Sfantul si Marele Sinod - anunțuri, stiri si comentarii de ultimă oră

În prealabil postat de cristiboss56

Tot timpul vezi conspiratii si esti invaluita in naluciri . Antonia draga , dupa ce ai terminat cu obsesia cipurilor care te-a marcat cam trei ani , acum ai alte naluciri constante , este pama la urma de inteles la boala grava de care suferi:
Schizofrenia paranoidă este cel mai comun tip de schizofrenie. Este caracterizată prin halucinaţii, care presupun, de obicei, o anumită formă de ameninţare sau de conspiraţie, cum ar fi comploturi secrete în vederea controlării creierului oamenilor prin transmisii radio.


In schizofrenic paranoic poate crede că o forţă extraterestră îi controlează gândurile. De asemenea, frecvente în schizofrenia paranoidă sunt senzaţia de măreţie, un sentiment de posedare a adevărului absolut sau a soluţiei unice la problemele lumii. Schizofrenicul paranoic nu are de obicei manifestările plate sau neadecvate ale unui schizofrenic dezorganizat şi poate, de altminteri, să pară o persoană inteligentă care vrea să aibă o conversaţie aprinsă, sinceră asupra unor subiecte care se întâmplă să fie foarte ciudate şi de necrezut.
La tine "creierul"este controlat de siteurile potrivnice Ortodoxiei care improsca cu noroi si vrajba .
Vindecare grabnica ANTONIA :)

.
Si eu cred ca tu te situezi pe o direcție potrivnica ortodoxiei. ,,Ortodoxia" ta e cu cipuri și cu ecumenism. A mea e fără acestea. Biet suflet, o sa vezi tu la vămile văzduhului care e schizofrenic.

[cristiboss56]

Antonia nu mai refuza tratamentul medicamentos . caci de cel duhovnicesc nici nu-ti pasa !

[cristiboss56]

Ce spune Patriarhia Ierusalimului despre folosirea termenului de „biserică” pentru confesiunile eterodoxe



