si lumea materiala intr-o permanenta schimbare, fara repere absolute de tip "sus" si "jos", "bine" sau "rau" - doar intr-o continua stare de suferinta atat timp cat exista o constiinta.

"mantuirea" voastra presupune tocmai un soi de sinucidere - non-existenta.
Pentru ca ceea ce e "relativ" si "schimbator" nu se poate transforma in "absolut" si "nemiscat".

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Ramane sa ne lamuresti insa daca exista o "persoana" sau "fiinta" care se "reincarneaza" sau nu.
Budhistul din care citai tu, zice ca nu, ca exista doar un "flux de constiinta" - ce e aia?

In budism se pune intrebarea, ce inseamna "a exista"? In crestinism nu se dezvolta o linie de gandire in acest sens.

Intelegerea "starii de existenta" vizeaza orice aspect, de la un graunte de nisip, o simpla senzatie, un gand, un inger, o furnica, un demon, totalitatea realitatii inconjuratoare, pana la miezul adanc al eului.

Aceasta analiza releva ca orice fenomen are o existenta conditionata, altfel spus, nu poseda o existenta in sine.

Aceasta cunoastere demistifica aparentele lumii care se infatiseaza ochiului cu putere de existenta autonoma. Metaforic, dezbraca forma de iluzia concretetii, devenind transparenta - clara.

Mintea devine linistita pentru ca indiferent de modul in care se prezinta lumea aceasta poate vedea prin orice forma a ei. Realizeaza ca nu gaseste o esenta 'existentiala' cu care sa intre in coliziune, de care sa fuga sau sa o posede.

Iar cand mintea se contempla pe sine, asisderea, nu gaseste o realitate solida ultima, nu poate identifica o esenta pe baza careia sa se compare cu alte fenomene, sa se inalte, sa se mandreasca sau sa se teama.

Deci, nu putem gasi o esenta nici in "persoana", nici in "fiinta", nici in "constiinta", nici in "flux", nici in "miscare", nici in "nemiscare", nici in "transformare"...toate sunt denominari, constientizari fragmentate ale realitatii. Cunoasterea profunda le transcende, este non-duala.

Unii mistici crestini au inteles ca Dumnezeu se cunoaste "parasind orice impresie" a mintii. Este echivalent cu a nega cogniscibilitatea Lui Dumnezeu in Fiinta Sa.

Pai care e rostul?
Privit dintr-o perspectiva de ansamblu, dupa "teologia" voastra, lumea se divide in doua: un dumnezeu imuabil si intangibil si lumea materiala intr-o permanenta schimbare, fara repere absolute de tip "sus" si "jos", "bine" sau "rau" - doar intr-o continua stare de suferinta atat timp cat exista o constiinta.

"mantuirea" voastra presupune tocmai un soi de sinucidere - non-existenta.
Pentru ca ceea ce e "relativ" si "schimbator" nu se poate transforma in "absolut" si "nemiscat".

Prin intelegerea naturii ultime a fenomenelor (Dumnezeu in Fiinta Sa), budismul percepe realitatea ca un Intreg. Aceasta cunoastere ne leaga de toate, intram in comuniune intima cu toate, ne face liberi ("fii ai luminii").

[stefan florin]

În prealabil postat de florin.oltean75

In budism se pune intrebarea, ce inseamna "a exista"? In crestinism nu se dezvolta o linie de gandire in acest sens.

Intelegerea "starii de existenta" vizeaza orice aspect, de la un graunte de nisip, o simpla senzatie, un gand, un inger, o furnica, un demon, totalitatea realitatii inconjuratoare, pana la miezul adanc al eului.

Aceasta analiza releva ca orice fenomen are o existenta conditionata, altfel spus, nu poseda o existenta in sine.

Aceasta cunoastere demistifica aparentele lumii care se infatiseaza ochiului cu putere de existenta autonoma. Metaforic, dezbraca forma de iluzia concretetii, devenind transparenta - clara.

Mintea devine linistita pentru ca indiferent de modul in care se prezinta lumea aceasta poate vedea prin orice forma a ei. Realizeaza ca nu gaseste o esenta 'existentiala' cu care sa intre in coliziune, de care sa fuga sau sa o posede.

Iar cand mintea se contempla pe sine, asisderea, nu gaseste o realitate solida ultima, nu poate identifica o esenta pe baza careia sa se compare cu alte fenomene, sa se inalte, sa se mandreasca sau sa se teama.

Deci, nu putem gasi o esenta nici in "persoana", nici in "fiinta", nici in "constiinta", nici in "flux", nici in "miscare", nici in "nemiscare", nici in "transformare"...toate sunt denominari, constientizari fragmentate ale realitatii. Cunoasterea profunda le transcende, este non-duala.

