Cateva reflectii si intrebari

[Lancelot]

În prealabil postat de Copacel

Dar nu-s vorbele lui Demetrius.Demetrius ti-a aratat ce spune Dumnezeu.
Intelegi ?

eu inteleg, tu nu intelegi, sau intelegi, dar iti place sa fii terorist. Dumnezeu spune acele lucruri evreilor, nu crestinilor.

[Copacel]

În prealabil postat de Lancelot

eu inteleg, tu nu intelegi, sau intelegi, dar iti place sa fii terorist. Dumnezeu spune acele lucruri evreilor, nu crestinilor.

Nu dragul meu, ci le spune tuturora, inclusiv si diavolilor.Vezi si Apocalipsa, DOOH...

[AlinB]

În prealabil postat de Lancelot

eu inteleg, tu nu intelegi, sau intelegi, dar iti place sa fii terorist. Dumnezeu spune acele lucruri evreilor, nu crestinilor.

Exprimarea pentru crestini e in alti termeni, daca ai sa citesti Evangheliile vei intalni pasaje despre "aruncat afara, unde este plansul si scrasnirea dintilor".

Deci consecinte exista.

Nu se mai pune accentul pe consecinta faptelor personale asupra urmasilor - din punctul asta de vedere, in VT este vorba de poporul evreu, un caz special, un popor care a primit o misiune si multe binecuvantari dar in acelasi timp a stat mereu sub semnul unor sanctiuni severe care s-au intins chiar peste generatii atunci cand s-au dovedit nedemni de ceea ce li s-a oferit, de chemarea care li s-a facut.

Si chiar acele sanctiuni, nu erau o pedeapsa arbitrara de dragul de a pedepsi, ci pur si simplu incearcarea de a curata de ceea ce este vechi si a crea un rasad nou, cu roade mai bune decat generatiile trecute.

[CristianR]

În prealabil postat de AlinB

Exprimarea pentru crestini e in alti termeni, daca ai sa citesti Evangheliile vei intalni pasaje despre "aruncat afara, unde este plansul si scrasnirea dintilor".

Deci consecinte exista.

Într-adevăr, va fi o judecată. Iar cum va fi ea cel mai bine tot de la Hristos înţelegem: ''căci n-am venit ca să judec lumea ci ca să mântuiesc lumea. Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi'' (Ioan 12, 47-48).

Deci nu vine ca judecător, ci ca vindecător, eliberator (de păcat şi consecinţa lui, moartea), iar dacă în altă parte spune că toată judecata i-a fost dată Lui de către Tatăl (cu referire la Judecata de Apoi), mai sus ne spune şi cum va fi această judecată: Ni s-au dat cuvintele Vieţii şi nu le-am primit. Ni s-a spus că vom fi de-a dreapta sau de-a stânga după cum am văzut sau nu în orice om suferind chipul lui Hristos, cerând de la noi milă şi iubire.

Iar ceea ce ne va arunca în întunericul cel mai din afară iarăşi nu este Dumnezeu, ci propria noastră alegere. Pentru că prin viaţa noastră am ales întunericul şi n-am iubit Lumina.

Pedeapsa nu e altceva decât întunericul şi frigul (sufletesc, spiritual) care nu sunt ceva în sine, ci care înseamnă, ca şi în spaţiul cosmic, depărtarea de Sursa de lumină şi de căldură. Neant, nimic; resimţit extrem de dureros pentru că e potrivnic vieţii. Durerea e doar consecinţa depărtării de Viaţa cea adevărată, care a început aici şi acum şi care se eternizează şi se amplifică dincolo de moartea trupului, sufletul continuându-şi mişcarea în sensul pe care i l-am imprimat noi, cu faptele noastre, derivate sau nu din ascultarea de Dumnezeu.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de CristianR

Într-adevăr, va fi o judecată. Iar cum va fi ea cel mai bine tot de la Hristos înţelegem: ''căci n-am venit ca să judec lumea ci ca să mântuiesc lumea. Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi'' (Ioan 12, 47-48).

Deci nu vine ca judecător, ci ca vindecător, eliberator (de păcat şi consecinţa lui, moartea), iar dacă în altă parte spune că toată judecata i-a fost dată Lui de către Tatăl (cu referire la Judecata de Apoi), mai sus ne spune şi cum va fi această judecată: Ni s-au dat cuvintele Vieţii şi nu le-am primit. Ni s-a spus că vom fi de-a dreapta sau de-a stânga după cum am văzut sau nu în orice om suferind chipul lui Hristos, cerând de la noi milă şi iubire.

Iar ceea ce ne va arunca în întunericul cel mai din afară iarăşi nu este Dumnezeu, ci propria noastră alegere. Pentru că prin viaţa noastră am ales întunericul şi n-am iubit Lumina.

Pedeapsa nu e altceva decât întunericul şi frigul (sufletesc, spiritual) care nu sunt ceva în sine, ci care înseamnă, ca şi în spaţiul cosmic, depărtarea de Sursa de lumină şi de căldură. Neant, nimic; resimţit extrem de dureros pentru că e potrivnic vieţii. Durerea e doar consecinţa depărtării de Viaţa cea adevărată, care a început aici şi acum şi care se eternizează şi se amplifică dincolo de moartea trupului, sufletul continuându-şi mişcarea în sensul pe care i l-am imprimat noi, cu faptele noastre, derivate sau nu din ascultarea de Dumnezeu.

