Psihologie - întrebări

[ioan67]

În prealabil postat de AlinB

Poate gresesc, dar din ce stiu psihologul ofera doar uneltele si instrunctiunile, pacientul este cel care efectueaza operatia si ar fi ne-etic ca interventia sa devina mai personala de atat.
Daca gresesc, m-as bucura ca o eventuala contrazicere sa fie si argumentata.

Psihologul oferă în primul rând o prezenţă umană care să facă posibilă o relaţie de întrajutorare. Viziunea cu unelte şi instrucţiuni este, evident, utilitaristă/tehnicistă. Deşi unele componente ale relaţiei presupun utilizarea unor cunoştinţe şi tehnici specifice, relaţia este folositoare mai ales prin disponibilitatea clientului şi prin însuşirile personalităţii psihologului: bunăvoinţă statornică, empatie, autenticitatea/spontaneitatea reacţiilor, atenţie pătrunzătoare şi largă, ascultare activă, voinţa de a depăşi barierele inevitabile cu tact şi pricepere, disponibilitatea de a se retrage la timp din rolul de expert şi de a-l convinge pe client să accepte asta, discreţie, o anumită neutralitate (binevoitoare, desigur), acceptare necondiţionată a clientului etc. etc.
Aceste însuşiri sunt elementele cele mai eficiente pentru dinamica relaţiei.

Accentul pe unelte şi instrucţiuni e pus de psihologii tehnicişti, care cred că o tehnică bună garantează succesul. Şi încă, psihologii care ţin mult la poziţia de expert au tendinţa să accentueze uneltele lor şi instrucţiunile date de ei.

Relaţia de consiliere/psihoterapie eficientă implică în mod necesar un lucru rar pe lume: intimitatea. Aceasta nu are nici o legătură cu accepţiunea erotică/sexuală care se foloseşte în mod obişnuit în limbajul comun.
Intimitatea terapeutică, pe care unii o aseamănă cu relaţia dintre mamă şi prunc sau dintre maestru şi discipol, se referă la extraordinara comunicare dintre doi oameni, pe toate planurile vieţii sufleteşti, dintre care unul solicită ajutor iar celălalt se străduieşte să îl ofere. Este un caz particular al relaţiei de iubire sublimă, iar nu fiziologică. Cel care, la început, îl "conţine" pe interlocutor se străduieşte să îl elibereze treptat astfel încât noua autonomie să nu mai fie (auto)sabotoare şi (auto)distructivă.