Cararea mantuirii

[gpalama]

Nu stiu daca e ok sa folosim in argumentarile duhovnicesti povesti discutabile.

Poate alte exemple ar fi mai potrivite, pentru a nu stirbi din autoritatea exemplului si a discutiei.

[ioan67]

În prealabil postat de gpalama

Nu stiu daca e ok sa folosim in argumentarile duhovnicesti povesti discutabile.
Poate alte exemple ar fi mai potrivite, pentru a nu stirbi din autoritatea exemplului si a discutiei.

Am vrut să spun (deşi mai bine mă abţineam, că oricum exprimarea colegului vorbea de la sine despre nivelul "argumentului duhovnicesc") că nu ştim niciodată cine sunt oamenii pe care îi găsim, mai mult sau mai puţin beţi, în cârciumă.
Unii dintre ei sunt cu adevărat oameni cărora le datorăm multe, foarte multe din cele pentru care ar trebui să fim mereu recunoscători. Amintesc în treacăt câţiva de pe la noi, care îşi făceau veacul prin crâşme, unii prin dulcele târg moldovenesc al Ieşilor: Bacovia, Păstorel, Creangă, Eminescu, Labiş, precum şi Preda, Nichita, Brâncuşi împreună cu mulţi alţi bărbaţi vrednici de laudă, dintre care unii chiar au murit de pe urma băutului.
Şi chiar dacă vom găsi în cârciumi sau în alte locuri oameni "terminaţi" din pricina băutului distructiv, tot nu vom şti întrutotul cine sunt acei oameni şi cât preţuiesc ei în istoria lumii şi în ochii lui Dumnezeu.
Una peste alta, ar fi mai bine să etichetăm cât mai rar pe semenii noştri, indiferent sub ce formă ne apar ei câteodată. Mai bine aşteptăm să aflăm la Parusie câte cepe degerate a făcut fiecare şi, între timp, să ne vedem de treburi. Să lăsăm, printre altele, pe "beţivii din cârciumi" cu necazurile sau fericirile lor...
Iar dacă vrem, totuşi, să ne arătăm mai breji decât beţivii, apăi să începem prin a fi ceva mai lucizi, mai folositori şi mai afectuoşi decât ei.
P.S. Toate poveştile sunt discutabile, avînd în ele miezul unor fapte care s-au petrecut aievea.

[ioan67]

În prealabil postat de gpalama

Nu stiu daca e ok sa folosim in argumentarile duhovnicesti povesti discutabile.
Poate alte exemple ar fi mai potrivite, pentru a nu stirbi din autoritatea exemplului si a discutiei.

Să mă iertaţi, frate, însă eu nu prea mă potrivesc cu argumentările duhovniceşti. Acestea nu-s pe măsura mea mică, într-adevăr.
Dar din câte îmi şopteşte inima, e posibil să găsim argumente duhovniceşti tocmai în poveşti ca acestea, discutabile, care mult seamănă între ele de parcă sunt una şi aceeaşi...:)
Mă refer la: Vraciul, Ostrov, Doisprezece. Trei poveşti care, iertaţi nepriceperea proastă, îmi par cu totul duhovniceşti. Din ce în ce mai concentrate şi mai înalte, în ordinea în care le-am enumerat.