Imoralitatea Poruncilor lui Dumnezeu

[Krautrock]

Despre Scriptura:

În prealabil postat de Jonnyw2013

Ea e scrisa ptr a revela, dar trebuie sa avem si noi inima deschisa, ca sa patrunda Cuvantul lui Dumnezeu.

E un refren pe care il auzim mereu in cercurile crestinilor fundamentalisti. Trebuie sa ai inima deschisa ca sa intelegi. Mai intai, aceasta informatie are un caracter foarte vag. Atunci cand incercam sa explicam ceva, ar fi bine sa evitam sa folosim termeni figurati, mai ales metafore. Stim cu totii ca inima are cu totul alta functie decat aceea de a ne ajuta sa intelegem. Pe de alta parte, ce inseamna sa ai inima deschisa? Sau ce inseamna sa o ai inchisa? Probabil inseamna sa fii dispus sa dai crezare unui sentiment pe care il ai pentru Dumnezeu si sa investesti acest sentiment cu statutul de temei al adevarului. Dar adevarul, pana la urma nu depinde deloc de sentimentele noastre si nici de ceea ce vrem noi. De fapt adevarul nu depinde de noi si pace. Singurul mod prin care reusim sa inlaturam orice subiectivitate a noastra in legatura cu realitatea, e sa ne folosim mintea. De ce? Pentru ca legile gandirii sunt universale. La fel ca si cele ale matematicii. Doar ele ne ofera garantia ca oricare dintre noi, in masura in care foloseste aceste legi ale gandirii in mod corect, va ajunge la acelasi rezultat daca porneste din acelasi loc. Pentru ca, vedeti dumneavoastra, proprietatea fundamentala a legilor gandirii e aceea ca daca pornim de la ceva adevarat si urmam legile universale ale gandirii, nu putem ajunge decat la ceva adevarat. Cu alte cuvinte, ele sunt singurele care ne pot conduce in mod sigur la adevar. Desigur, putem ajunge la adevar si pe alte cai, insa nu e sigur ca drumul ne va duce intotdeauna acolo. Putem avea inima oricat de deschisa, ca ea nu ne ofera nicio certitudine. In logica exista o lege potrivit careia falsul implica orice, deci poate implica chiar si adevarul, ceea ce tocmai spuneam in legatura cu a avea "inima deschisa".

Dar mai e un lucru in legatura cu afirmatia dumneavoastra. Ea ascunde o atitudine pe care as denumi-o prin termenul "antiintelectualism". Prin ce se manifesta acest antiintelectualism? Prin refuzul stiintei, desconsiderarea logicii, conceperea omului ca pe o fiinta incapabila sa inteleaga ceva, reducerea intregii cunoasteri la un anumit tip de discurs (in acest caz la religie), subordonarea gandirii nereligioase fata de bunul plac (oamenii de stiinta spun ceea ce spun pentru ca asa vor, nu pentru ca asa stau lucrurile) si nu in ultimul rand tendinta de a impune adevarul, nu de a-l cauta (in general oamenii religiosi nu-si pun problema ca s-ar putea sa nu se afle in posesia adevarului si deci adevarul s-ar putea afla in alta parte).

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de Krautrock

D
Dar mai e un lucru in legatura cu afirmatia dumneavoastra. Ea ascunde o atitudine pe care as denumi-o prin termenul "antiintelectualism". Prin ce se manifesta acest antiintelectualism? Prin refuzul stiintei, desconsiderarea logicii, conceperea omului ca pe o fiinta incapabila sa inteleaga ceva, reducerea intregii cunoasteri la un anumit tip de discurs (in acest caz la religie), subordonarea gandirii nereligioase fata de bunul plac (oamenii de stiinta spun ceea ce spun pentru ca asa vor, nu pentru ca asa stau lucrurile) si nu in ultimul rand tendinta de a impune adevarul, nu de a-l cauta (in general oamenii religiosi nu-si pun problema ca s-ar putea sa nu se afle in posesia adevarului si deci adevarul s-ar putea afla in alta parte).

