Psihologie - întrebări

[cristiboss56]

În ce fel şi în ce măsură Psihologia poate fi o slujitoare a Bisericii?

[simpllu]

În prealabil postat de cristiboss56

În ce fel şi în ce măsură Psihologia poate fi o slujitoare a Bisericii?

Psihologia nu poate sluji Bisericii, un pshiholog da. Modul cum omul mânuişte ştiinţa poate fi sau nu slujitor Bisericii. Ştiinţa în sine nu este rea, în cazul de faţă psihologia. Majoritatea preoţilor, fără să ştie sau fără să vrea, ajung prin experineţă să fie şi psihologi.

Ioane, clona1 a luat cuvântul. Dacă am spus prostii dă-mi un reset. :))

[cristiboss56]

În prealabil postat de simpllu

Psihologia nu poate sluji Bisericii, un pshiholog da. Modul cum omul mânuişte ştiinţa poate fi sau nu slujitor Bisericii. Ştiinţa în sine nu este rea, în cazul de faţă psihologia. Majoritatea preoţilor, fără să ştie sau fără să vrea, ajung prin experineţă să fie şi psihologi.

Ioane, clona1 a luat cuvântul. Dacă am spus prostii dă-mi un reset. :))

Nu sunt puțini preoți care urmează si psihologia , o fi bine , o fi rău, nu pot sa ma pronunț categoric momentan :)

[cristiboss56]

În prealabil postat de simpllu

Ioane, clona1 a luat cuvântul. Dacă am spus prostii dă-mi un reset. :))

Un mic reset :
"Ioane , clovnul 1 a luat cuvantul . . ." :)))

[simpllu]

În prealabil postat de cristiboss56

Un mic reset :
"Ioane , clovnul 1 a luat cuvantul . . ." :)))

Cu bosulică bosunflică la butoane. :))

[cristiboss56]

În prealabil postat de simpllu

Cu bosulică bosunflică la butoane. :))

După 10 ani de forum, te fac muci , si nu oricum , treaptă cu treaptă, psihologic original forumustic :)))
Pace ție cititorule !

[ortodoxia_e_Adevarul]

Psihologia (din limba greacă: psyché = suflet, logos = știință) este știința sufletului , care studiază comportamentul uman, inclusiv funcțiile și procesele mentale ca inteligența, memoria, percepția, precum și experiențele interioare și subiective cum sunt sentimentele, speranțele și motivarea, procese fie conștiente, fie inconștiente.

[ortodoxia_e_Adevarul]

o gramada de ramuri,discipline are psihologia

Discipline psihologice:
Psihologie generală
Psihologia persoanei
Psihologia dezvoltării
Psihologia învățării, memoriei și cunoașterii
Psihologia socială
Biopsihologia
Psihologia diferențială a personalității
Metodologie și statistică psihologică
Neuropsihologie
Psihofiziologie

Psihologia aplicată:
Psihologie clinică
Psihosomatică
Psihologia sănătății
Psihoterapie
Psihodiagnoză
Psihopatologie
Psihologie judiciară
Expertiza psihologica
Psihologia educației (Psihologia pedagogică)
Psiholingvistică
Psihologie economică (Psihologia publicității, consumatorului etc.)
Psihologie organizațională (Psihologie managerială, psihologia muncii, ergonomie, comportament organizațional etc.)
Psihologia transporturilor
Psihologia aplicată în domeniul securității naționale
Psihologia sportului
Psihologia artei
Psihologia introspectivă
Psihologia matematicii
Socionică
Psihologie diplomatică

[ioan67]

În prealabil postat de ortodoxia_e_Adevarul

Psihologia (din limba greacă: psyché = suflet, logos = știință) este știința sufletului , care studiază comportamentul uman, inclusiv funcțiile și procesele mentale ca inteligența, memoria, percepția, precum și experiențele interioare și subiective cum sunt sentimentele, speranțele și motivarea, procese fie conștiente, fie inconștiente.

...:) Mulţumesc, colegule! Ai oferit o definiţie bunicică, prin enumerarea unor componente ale obiectului de studiu al psihologiei (e drept şi că enumerarea e oarecum la întâmplare); o definiţie dintre multele altele care s-au tot dat până azi. Şi adevărul e, să o spunem de pe acum, că psihologia încă îşi caută definiţia, implicit identitatea.
Aş atrage atenţia deocamdată asupra a două locuri din definiţie:
a) zice că e ştiinţa sufletului; nu îmi e clar ce să înţelegem prin "suflet"! Să fie acelaşi "suflet" despre care vorbim în teologie?
b) de ce mentale şi nu mintale?

P.S. Inteligenţa, speranţele, motivaţia - nu sunt procese psihice. Celelalte da, aşa sunt considerate. Pentru ca o componentă a vieţii psihice să fie un proces psihic, la rigoarea aceasta însemnă să aibă obligatoriu 3 însuşiri: un conţinut informaţional propriu, specific; operaţii specifice, distincte, specializate pentru un anumit tip de prelucrare; un produs specific, inconfundabil cu al altui proces.
Aceste însuşiri nu apar la primele 3 componente enumerate de mine mai sus. Inteligenţa este un construct de personalitate considerat aptitudine generală (un ansamblu de însuşiri personale stabile, generale, unice pentru un om anume); speranţa şi motivaţia sunt conţinuturi energetice cu rol dinamogen al vieţii psihice, adică pun în mişcare sau opresc desfăşurările procesuale, le potenţează ori le aplatizează, avînd un rol de reglaj pentru procesele psihice şi pentru actele comportamentale.

P.P.S. Prin comportament denumim tot ce poate fi observat şi măsurat direct în activitatea unui om. Mişcarea unei mâini este, de pildă, un act comportamental.
Prin conduită subiectivă, însă, desemnăm ceea ce nu e observabil direct dar poate fi cunoscut prin efectele sale care se "obiectivează" în comportament. Nu pot observa acurateţea memoriei, dar pot să constat în ce măsură o deţine careva, după ceea ce scrie sau spune sau face omul respectiv.

[ioan67]

În prealabil postat de cristiboss56

În ce fel şi în ce măsură Psihologia poate fi o slujitoare a Bisericii?

Toate cunoştinţele despre om şi despre întreaga Creaţie pot fi de folos Bisericii.
Aşa cum albina culege nectarul florilor indiferent de lucrurile nefolositoare care sunt în jurul florii, aşa şi Biserica poate alege ceea ce îi este de folos din cunoştinţele oamenilor.
Sunt de folos şi tâmplarii şi şoferii şi doctorii şi comercianţii şi cântăreţii şi bucătarii, pentru Biserică. Fiecare poate avea un lucru folositor de făcut, pentru oameni şi pentru viaţă, iar prin asta slujeşte Bisericii.
În mod specific, psihologia oferă unele cunoştinţe despre psihicul omenesc, despre comportament, despre tulburările sufleteşti, despre dezvoltarea şi regresul unui om etc.
Aceste cunoştinţe pot fi folosite, însă, spre folosul omului sau împotriva lui. Ca orice altă cunoaştere, dealtfel.