Psihologie - întrebări

[ioan67]

În prealabil postat de cristiboss56

În ce fel şi în ce măsură Psihologia poate fi o slujitoare a Bisericii?

Alin ar zice, poate, că am făcut o fixaţie pe tema asta...:))
Profesorul G. Ionescu zicea că un om serios are mereu o brumă de obsesionalitate...:)) (maestrul înţelegea prin om serios nimic altceva decât geniul; zicea că nu există operă genială fără obsesionalitate... îi dădea ca exemplu pe Goethe, Eminescu, Edison)

Eu, însă, doar m-am rugat să aflu mai multe despre subiectul ăsta. Am luat pozitia lotus (spre încântarea lui Florin Oltean şi spre groaza lui Cătălin) - din pricină că odată cu vârsta şi cu starea prelungită de ebrietate devin tot mai crăcănat şi, când şed pe scăunel, par a sta în lotus - apoi am făcut rugăciune ca să mă limpezesc un pic la subiect.

La început am crezut că-i vorba despre chiasm. Cercetează chiasmul!, mi-a părut că zice gândul, şi m-am bucurat întrucât despre acesta ştiam mai multe din psihologie înainte să aflu ceva din Teologie. Că noi, psihologii, (adică ei psihologii - eu vorbesc aici din amintiri) facem de multă vreme tărăboi laolaltă cu structuraliştii şi susţinem că mersul natural al gândirii omeneşti e fundamentat pe mişcarea specifică chiasmului. Dăm exemplu tocmai Evanghelia, mai ales pe cea după Marcu şi, desigur, după Ioan.

Dar m-am deprins să nu dau atenţie oricăror păreri ale gândului dintâi... Am lăsat să treacă o vreme şi mi-a părut că vine un alt gând, mult mai subţire, mai uşure, mai răcoros... "Birmania!", zicea el. Poveştile birmaneze!....
Acuma, las lui Cristiboss plăcerea să contemple noua mea manifestare de nebunie - că, nu-i aşa, un om zdravăn la minte nu poate să se roage şi să primească "răspuns" mesajul Birmania şi poveşti birmaneze!...:)))

Un răspuns la întrebarea privind relaţia dintre psihologie şi Teologie va să vină, aşadar, din Birmania. Prin poveştile birmaneze.
Să ascultăm pentru început o poveste birmaneză cu surzi! Mai exact, cu 4 surzi!!...:)))

[ioan67]

Stareţul unei mânăstiri i-a grăit odată slugii sale:
- Şoarecii gospodăresc prin hambarele noastre. Du-te până-n sat şi adu o pisică!
Sluga era cam tare de ureche. De aceea, văzînd în sat o fetiţă care legăna un prunc, i-a spus:
- Stareţul mi-a poruncit, nu ştiu de ce, să-i aduc la mânăstire o bibilică.
Dar fetiţa, şi ea cam fudulă de urechi, a ţipat:
- Fetică? Ce fetică?... Pentru nimic în lume nu-mi dau surioara!
Şi, tare mânioasă, a ridicat mâna să-l lovească. Atunci s-a burzuluit sluga şi-a răcnit:
- Păcătoaso! Cutezi să înfrunţi un slujitor al Domnului?
Şi, îmbrâncind fetiţa, a făcut cale-ntoarsă.
Îndată fetiţa a dat fuga la maică-sa, care era şi ea surdă ca o ciubotă şi i-a spus:
- Stareţul a poruncit, nu ştiu de ce, să-i ducem fetica la mânăstire.
Mama cea surdă s-a năpustit în grădină. Lungit pe-o rogojină, la umbra unui tamarind, bărbatul ei - tot fudul de ureche - se juca acolo cu pisica.
- Găteşte-te de drum!, i-a spus femeia. Stareţul a poruncit, nu ştiu de ce, să-i ducem la mânăstire viţica.
- Bine, i-a răspuns surdul. Pisica? Fie şi pisica! Dacă-i vorba de slujitorii Domnului, nimic nu îmi pare prea scump.
Şi vorbind aşa, a luat pisica şi-a pornit către mânăstire. Stareţul a văzut ţăranul venind cu pisica şi atunci le-a spus călugărilor:
- Ştiţi, nimeni nu-mi îndeplineşte poruncile mai bine decât sluga noastră cea surdă!