„Temele contestate în ultima vreme de diferite cercuri ecleziastice cum că chipurile, prin textele presinodale se atacă învățătura ortodoxă prin neologisme, cum ar fi de pildă, cele cu privire la persoana umană sau folosirea termenului de biserică pentru heterodocși, ca să spunem drept, nu erau formulări numai ale celor ce au participat la ultimul stadiu al pregătirii textelor, adică ale membrilor Comisiei Speciale Inter-Ortodoxe, sub conducerea Mitropolitului Pergamului, Ioan, ci în primul rând, aceste formulări aparțineau teologilor anteriori. Aceștia erau cei care au formulat textele despre persoana umană și cele despre Biserică și biserici.
În mod special, cum rezultă din actele celei de-a treia Conferințe presinodale, în conexiune cu discuțiile pentru compunerea textului Despre relațiile Bisericii ortodoxe cu restul lumii creștine, problema, adică dacă va trebui să se folosească termenul de biserică pentru heterodocși, a fost pusă numai de Mitropolitul Cartaginei (ulterior Patriarhul Alexandriei) Parthenie, fără a se găsi totuși vreunul dintre reprezentanții de atunci să participe la problematizarea lui. Toți au considerat ca absolut logică folosirea termenului debiserică pentru heterodocși. Lipsa oricărei contestații, atunci și anterior, cu privire la folosirea termenului de biserică cu privire la alte confesiuni creștine se datorează în mod sigur faptului că acest termen este la bază un termen tehnic (terminus technicus). Astfel este folosit de altfel și în manualele de dogmatică, când se face referire la identitatea heterodocșilor.
Lăsăm la o parte aici lista amănunțită a nenumăratelor altor cazuri. În mod semnificativ, amintim numai că P. N. Trembelas în mod repetat, atât în Dogmatica sa, cât și în multe alte scrieri ale sale, folosește termenul fără deosebire și pentru bisericile heterodoxe. De asemenea și cel trecut la Domnul, fericitul categumen al Sfintei Mănăstiri Grigoriu, Gheorghios Kapsanis, în scrierile sale, a folosit termenul debiserică și pentru heterodocși, alegând totuși ca semn distinctiv să scrie cuvântul cu minusculă pentru heterodocși în opoziție cu majuscula pentru ortodocși. Invocăm aceste exemple concrete ca să oferim un cadru ambiant teologic conferințelor presinodale în legătură cu această temă.
De altfel, folosirea termenului de biserică pentru heterodocși și în special pentru latini este mărturisită adeseori în izvoare și mai ales sinodale. De exemplu în Rânduiala care a fost tipărită de Sfântul și Marele Sinod din anul 1484, de conducerea Patriarhiei Constantinopolului, în legătură cu modul primirii latinilor în Biserica Ortodoxă, se menționează printre altele și următoarele:
„Vrei omule, să fii ortodox și să te lepezi de toate dogmele rușinoase și străine ale latinilor, adică cele privitoare la purcederea Duhului Sfânt, că rău cugetă și slăvesc că purcede și de la Fiul, dar și de azimile cele liturghisite de ei și de celelalte obiceiuri ale bisericii acelora, toate câte nu sunt în acord cu Biserica Sobornicească Ortodoxă de Răsărit ?”[1].
De asemenea, același termen se folosește și într-o Rânduială ulterioară cu privire la convertirea unui oarecare latin la Biserica Ortodoxă: „Te întorci și te lepezi de inovația Bisericii Apusene... ?” „Te lepezi de stropirea la Sfântul Botez din Biserica Apuseană ?” „Te dezguști și te scârbești de afirmația nebunească a Bisericii Apusene... ?”și altele[2].
Afară din Sinodul din 1484, și în Sinodul din 1406, care a avut loc în Cipru, ca să interzică ciprioților ortodocși să aibă relații cu papistașii, președintele Sinodului, Iosif Vryennios, adică profesorul Sfântului Marcu Evghenicul, atribuie termenul de biserică celei romane: „Cât timp schița în scris declară limpede că dacă mărturisesc Biserica Romei, adică pe papă și pe episcopii de sub el, cugetă ortodox și nu, dimpotrivă, schismatic, cum vom putea să-i abatem pe aceștia zicându-le: până ce se va hotărî despre aceasta la sinodul ecumenic, nicidecum să nu aveți părtășie cu ei?”[3]
În afară de izvoarele sinodale termenul se folosește extins și în textele oficiale ale unor personalități bisericești particulare. De exemplu, Patriarhul Constantinopolului Ieremia al II-lea, adresându-se luteranilor, zice următoarele : „Fie, sunteți de un cuget cu Biserica noastră a lui Hristos. Dacă cu adevărat și din tot sufletul veți împlini cu faptele, bucurie numaidecât va fi în cer și pe pământ pentru unirea celor două Biserici, nădăjduită că va fi spre slava lui Hristos”. Și în altă parte : „Când prin faptul că veți fi părtași cu noi și că vă veți supune cu credință Sfintei noastre Biserici sobornicești a lui Hristos, veți fi lăudați de toți cei care au minte. Și astfel când din cele două biserici se va face una cu ajutorul lui Dumnezeu ...”[4]. Cele de mai sus sunt mărturii doveditoare pentru folosirea termenului de biserică, ce arată în acest mod ce atitudine bisericească în fața heterodocșilor răzbate din texte.”

[1] G. Rallis, M. Potlis, Σύνταγμα τῶν θείων καὶ ἱερῶν κανόνων, t. 5, Atena, 1855, p. 144.
[2] Cf. Gh. Metallinos, Ομολογώ εν βάπτισμα, Atena, 1996, p. 134 et passim. [Părintele Gheorghe Metallinos,Mărturisesc un botez, Ed. Evanghelismos, București, 2011, pp. 169-170]
[3] V. Katsaros, „'Ιωσήφ Βρυεννίου. Τα Πρακτικά της συνόδου τής Κύπρου (1406)”, Βυζαντινά, 21, 2000, p. 46.
[4] I. Karmiris, Δογματικά και Συμβολικά Μνημεία της Ορθοδόξου Καθολικής Εκκλησίας, Atena, 1960, t. I, pp. 443, respectiv 503.

În prealabil postat de cristiboss56

Antonia nu mai refuza tratamentul medicamentos . caci de cel duhovnicesc nici nu-ti pasa !

