Concentrarea la rugăciune

[dobrin7m]

Mintea fuge? Trage-o inapoi. E singura solutie, paza mintii si sa cerem ajutor la Dumnezeu sa ne intareasca in ispitele mintii.
De fiecare dara cand mintea fuge la alte ganduri si alte cleveteli, important este sa o aducem inapoi la rugaciune si la sensul rugaciunii.
Este aidoma cu cel ce cade de multe ori in viata, dar datoria lui este ca de fiecare data sa se ridice si sa continue sa lupte , fara sa renunte.

E nevoie ca rugaciunea de pe buze sa treaca in minte. Sa o spuna mintea si atunci mintea nu se va mai ocupa cu alte ganduri. Sa luptam sa ducem rugaciunea in minte, caci numai de acolo coboara in inima. Asa am citit la sfinti , iar experienta lor este un sfat bun.

[Bucuriepedrum]

Cu riscul de a părea ţicnită sau mai rău (că spun nonsensuri), am ajuns la performanţa de a gândi două lucruri simultan, rugăciunea şi aiurelile mele obişnuite. Adică e evident că nu sunt atentă la rugăciune, chiar dacă în subsidiar există intenţia.

Eu nu înot cu capul sub apă. Şi nici rugăciunea inimii nu o practic cu respiraţie, mi se pare o înşelare. Atunci inima se linişteşte datorită respiraţiei, nu rugăciunii, eu de unde să ştiu dacă ce spun are efect?

[Iorest]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Eu nu înot cu capul sub apă. Şi nici rugăciunea inimii nu o practic cu respiraţie, mi se pare o înşelare. Atunci inima se linişteşte datorită respiraţiei, nu rugăciunii, eu de unde să ştiu dacă ce spun are efect?

Am înțeles, mă si gândeam la înot craul în forța cum ar merge, înot plută e mai relaxant.

Nu cred că e musai datorată respirației starea de liniștire a inimii, părintele Teofil Părăian spunea că Arsenie Boca l-a învățat să facă pe respirație, alții nu menționează de respirație, unii spun doar „Doamne Iisuse miluiește-mă”, alții spun complet.

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Cu riscul de a părea ţicnită sau mai rău (că spun nonsensuri), am ajuns la performanţa de a gândi două lucruri simultan, rugăciunea şi aiurelile mele obişnuite. Adică e evident că nu sunt atentă la rugăciune, chiar dacă în subsidiar există intenţia.

Nu pari țicnită, sunt unii la care rugăciunea inimii se derulează și în somn, în Familia Ortodoxă parcă se povestea despre cum o mamă gravidă care se ruga cu rugăciunea inimii la o anumită oră într-o zi când nu a mai făcut a atenționat-o copilul cu o lovitură.

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de Iorest

Am înțeles, mă si gândeam la înot craul în forța cum ar merge, înot plută e mai relaxant.

Nu cred că e musai datorată respirației starea de liniștire a inimii, părintele Teofil Părăian spunea că Arsenie Boca l-a învățat să facă pe respirație, alții nu menționează de respirație, unii spun doar „Doamne Iisuse miluiește-mă”, alții spun complet.



Nu pari țicnită, sunt unii la care rugăciunea inimii se derulează și în somn, în Familia Ortodoxă parcă se povestea despre cum o mamă gravidă care se ruga cu rugăciunea inimii la o anumită oră într-o zi când nu a mai făcut a atenționat-o copilul cu o lovitură.

Spun de liniştirea inimii la mine. La treapta pe care mă aflu, mira-m-aş să experimentez deja liniştirea altfel decât datorată respiraţiei. :)

Nu, nu, m-ai înţeles greşit. Eu nu reuşesc să mă rog continuu, eu nici măcar nu mă pot aduna în puţinele dăţi când îmi amintesc să mă rog. La mine e "împrăştierea minţii"...

[cristiboss56]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Eu nu reuşesc să mă rog continuu, eu nici măcar nu mă pot aduna în puţinele dăţi când îmi amintesc să mă rog. La mine e "împrăştierea minţii"...