[cristiboss56]

https://youtu.be/OW4yw3w611w

[ioan67]

Pentru comparaţie, o altă perspectivă oferită de un psiholog/psihoterapeut portughez:
https://www.youtube.com/watch?v=CwAVUv9ml5M
Aici şi dilema dacă acei copii abuzaţi şi privaţi de iubire în copilărie, pot fi recuperaţi ca oameni iubitori mai târziu. Profilul paranoid şi experienţele transformatoare, dificultatea politicienilor de a vorbi despre iubire etc.

[ioan67]

În fine, dacă a avut cuvântul Prof. Adrian Opre (serios şi inspirat, temeinic documentat - ca de obicei), să vedem ce are de spus un alt psiholog format la excepţionala şcoală de psihologie de la Cluj, anume Prof. Daniel David.
https://www.youtube.com/watch?v=01SpxDwuIrI
Aici tema este .... psihologia minciunii !...:)

P.S. Psihologii Adrian Opre şi Daniel David sunt printre primii psihologi formaţi la Cluj în şcoala condusă de personalităţi precum Prof. Ioan Radu sau Prof. Mircea Miclea. Această şcoală este una, mai întâi, de Psihologie Cognitivă. Astfel încât opiniile celor doi psihologi trebuie înţelese prin raportare la această zonă din arealul Psihologiei, una particulară şi al cărei specific constă mai întâi în faptul că este cea mai "scientistă" dintre şcolile de psihologie, cea mai depărtată de "simţul comun" şi cea mai depărtată de iluziile pseudocunoştinţelor de psihologie pe care, nu-i aşa, le deţine tot românul (şi nu numai)...

Psihologii cognitivişti sunt, poate, cei mai exigenţi în ceea ce priveşte validarea unor teorii sau ipoteze, pun mare accent pe acurateţea experimentală, sunt foarte riguroşi în afirmaţii - în ciuda faptului (sau tocmai de aceea) că psihologia cognitivă are un vast aparat care îi serveşte ca suport cognitiv, alcătuit din numeroasele ştiinţe cognitive dintre care se disting mai întâi neuroştiinţele.

[AlinB]

În prealabil postat de ioan67

Alin ar zice, poate, că am făcut o fixaţie pe tema asta...:))

Nu ai facut, aveai deja :)

Oricum e o tema abstracta, cei care ajung la biserica nu prea mai ajung la psiholog si ma tem ca si invers.

O fi cazuri in care cele doua merg mana in mana, dar eu nu stiu astfel de cazuri.

Poate tu.

Dar ca sa o pun si intr-o nota favorabila "fixatiei" tale, stiu persoane care merg la biserica (duhovnic) si tot ar avea nevoie de asistenta unui psiholog.

Desi n-as baga mana in foc ca psihologul ar putea face in plus ceva sau mai repede fata de ceea ce face duhovnicul.

In plus, nu stiu daca ar avea atatia bani pentru psiholog..

Apropo, cam cat e ora la psiholog, la noi?

[ioan67]

În prealabil postat de AlinB

Apropo, cam cat e ora la psiholog, la noi?

E o plajă foarte largă, depinzînd de mulţi factori. Nu merge cu tarif fix, mai ales că mulţi clienţi sunt sărmani, alţii au depresie tocmai/şi din cauza situaţiei financiare etc.
În general, onorariul se negociază, face parte din contractul de început al relaţiei.

P.S. Mai greu e cu pipiţele şi pipuţii. Snobii şi snobinetele care au o "carieră de succes" se simt jigniţi dacă le ceri mai puţin decât "valorează" ei. Ei se măsoară pe ei înşişi şi pe ceilalţi oameni în bani, aşa că eşti silit să le ceri mult - ca semn de respect. Altfel îi "confuzezi", le sporeşti disconfortul, le provoci "disonanţă cognitiv-afectivă" etc. Plaja lor de aşteptări e foarte rigidă, sunt ca bebeluşii ăia răsfăţaţi care se sparie şi urlă din orice. Deci să nu cobori, cumva, sub 150-200 Euro/şedinţă, că bagi omu-n balamuc!...:))

P.P.S. Găseşti pe net tarifele. Eu nu mai sunt interesat de multă vreme dar am auzit că e o medie în jur de 100 lei. Zice google....

[AlinB]

Deci problema e mai degraba teoretica decat practica, la tarifele astea majoritatea romanilor n-au ce sa caute la psiholog..

[ioan67]

Frate, mi-a zis un doctor un adevăr trist: sănătatea e un lux...
Într-adevăr.

[Copacel]

În prealabil postat de AlinB

Deci problema e mai degraba teoretica decat practica, la tarifele astea majoritatea romanilor n-au ce sa caute la psiholog..

De aceea avem psihiatru unde ne da bomboane eftine