Asculta, stimabile! Chiar nu ti-e rușine ca în loc de argumente sa folosești sistematic insulte? Acestea te descalifica în primul rand pe tine. Te uiți în oglinda și scrii. Spor!

Care e modalitatea de lupta pentru păstrarea dreptei credințe pana la un viitor sinod? Ascultarea oarba? Pumnul în gura? De ce sa ni se ia și credința ortodoxa? Oricâte cozi de topor vor exista, Ortodoxia va rămâne.

[Copacel]

În prealabil postat de antoniap

Care e modalitatea de lupta pentru păstrarea dreptei credințe pana la un viitor sinod? Ascultarea oarba? Pumnul în gura? De ce sa ni se ia și credința ortodoxa? Oricâte cozi de topor vor exista, Ortodoxia va rămâne.

Antonia hai sa-ti zic o "co-medie":
daca incerci intr-o zi sa faci toate slujbele zilnice din Ceaslov, nu mai ai timp
de alte chestii.Idee e ca pt noi, mirenii sa faci randuiala zilnica a slujbelor
si sa mai ai timp si de celelalte (grija casei, piata, curatenie, etc) pur si simplu
nu ai timp sa le faci pe toate.
De aceea noi unii din mireni ne impartim randuiala in doua zile astfel:
Zilele impare:
1)Utrenia+Ceasul I + Ceasul III + Ceasul VI + Obednita,
2)Miezonoptica

Zilele pare:
1)Ceasul IX + Vecernie+Pavecernita Mica
2)Miezonoptica

Timpii pt fiecare slujba sunt de regula urmatorii, (tinand cont de faptul
ca mireanul va canta din Ceaslov fiecare tropar pe glasul specificat inainte
de inceperea troparului):

Utrenia + Ceasul I : 3 ore;
Ceasul III + VI + Obednita: 1 ora si 30 min;
Ceasul IX + Vecernie: 2 ore;
Pavecernita Mica( inclusiv canonul pt fiecare zi randuit, conform glasului de rand din Octoih sau Canoanele Maicii Domnului, atentie ca nu ma refer la Octoihul Mare) : 1 ora si 30 min
Miezonoptica: 1 ora si 30 min (exceptie sambata unde dureaza 45 de min)

Asa cum se stie daca ai participat la Sfanta Liturghie atunci nu mai trebuie
sa faci acasa Obednita.

Ia incearca sa te tii de programul asta, la care sa adaugi si job si menajul casei si sa vezi cum nu mai timp de tampeniile lui saccisiv & Co.

Uite de exemplu pe mine ma doare la basca de sinoduri si alte chestii.Eu am alte probleme acum.De multe ori mi se intampla ca atunci cand citesc tropare pe glasul II, o dau fara sa vreau pe glasul IV.

Cand mintea imi sta preocupata la Dumnezeu, dracul nu mai are loc si atunci ramane pe afara.

În prealabil postat de Copacel

Antonia hai sa-ti zic o "co-medie":
daca incerci intr-o zi sa faci toate slujbele zilnice din Ceaslov, nu mai ai timp
de alte chestii.Idee e ca pt noi, mirenii sa faci randuiala zilnica a slujbelor
si sa mai ai timp si de celelalte (grija casei, piata, curatenie, etc) pur si simplu
nu ai timp sa le faci pe toate.
De aceea noi unii din mireni ne impartim randuiala in doua zile astfel:
Zilele impare:
1)Utrenia+Ceasul I + Ceasul III + Ceasul VI + Obednita,
2)Miezonoptica

Zilele pare:
1)Ceasul IX + Vecernie+Pavecernita Mica
2)Miezonoptica

Timpii pt fiecare slujba sunt de regula urmatorii, (tinand cont de faptul
ca mireanul va canta din Ceaslov fiecare tropar pe glasul specificat inainte
de inceperea troparului):

Utrenia + Ceasul I : 3 ore;
Ceasul III + VI + Obednita: 1 ora si 30 min;
Ceasul IX + Vecernie: 2 ore;
Pavecernita Mica( inclusiv canonul pt fiecare zi randuit, conform glasului de rand din Octoih sau Canoanele Maicii Domnului, atentie ca nu ma refer la Octoihul Mare) : 1 ora si 30 min
Miezonoptica: 1 ora si 30 min (exceptie sambata unde dureaza 45 de min)

Asa cum se stie daca ai participat la Sfanta Liturghie atunci nu mai trebuie
sa faci acasa Obednita.