Foarte buna postare, iar pasajul biblic e cum nu se poate mai potrivit ales. Am citat-o ca sa o readuc in "cap de lista", sa nu se piarda in noianul postarilor, macar un timp. Excelent, CristianR! Si, ca sa raman la obsesiile mele etimologice, cand spun "ex-celent" spun "din cer"...

[sophia]

1. Si mie imi plac postarile lui CristianR.

2. Ne-a spus si noua preotul ca prea a ajuns Dumnezeu un "bau-bau".

Eu pe de o parte ii dau dreptate lui Cristian cand spune ca-l iubim pe Dumnezeu Fiul si ne este frica de Tatal.
De fapt exista o singura fiinta in Treime. Si totusi noi percepem trei persoane diferite. Tatal a actionat asupra Fiului, in diverse feluri.
Oare si Lui ii era frica de Tatal si de ce? Sau ii era frica mai degraba de ceea ce era scris - tot de Tatal pana la urma (sau nu?)

Ma deranjeaza cand citesc comentarii de genul unora care condamna omul si spun ca "noi suntem vinovati, ca ne lasam raului, ca noi alegem raul si ca ne indepartam de Viata adevarata si etc."

Eu as spune ca ne este teama de necunoscut mai intai. Noi nu stim judecata in sine a lui Dumnezeu. Nu stim cum ne vede Dumnezeu si cat de vinovati ne vede. Poate ca unii se inchipuie mai vinovati decat sunt si altii invers.
Nu avem bine definit notiunea de pacat si nu evaluam si binele din noi si din faptele noastre. Si balanta se rastoarna in mod inevitabil pe partea raului.

Pe urma nu stim ce ne asteapta, cum va fi. Nu s-a intors nimeni la noi sa ne spuna cum este in alte locuri.
Nu intelegem bine nici scripturile care sunt foarte mult interpretate in tot felul.
Incercam (inclusiv oamenii bisericii) sa intelegem si sa facem cum credem noi ca este scris si ca e bine, dar poate gresim.

In general nu stim nici care este consecinta unei alegeri a noastre, pentru ca nu suntem clarvazatori. Una este sa stii ca te arzi daca atingi flacara si alta este sa stii cum iti va fi viata daca urmezi o profesie sau alta, sau daca pleci in orasul sau tara aleasa, sau cum va fi viata cu un partener (si daca era mai bine sa alegi pe altul sau nu) etc.
Sunt multe lucruri unde nu putem aprecia consecinta alegerii noastre.

Si sunt convinsa ca nimeni nu alege in mod deliberat raul. Ma rog, or fi si exceptii, dar acolo sunt alte probleme.
Noi oamenii suntem slabi, ne lipsesc unele puteri. Daca aveam puterile lui Dumnezeu, era toata lumea un Rai.
Si alegerile noastre nu sunt usoare. Mai ales in materie de credinta.
Da, sunt oameni care aleg alt drum, care nu au credinta, sau vad lucrurile in alt fel. O fi numai vina lor?
Eu spun ca nu. Este rezultatul unui proces indelungat in timp. Si participa acolo multi factori: educatie, rude, mediu, preoti, constructie psihica si fizica, traume, etc.
Sunt multi oameni care (la fel ca si noi ce de aici, spun eu) traiesc framantari, ganduri, nelamuriri, intrebari fara raspuns.
De aceea eu nu indraznesc sa judec pe nimeni si sa fac anumite afirmatii asupra vinei noastre.

Avem frica nu de Dumnezeu si de bazele credintei, de ceea ce ne-a invatat Iisus, ci de anumite lucruri impuse de oameni in numele Lui.
Poate ca Dumnezeu nu ne va judeca dupa ceea ce mancam sau imbracam, dupa iubirea adusa sotului/sotiei intr-o zi sau alta, sau mai stiu eu. Poate ca ne va judeca dupa alte criterii, dupa suflet, dupa faptele noastre raportate la puteri etc.

Judecata lui Dumnezeu este alta decat a oamenilor si probabil ca sentinta la fel.

La oameni exista parinti severi care pedepsesc aspru greseli mici (nota mica, stricat ceva, etc.). Inainte vreme copiii aveau frica de parinti, de corectiile aplicate, de profesori chiar.
Si totusi ii si iubeau.
Astazi nu mai este frica asta. Nu mai exista pedepsele.

Se spune ca Dumnezeu pedepseste in alt fel. In timpul vietii da suferinte, dupa aceea cu Iadul.
Se spune ca ne da suferinte pentru ca ne trebuie pentru mantuire.
Ca platesc copiii si nepotii pentru greselile generatiilor anterioare. Depinde.
Ne explica Iisus in pilda cu orbul. Chiar Il intreaba ucenicii lui pentru ce plateste si raspunsul il cunoasteti cred.

In fine ni se cere la biserica o anume frica ("...cu frica sa ne apropiem..."), dar aceea este in sens de respect.