Psihologie - întrebări

[ioan67]

În prealabil postat de Anna

Ahhh scuze chiar nu vroiam consultatie pe forum, n-ar ajunge forumul pt consultatia mea la cate am :)))
Eram doar curioasa daca exista asa ceva in cunostintele dvs, si ziceam de diagnostic in sensul ca mi-ar placea sa stiu daca are un nume chestia asta prin care treceam.

Psihologia m-a interesat intotdeauna. Poate din nou suna ca o chestiune prea inalta, dar as vrea sa stiu parerea dvs despre sociopati/psihopati. Eu cred ca definitiile pe care le-am citit de "oameni fara constiinta", oameni care chiar "nu au constiinta" efectiv, nu le putem accepta noi crestinii. Eu nu cred ca exista om fara constiinta, ci fiecare avem o constiinta pe care o ascultam sau nu. De asemenea cred ca e foarte gresit sa credem ca exista oameni fara constiinta. Stiam asta intuitiv, dar am ajuns sa ma indoiesc, si apoi am trecut prin asta:
Cand eram cu starile mele si dezechilibrele mele, am ajuns chiar sa cred ca si eu sunt o asemenea persoana, sa ma intreb daca nu cumba eu sunt sociopata/psihopata si sa ma disper, asa ca tot omul care citeste chestii pe internet si ajunge sa creada ca are cancer :)) Ba chiar sa vedeti cum lucreaza vrajmasul, pentru ca in acele momente, chiar fara sa spun nimanui despre preocuparile mele, chiar si fara sa fac nimic rau sau gresit, o persoana mi-a zis ca eu sunt psihopata :)) Si nu a zis-o intr-o doara sau un cuvant in treacat. Nu era nici macar din familie sau prieten apropiat, ca sa zici ca ar fi vazut in cautarile mele, dar ce sa zic, ori a hackerit cautarile mele pe internet de la distanta, ori a fost ceva necurat, pt ca eu nu cred in asemenea coincidente.

Dar atata m-am framantat si Domnul m-a ajutat, pentru ca la un moment dat, un preot la o predica a vorbit cum omul isi acopera constiinta cu pacatele si ajunge sa nu mai discearna ce e bine si ce e rau, asa ca o fereastra murdara prin care nu mai intra lumina. Si asa am inteles ca nu e lipsa constiintei la acei oameni, ci altceva.


Oricum, acum ca sunt bine din nou, ma gandesc cum as fi putut crede ca sunt psihopata cand plang de atatea ori cand vad sau aud de tot felul de necazuri, ma intreb cum am putut crede asa ceva...

....:) Anna, aţi adus mai multe lucruri în discuţie, cu o anumită îngrijorare/teamă.
O să le iau pe rând.
Sociopatia/psihopatia este mai întâi o denumire veche în istoria psihopatologiei, la care s-a renunţat din pricina unor dileme teoretice, mai întâi. Astăzi vorbim despre tulburări de personalitate, care nu sunt considerate boli ale sufletului ci dezvoltări atipice, un pic mai accentuate în unele trăsături de personalitate.
În al doilea rând, termenul de sociopat sau psihopat e folosit de publicul larg ca sinonim pentru "nebun", "ciudat", "nezdravăn", "bolnav mintal", cu o notă de "om periculos" de care e bine să te fereşti (că cine ştie ce păţeşti...:)).
Zicem că un om e psihopat, cu o nuanţă de depreciere, de rejecţie, de "aşa nu".
Asta pentru că psihopatiile au fost considerate de la bun început ca fiind boli ale caracterului, ale relaţiei cu semenii. Tot felul de oameni "fără caracter", tot felul de indivizi consideraţi anormali şi care fac nenumărate necazuri semenilor sunt denumiţi, generic, psihopaţi. În cazuri extreme ne referim cu acest termen la ucigaşii periculoşi...

Probabil că aţi fost etichetată ca psihopată de cineva care a considerat că aveţi un comportament neobişnuit, eventual periculos. Nu ştiu dacă aşa a fost... Ce-aţi făcut mai exact, ca să vă împodobiţi cu aşa etichetă?...:)

Om fără conştiinţă, iarăşi, e o formulare improprie. Toţi oamenii au conştiinţă, care e o funcţie de sinteză a tuturor proceselor şi funcţiilor psihice. La sugar e probabil că nu putem vorbi de o conştiinţă propriuzisă, din pricina dezvoltării precare a psihicului, însă e probabil să aibă şi acesta o anumită formă de "a-ţi da seama", întrucât conştiinţa asta înseamnă: să îţi dai seama, să realizezi ce se întâmplă, să ai cunoştinţă de ce e cu tine şi cu celălalt (omul, mediul, Dumnezeu).
Dar expresia "om fără conştiinţă" se referă, iarăşi, la perceperea unor anomalii în comportamentul faţă de semeni. Un om indiferent faţă de aproapele, unul care face fapte considerate rele, care e ostil şi răutăcios, căruia nu-i pasă de ceilalţi - e numit de obicei "fără conştiinţă". Se denumeşte aici o insuficienţă morală, mai întâi.

Dar despre ce "stări şi dezechilibre" vorbeaţi? Ce vi se întâmplă, mai exact? Puteţi formula aşa, pe scurt, ca să ne facem o idee minimală? Dacă îmi va părea ceva semnificativ pentru o eventuală tulburare sufletească o să vă reamintesc îndemnul dintâi: medic, eventual psiholog. În cazul unei tulburări certe în viaţa sufletească e bine să mergem degrabă la preot (am înţeles că aveţi duhovnic, de aceea nu am mai amintit pe acesta), medic, psiholog. Forumul nu e locul unde să facem terapie pentru vreo posibilă maladie, cel mult ne putem sprijini între noi şi putem îndruma pe careva acolo unde e cel mai folositor.