Ia incearca sa te tii de programul asta, la care sa adaugi si job si menajul casei si sa vezi cum nu mai timp de tampeniile lui saccisiv & Co.

Uite de exemplu pe mine ma doare la basca de sinoduri si alte chestii.Eu am alte probleme acum.De multe ori mi se intampla ca atunci cand citesc tropare pe glasul II, o dau fara sa vreau pe glasul IV.

Cand mintea imi sta preocupata la Dumnezeu, dracul nu mai are loc si atunci ramane pe afara.

Ideea nu e rea. Cand imi pica cu tronc Ceaslovul. Mie imi place sa ma rog cu bucurie. Duhovnicii mei in general ma lasa sa-mi aleg canonul de rugaciune si eu chiar asta fac. Pe langa canonul ales pentru perioade scurte de timp, imi place sa spun adesea: ,,Doamne, Iisuse Hristoase, iarta-ma si ma miluieste!" Aceasta rugaciune ma odihneste.

[ioan67]

În prealabil postat de antoniap

Duhovnicii mei ....

Sunteţi bogată, soră!....:)

[AlinB]

În prealabil postat de antoniap

Ideea nu e rea. Cand imi pica cu tronc Ceaslovul. Mie imi place sa ma rog cu bucurie. Duhovnicii mei in general ma lasa sa-mi aleg canonul de rugaciune si eu chiar asta fac. Pe langa canonul ales pentru perioade scurte de timp, imi place sa spun adesea: ,,Doamne, Iisuse Hristoase, iarta-ma si ma miluieste!" Aceasta rugaciune ma odihneste.

Dintre duhovnicii tai...este vreo unul in viata sau ... spiritism, alea alea.. ?
Nu de alta dar mi-ar fi greu sa cred ca exista mai mult de unul care sa aprobe smintelile tale, in cazul in care stiu de ele..

[ioan67]

În prealabil postat de antoniap

... modalitatea de lupta pentru păstrarea dreptei credințe ...

Printre primele lucruri care m-au surprins când am ajuns student la Teologie (am pierdut şi eu vremea, pe acolo, vreo doi ani, candva... - spun că am pierdut vremea în sensul că nu mi-am făcut bine treaba, nu că ar fi pierdere de vreme să studiezi acolo, la poalele Patriarhiei!) au fost afirmaţiile de acest gen.
Auzeam adesea pe unii tineri seminarişti sau pe mai vârstnicii colegi studenţi că vorbeau despre "luptă" şi "misiune". Ei înţelegeau aceşti termeni, desigur, ca pe acţiuni îndreptate împotriva altora, care împărtăşesc alte credinţe, au alte accente, felurite alte nuanţe...
Aflam că trebuie (evident!) să luptăm mai întâi împotriva papistaşilor (spre ruşinea mea, abia atunci auzeam termenul acesta), apoi împotriva protestanţilor dar şi a ateilor, agnosticilor, buddhiştilor, musulmanilor etc.
Practic, oamenii aceia înflăcăraţi se arătau a fi în luptă cu toată lumea! Cu toate mişcările religioase care nu se subordonează Ortodoxiei (înţeleasă ca credinţă promovată de Biserica noastră sau, uneori, de alte comunităţi considerate Biserică...), cu toţi oamenii care ar avea de spus ori de făcut orice diferit decât ceea ce vine din "Program".

M-am sperit niţel, mi-a părut că am intrat într-un fel de Armată a tristului regim, aceea politizată şi mutilată de fostul dictator... Aceleaşi reflexe, acelaşi aer dictatorial, acelaşi mic hitler ori stalin deghizat mişuna, parcă, peste tot...