O amice , ma bucur ca ai adus in discutie despre antiintelectualism.Dimpotriva eu zic ca stiinta ne arata existenta lui Dumnezeu. Ne arata cat de sofisticat este corpul uman si de cate ori s-a intamplat cand medicii sau aratat complet neputinciosi si spuneau:"Nu mai este nici o speranta!" dar ei nu stiau voia lui Dumnezeu, legat de acel om,si Dumnezeu a dat de nenumarate ori zile, unor oameni ptr care doctorii nu mai puteau face nimic.

Corpul uman prin cat este de sofisticat ,AlinB explica cu vreun an in urma, ca corpul uman este ca un sistem de miliarde si miliarde de naniti chimici ultrasofisticati care actioneaza asemeni unei singure fiinte.
Eu am mai spus-o, o reactie exoterma ultrasofisticata care mentine un sistem la 37 de grade Celsius, nu putea sa inceapa singur aceasta ardere, fara ca sa o fi pornit Cineva.
Eu zic ca dimpotriva cei foarte inteligenti intelleg mai bine pe Dumnezeu,ii inteleg Lucrarea.

Citeam de Blaise Pascal, asta a fost un geniu in multe domenii, printre altele matematica si fizica,mai cunoscut.La 16 ani scrie un sttudiu despre conice care i-a lasat masca pe toti suprainteligentii vremi,care au spus ca de la Arhimede nu a existat un spirit de o asemenea forta. Si acest geniu al vremii sale era foarte credincios si a venit cu un rationament numit Pariul lui Pascal.
”El postulează că toți oamenii își pariază viața fie pe existența lui Dumnezeu, fie pe inexistența sa. Bazându-se pe presupunerea că mizele sunt infinite dacă Dumnezeu există și că există cel puțin o probabilitate mică ca Dumnezeu să existe, Pascal susține că o persoană rațională ar trebui să trăiască ca și cum Dumnezeu există și să creadă în Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu există, o astfel de persoană va avea doar o pierdere minimă (unele plăceri, lux etc.), în timp ce în caz contrar va obține câștiguri infinite (o eternitate în Rai) și va evita pierderi infinite (o eternitate în Iad).[2] "

Copiat de la: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pariul_lui_Pascal

Din cartea Cugetari de Blaise Pascal am citit cateva pagini si am gasit si
asta:
"În sfârşit, el acţiona întotdeauna prin principii în toate lucrurile, spiritul şi inima lui fiind făcute aşa cum erau, nu putea să se poarte altfel. Retrăgându-se îşi propuse două maxime, două maxime temeinice ale adevăratei pietăţi; una privea renunţarea la toate plăcerile, iar cealaltă renunţarea la toate deşertăciunile.
A început, pentru a-şi pune în practică prima maximă, renunţând la slugi pe cât îi stătea în putinţă(desi era dintr-o familie bogata); îşi făcea singur patul şi lua prânzul în bucătărie, îşi ducea vesela şi nu se folosea de cei din jurul său decât în lucrurile pe care în mod absolut nu le putea face singur."
Ptr mine sunt doua carti care vreau sa le citesc despre acest geniu al vremii lui:Cugetari si Scrisorile provinciale .Desi prima o am in format electroonic nu pot citi o carte intreaga pe calculator.
Citeste despre Pascal si mai putem vorbi dupa,el e tipul geniului intelectual(de care am auzit de atatea ori la fizica si parca si la matematica) dar cu o credinta completa .
P.S.In prima parte care nu am mai dat quote se mai poate intelege si sa ai un suflet deschis.

[Krautrock]

În prealabil postat de Jonnyw2013

O amice , ma bucur ca ai adus in discutie despre antiintelectualism.Dimpotriva eu zic ca stiinta ne arata existenta lui Dumnezeu. Ne arata cat de sofisticat este corpul uman si de cate ori s-a intamplat cand medicii sau aratat complet neputinciosi si spuneau:"Nu mai este nici o speranta!" dar ei nu stiau voia lui Dumnezeu, legat de acel om,si Dumnezeu a dat de nenumarate ori zile, unor oameni ptr care doctorii nu mai puteau face nimic.