Unii mistici crestini au inteles ca Dumnezeu se cunoaste "parasind orice impresie" a mintii. Este echivalent cu a nega cogniscibilitatea Lui Dumnezeu in Fiinta Sa.


Prin intelegerea naturii ultime a fenomenelor (Dumnezeu in Fiinta Sa), budismul percepe realitatea ca un Intreg. Aceasta cunoastere ne leaga de toate, intram in comuniune intima cu toate, ne face liberi ("fii ai luminii").

amice, o religie mai intortocheata si lipsita de sens ca budhism-ul, nu am intalnit!
ps: ba da, gresesc. Hinduism-ul

[AlinB]

Bine zici "lipsita de sens". Pentru ca "sensul" asa zisei "mantuiri" in budhism este non-sensul, non-existenta.

Fiintele sunt create defecte din start (desi nici ei nu se pot pronunta daca sunt create sau pur si simplu mici dumnezei a-temporari, fara inceput), chiar si existenta lor e considerata o defectiune in sine, asadar "mantuirea" budhistilor inseamna un soi de genocid, tot ce e "fluctuant" (fiintele) trebuie sa dispara, sa devina non-existenta pentru a atinge glorificata "nemiscare" pervers definita ca fiind "adevarata existenta".

Ceea ce mai e sistem moral sau deism este de suprafata, pentru a induce in eroare naivii, finalitatea, scopul ultim este exact ca mai sus.

Un crestin vigilent stie cine se joaca de fapt cu termenii si incearca sa faca din bine rau si din rau bine, totul binenteles sub pretextul binelui.

[florin.oltean75]

"Cea de a patra nonvirtue verbala - cuvintele care ranesc, astfel:
1. Expunerea greșelilor cuiva în public
2. Rănirea indirecta
3. Birfa

Tsogyal, focul acestor cuvine arde atat inima ta cat si inima celorlalti.
Ucide puterea de viata eliberatoare.

Aceasta non-virtute are următoarele trei tipuri de rezultate:
1. Rezultatul coacerii este renasterea (azvirlirea) în cele trei tărâmuri inferioare.
2. Rezultatul inertial - chiar dacă renaști din nou ca un om, vei continua sa proliferezi vorbe ofensatoare la adresa altora și vei provoca iritare..
3. Rezultatul care corespunde cauzei este că vei vei gasi placere in ranirea altora.

Tsogyal, dacă ai abandona aceste acțiuni vei atinge rezultatele opusul lor.
Ființele epocii întunecate nu vor avea parte de nicio bucurie."

Padmasambhava

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

"Cea de a patra nonvirtue verbala - cuvintele care ranesc, astfel:
1. Expunerea greșelilor cuiva în public
2. Rănirea indirecta
3. Birfa

Tsogyal, focul acestor cuvine arde atat inima ta cat si inima celorlalti.
Ucide puterea de viata eliberatoare.

Aceasta non-virtute are următoarele trei tipuri de rezultate:
1. Rezultatul coacerii este renasterea (azvirlirea) în cele trei tărâmuri inferioare.
2. Rezultatul inertial - chiar dacă renaști din nou ca un om, vei continua sa proliferezi vorbe ofensatoare la adresa altora și vei provoca iritare..
3. Rezultatul care corespunde cauzei este că vei vei gasi placere in ranirea altora.

Tsogyal, dacă ai abandona aceste acțiuni vei atinge rezultatele opusul lor.
Ființele epocii întunecate nu vor avea parte de nicio bucurie."

Padmasambhava

Si ce relevanta are? Bine, rau, bucurie, durere, toate sunt iluzii, un "eliberat" nu trebuie sa tina cont de ele.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

In budism se pune intrebarea, ce inseamna "a exista"? In crestinism nu se dezvolta o linie de gandire in acest sens.

Sau nu te-ai documentat tu destul.

Intelegerea "starii de existenta" vizeaza orice aspect, de la un graunte de nisip, o simpla senzatie, un gand, un inger, o furnica, un demon, totalitatea realitatii inconjuratoare, pana la miezul adanc al eului.
Aceasta analiza releva ca orice fenomen are o existenta conditionata, altfel spus, nu poseda o existenta in sine.

Defineste "existenta in sine" :)

Aceasta cunoastere demistifica aparentele lumii care se infatiseaza ochiului cu putere de existenta autonoma. Metaforic, dezbraca forma de iluzia concretetii, devenind transparenta - clara.