Am întrebat mai întâi pe un fost ofiţer, un colonel, student şi el acum: oare cum ţi se pare "atmosfera" pe aici? Lupta asta, ideologia asta de tip comunist sau neonazist etc. Cum îţi pare?
O porcărie, a spus el, nu mă aşteptam, o să mă retrag. Şi s-a retras omul, după câteva luni, mirat că Ortodoxia a ajuns să fie confundată cu o mare maşină de spălat creieraşul. Colegul era un creştin "practicant" din fragedă pruncie. Din familie de credincioşi ortodocşi, se spovedea şi se împărtăşea regulat, se ţinea departe de viciile frecvente pe la noi, era om cu adevărat serios, temperat, echilibrat. Milostiv, disciplinat, sobru, el citea frecvent din Sfinţii Părinţi, adeseori îmi lămurea câte un lucru din Patristică etc. Îmi părea, deja, preot...:) Şi încă unul dintre cei mai destoinici. Dar a ales să plece, dezamăgit de accentul pus pe "luptă", "trebuie", "misiune"...

Am întrebat şi pe un alt coleg, psihanalist. Acesta a fost mult mai reţinut, a început fireşte să mă întrebe el, în loc de a-mi da un răspuns: dar ce te face să vezi aşa, ce simţi legat de asta etc. În final a acceptat şi el că nu e chiar cum se aştepta şi, după vreo juma de an, satisfăcut de ce specimene mai cunoscuse pe-acolo, a tulit-o şi el.

Am întrebat şi pe un alt coleg, filosof de profesie, ca să zic aşa (doctorand, profesor nu ştiu unde...). Acesta mi-a încadrat fenomenul într-o puzderie de conexiuni, curente, accepţiuni. Foarte încântat de întrebare, s-a apucat să deschidă mulţime de fişiere pentru a încropi, într-un agonizant sfârşit, un răspuns de genul: "domle, ce să-i faci, nişte proşti!"...:))

Şi uite-aşa am rămas singur printre misionari şi luptători, canonindu-mă vreo doi ani să îmi văd de treburi (e mult de studiu la Teologie! e şi de participat la slujbe, dacă chiar vrei să faci vreo treabă cu tine) şi să mă lămuresc, printre altele, cum e cu lupta asta, cu misiunea sfântă, cu trebuie şi cu alte formule foarte la modă prin acel mediu unde îşi făceau veacul câteva miişoare de creştini.

Ei bine, n-am aflat cum e cu lupta. Probabil va rămâne o enigmă veşnică a vieţii mele.
Singura luptă pe care aş fi vrut să o aud dezbătută şi purtată ar fi fost lupta cu patimile proprii, cu prostia personală, cu boalele toate, cu nedesăvârşirile...
Dar pe cât de mare era taina luptei aceleia pentru mine, pe atât de mare s-a arătat ceastălaltă taină pentru aceia... Pesemne făceam parte din "divizii" distincte. Şi iată că tot la luptă ajungem...

P.S. Un student mai special, unul foarte "credincios", aflat, zicea lumea, în "severă ascultare", venea din dulcea Moldovă, avînd binecuvântare taman de la (să fiu iertat de dezvăluire) celebrul şi nestăvilitul orator Calistrat. L-am întrebat şi pe el ce să înţeleg din lupta asta, mărturisindu-mi neputinţa de a găsi tâlcul ei... Îmi amintesc că s-a uitat lung la mine (cam cum te uiţi, pesemne, la vreun drac bătrân), m-a măsurat bine şi ... mi-a întors spatele. Purta sub braţ, îmi amintesc, "Cuvintele" sfântului Nil Ascetul.
Nu mi-a mai vorbit niciodată. Nu mi-a mai răspuns la salut. Am aflat mai apoi că avea ascultare de la duhovnic să nu vorbească cu nimeni, vreme de 5 ani, decât cu profesorii când îl întrebau ceva la vreun examen. (În general nu prea îl întrebau, că era, oricum, cel mai slab din grupă. Prost bocnă, îşi făcea mereu copiuţe la examen, avea sute de foiţe îndesate prin mâneci, pe sub curea, prin mici şi tainice buzunare... Îl treceau de milă şi de jenă, în baza renumelui că are o "credinţă puternică", atât cât să ţină, chipurile, loc de orice altă însuşire a viitorului preot.....)
Mare luptător, acesta!
Mă întreb uneori, cu oarece stupor - nu cumva o fi ajuns, între timp, .... preot? Sau nu cumva se ocupă de educaţia copiilor noşti prin vreo şcoală?....