E vorba de cazuri restranse ca numar, pentru ca de obicei, adica de cele mai multe ori, atunci cand doctorii nu mai puteau face nimic, oamenii mureau. Daca lucrurile ar fi stat invers, poate ca ne-am mai gandi. De altfel acest asa-zis ajutor al lui Dumnezeu seamana in mod izbitor cu ceea ce avem in Noul Testament unde Iisus salveaza cativa indivizi lasandu-i pe ceilalti care ar fi avut nevoie de ajutor, nu multi - doar vreo cateva sute de mii probabil - sa se descurce cum pot, sau sa crape. Ce ma incalzeste pe mine faptul ca Dumnezeu il salveaza, de exemplu, pe fiul lui Avraam daca tot acelasi Dumnezeu lasa sa moara zeci de copii in fiecare zi? Daca n-as considera totul o simpla poveste despre un Dumnezeu putin cam ipocrit, va dati seama ce ganduri as avea in legatura cu un Dumnezeu real ce ar face asa ceva.

Crestinismul contine de fapt un paradox. Daca Dumnezeu exista, avem speranta ca el ne ajuta. Dar pentru ca ajutorul lui e atat de limitat, mai bine sa nu speram degeaba si sa ne ajutam singuri ca si cum Dumnezeu n-ar exista. Acest paradox a facut ca in lumea asta sa apara spitalele, tocmai pentru ca oamenii si-au dat seama ca nu se pot baza intru-totul pe ajutorul lui Dumnezeu. Atunci cand un bolnav incurabil are sanse infinit mai mari sa moara decat sa poata fi salvat, ce mai poti sa crezi despre Dumnezeu? Daca Dumnezeu nu vrea sa-l ajute, mai bine sa incerci sa-l ajuti tu. Si astfel te apuci sa studiezi medicina in speranta ca poate ajuta la ceva.

În prealabil postat de Jonnyw2013

Citeam de Blaise Pascal, asta a fost un geniu in multe domenii, printre altele matematica si fizica,mai cunoscut.La 16 ani scrie un sttudiu despre conice care i-a lasat masca pe toti suprainteligentii vremi,care au spus ca de la Arhimede nu a existat un spirit de o asemenea forta. Si acest geniu al vremii sale era foarte credincios si a venit cu un rationament numit Pariul lui Pascal.
”El postulează că toți oamenii își pariază viața fie pe existența lui Dumnezeu, fie pe inexistența sa. Bazându-se pe presupunerea că mizele sunt infinite dacă Dumnezeu există și că există cel puțin o probabilitate mică ca Dumnezeu să existe, Pascal susține că o persoană rațională ar trebui să trăiască ca și cum Dumnezeu există și să creadă în Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu există, o astfel de persoană va avea doar o pierdere minimă (unele plăceri, lux etc.), în timp ce în caz contrar va obține câștiguri infinite (o eternitate în Rai) și va evita pierderi infinite (o eternitate în Iad).[2] "

Eu citeam tot despre acest pariu al lui Pascal o demonstratie conform careia pariul ar contine erori de logica. Principala problema e ca Pascal considera ca pierderile celui care ar crede in Dumnezeu ar fi minime daca Dumnezeu n-ar exista. In realitate, pierderea ar fi maxima. Daca o viata intreaga ai trait crezand ceva ce nu e adevarat in loc sa cauti adevarul cu orice pret, inseamna ca ti-ai pierdut intreaga viata intr-o mare minciuna. Deci pariul acesta al lui Pascal ar trebui sa sune astfel: Daca Dumnezeu exista si crezi aceasta, atunci castigul tau e infinit. Daca Dumnezeu exista si nu crezi, pierderea ta e infinita. Daca Dumnezeu nu exista, iar tu nu crezi in el, castigul e infinit deoarece ai evitat sa crezi un neadevar. Daca Dumnezeu nu exista, iar tu crezi in el, pierderea e infinita pentru ca ai trait in neadevar. Pariul lui Pascal nu tine seama de faptul ca adevarul e un lucru esential pentru fiinta umana. Dar poate ca pentru crestini nu e esential.