Ce inseamna "existenta autonoma" ? :)

Mintea devine linistita pentru ca indiferent de modul in care se prezinta lumea aceasta poate vedea prin orice forma a ei. Realizeaza ca nu gaseste o esenta 'existentiala' cu care sa intre in coliziune, de care sa fuga sau sa o posede.

Ba cam este.
Daca tu ai credea in filosofiile astea, ar trebui de exemplu sa incetezi sa mai maninci.
Sau sa mergi la servici. Sau etc. :)
Ca treburile astea nu exista, deci?

Iar cand mintea se contempla pe sine, asisderea, nu gaseste o realitate solida ultima, nu poate identifica o esenta pe baza careia sa se compare cu alte fenomene, sa se inalte, sa se mandreasca sau sa se teama.

Pai da, cred ca aia alienati mintal inteleg cel mai bine chestia asta, acolo este cvasi-permament un vid total deci..

Deci, nu putem gasi o esenta nici in "persoana", nici in "fiinta", nici in "constiinta", nici in "flux", nici in "miscare", nici in "nemiscare", nici in "transformare"...toate sunt denominari, constientizari fragmentate ale realitatii. Cunoasterea profunda le transcende, este non-duala.

Hoho, mai usor cu pianul pe scari.
Mai intai defineste "esenta", "persoana", "fiinta", "constiinta", etc.

Si tot nu ne-ai lamurit, pana la urma ce se "incarneaza"? Ca frantuzu ala sau ce era zice ca nu exista o "persoana" care sa se incarneze ci un "flux de constiinta".
Ce e aia?

Unii mistici crestini au inteles ca Dumnezeu se cunoaste "parasind orice impresie" a mintii. Este echivalent cu a nega cogniscibilitatea Lui Dumnezeu in Fiinta Sa.

Gresit. Dumnezeul crestin este cognosicibil in mai multe feluri, nu a creat fiintele "ignorante" ca in budhism, nici nu le dispretuieste exsitenta ca in "budhismul" tau.

Prin intelegerea naturii ultime a fenomenelor (Dumnezeu in Fiinta Sa), budismul percepe realitatea ca un Intreg. Aceasta cunoastere ne leaga de toate, intram in comuniune intima cu toate, ne face liberi ("fii ai luminii").

Ba mai degraba ai intunericului, ca mai intai respinge cunoasterea Adevaratului Dumnezeu si ofera o perspectiva trista si fara sens a intregii Creatii a carei sursa e plasata in ignoranta si "implinire" in non-existenta.

Vezi tu omulet, cu o chestie ai dreptate:

Creatia este definita de transformare, asta e esenta ei, diferenta o face modul in care ea se desfasoara, poate fi una frumoasa, armonioasa, sub Har, sau una intunecata, turbulenta, in afara Lui.
Alegerea iti apartine.

[flying]

În prealabil postat de AlinB

Vezi tu omulet, cu o chestie ai dreptate:

Creatia este definita de transformare, asta e esenta ei, diferenta o face modul in care ea se desfasoara, poate fi una frumoasa, armonioasa, sub Har, sau una intunecata, turbulenta, in afara Lui.
Alegerea iti apartine.

Alin ,nu ajunge numai logica seaca.Nu poti schimba oamenii cu logica ci cu logica impletita cu iubirea.Tu dai cu barda(nu ca eu as fi mai bun).La unii merge dar la cei sensibili,ca florin ,practic ii creezi un blocaj si mai mare, o invartosare si mai mare.Cu siguranta Dumnezeu nu a ramas numai in baza ta ca sa-l schimbi pe florin,ii trimite ganduri si imprejurari in viata ca sa-l indrepte.Ma gandesc ca si eu am fost foarte dur cu el si am facut mai mult rau.De fapt ,patima mea,mandria se folosea de Adevarul ortodoxiei ca sa devina si mai umflata si infumurata. Poate ca nu e si cazul tau...tu stii cel mai bine.

[AlinB]

De acord ca ai facut pe durul :) cu o prea putina implicare calitativa in discutie.
Si ma bucur ca ti-a fost de folos postul, pana acum.

A adera la filosofia budhista asa cum a fost expusa aici, categoric are un substrat trumatic, dar daca omul poate aborda chestiunea doar dintr-o perspectiva rationala, ce i se poate oferi altceva in contextul forumului?

Sigur, tu ai putea sa nu-i scrii nimic, dar in particular sa-l pomenesti in fiecare zi in rugaciune sau mai mult, poate ar fi chiar mai util decat sa-i arati matematic ca 1+1 nu fac 5 cum i-au spus asa zisii "budhisti" insa cred ca si in asta se afla o doza de folos, daca si cand se va putea folosi de ea.