Imprastierea minții, lipsa de concentrare este firească in lumea care traim .
Smintelile , ispitele și grijile cotidiene , inclusiv acest net nenorocit ajută din plin ca mintea să fie preocupată în același timp de mai multe "griji " , și astfel rugăciunea este făcută papagaliceste, cu buzele și devine de multe ori o " povară " pentru cel ce o practică .

[cristiboss56]

În prealabil postat de dobrin7m

Mintea fuge? Trage-o inapoi. E singura solutie, paza mintii si sa cerem ajutor la Dumnezeu sa ne intareasca in ispitele mintii.
De fiecare dara cand mintea fuge la alte ganduri si alte cleveteli, important este sa o aducem inapoi la rugaciune si la sensul rugaciunii.
Este aidoma cu cel ce cade de multe ori in viata, dar datoria lui este ca de fiecare data sa se ridice si sa continue sa lupte , fara sa renunte.

E nevoie ca rugaciunea de pe buze sa treaca in minte. Sa o spuna mintea si atunci mintea nu se va mai ocupa cu alte ganduri. Sa luptam sa ducem rugaciunea in minte, caci numai de acolo coboara in inima. Asa am citit la sfinti , iar experienta lor este un sfat bun.

Bine ai revenit Mihaela :)

Da , să cerem ajutorul lui Dumnezeu este soluția cea mai bună.
Învață-mă Doamne să mă rog ție, ajută minții mele și neputinței mele . . . . .
Dumnezeu ne mai smereste prin tot felul de întâmplări mai mult sau mai puțin plăcute nouă, dar toate sunt spre ajutorul nostru intru final :)

[dobrin7m]

În prealabil postat de cristiboss56

Bine ai revenit Mihaela :)

Da , să cerem ajutorul lui Dumnezeu este soluția cea mai bună.
Învață-mă Doamne să mă rog ție, ajută minții mele și neputinței mele . . . . .
Dumnezeu ne mai smereste prin tot felul de întâmplări mai mult sau mai puțin plăcute nouă, dar toate sunt spre ajutorul nostru intru final :)

Doamne ajuta Cristi.

Mi-a fost dor de voi.

[Bucuriepedrum]

Revin cu altă întrebare, nu că problema concentrării la rugăciune ar fi rezolvată.

Voi cum faceţi să sporiţi în răbdare? Mai precis, eu nu o am deloc. Nu-mi veniţi cu vorba părintelui Cleopa, o cunosc şi eu, întreb practic. Trec printr-o perioadă mai turbată (de fapt, turbată e suprasemnata, nu perioada în sine) şi pe zi ce trece e tot mai rău.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Revin cu altă întrebare, nu că problema concentrării la rugăciune ar fi rezolvată.

Voi cum faceţi să sporiţi în răbdare? Mai precis, eu nu o am deloc. Nu-mi veniţi cu vorba părintelui Cleopa, o cunosc şi eu, întreb practic. Trec printr-o perioadă mai turbată (de fapt, turbată e suprasemnata, nu perioada în sine) şi pe zi ce trece e tot mai rău.

Încearcă să reduci la maxim orele petrecute pe net și să te deconectezi de la bombardamentul ăsta informațional venit de peste tot prin tot felul de mijloace.
E semn de stres și surmenaj și toate acestea nu se împacă cu starea de liniște sufletească, inclusiv cu dobândirea răbdării în rugăciune și în toate cele de folos.
Să ști că am observat la tine și aici și pe Facebook, că nu-ți fac bine deloc polemicile și discuțiile în contradictoriu.
Renunță pe cât posibil la tot ce te tulbură.
Încearcă să te izolezei pentru o perioadă și sa-ti faci puțină curățenie în gândurile tale :)

[Bucuriepedrum]

Nu mă enervez atât pe net, cât în realitate. Când fac teme cu fratele meu, de exemplu. Mai ales atunci... Probabil trebuie să înmulţesc rugăciunea, să o dezvolt calitativ vorbind.