În prealabil postat de Jonnyw2013

Citeste despre Pascal si mai putem vorbi dupa,el e tipul geniului intelectual(de care am auzit de atatea ori la fizica si parca si la matematica) dar cu o credinta completa .

Adica sa-l cred (cu o credinta completa) chiar daca observ ca n-are dreptate. Am inteles, adevarul e neesential!

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de Krautrock

Eu citeam tot despre acest pariu al lui Pascal o demonstratie conform careia pariul ar contine erori de logica. Principala problema e ca Pascal considera ca pierderile celui care ar crede in Dumnezeu ar fi minime daca Dumnezeu n-ar exista. In realitate, pierderea ar fi maxima. Daca o viata intreaga ai trait crezand ceva ce nu e adevarat in loc sa cauti adevarul cu orice pret, inseamna ca ti-ai pierdut intreaga viata intr-o mare minciuna. Deci pariul acesta al lui Pascal ar trebui sa sune astfel: Daca Dumnezeu exista si crezi aceasta, atunci castigul tau e infinit. Daca Dumnezeu exista si nu crezi, pierderea ta e infinita. Daca Dumnezeu nu exista, iar tu nu crezi in el, castigul e infinit deoarece ai evitat sa crezi un neadevar. Daca Dumnezeu nu exista, iar tu crezi in el, pierderea e infinita pentru ca ai trait in neadevar. Pariul lui Pascal nu tine seama de faptul ca adevarul e un lucru esential pentru fiinta umana. Dar poate ca pentru crestini nu e esential.

Mai insista, poate intelegi ce a vrut sa spuna.

În prealabil postat de Krautrock

Adica sa-l cred (cu o credinta completa) chiar daca observ ca n-are dreptate. Am inteles, adevarul e neesential!

Adevarule foarte esential dar trebuie sa ai ochi sa-l vezi.Trebuie sa citesti cum ti-am recomandat Scrisorile provinciale, dar tu cauti slava desarta si mandrie, tu nu vrei sa inveti, tu vrei sa iesi in evidenta.Orice ti-am spune tu cum s-ar spune "ai paharul plin" nu mai incape nimic in el. Esti prea plin de tine insuti.

Era o carte care ti-o recomand "Catre Autolic" de Teofil al Antiohiei.
Ea trateaza despre invizibilitatea si cunoasterea lui Dumnezeu, la care se ajunge prin puritatea inimii. Dumnezeu nevazut de ochii trupului, poate fi vazut de ochii mintii si mai ales de ochii inimii curate: "Arata-mi pe omul din tine si-ti voi arata si eu pe Dumnezeul meu", raspunde autorul ironiilor lui Autolic.
Deci daca nu esti cu inima curata, nu poti sa-l vezi pe Dumnezeu. Ar mai fi o speranta sa fii intr-o mare durere,incercare si aia sa iti deschida ochii.Dar opreste-te la ce ti-am spus:Blaise Pascal -Scrisorile provinciale si Cugetari-unde zice multe de viata lui-asta ca iti puneai intrebari ca suntem adepti unui curent antiintelectual, si "Catre Autolic."

[Krautrock]

În prealabil postat de Jonnyw2013

Era o carte care ti-o recomand "Catre Autolic" de Teofil al Antiohiei.
Ea trateaza despre invizibilitatea si cunoasterea lui Dumnezeu, la care se ajunge prin puritatea inimii.

Intotdeauna am crezut ca la adevar se ajunge cu mintea. Dar poate m-am inselat si e nevoie de altceva.

În prealabil postat de Jonnyw2013

Deci daca nu esti cu inima curata, nu poti sa-l vezi pe Dumnezeu.

Ce inteleg eu de aici e ca am "inima murdara". Dumneavoastra l-ati vazut pe Dumnezeu? Se pare ca da, pentru ca vorbiti cu atata convingere. Desigur, pe mine nu m-ati convins deocamdata. Pe dumneavoastra, ce-i drept, v-ati convins, mai ales ca sugerati ca aveti spre deosebire de mine "inima curata", lucru e cat se poate de bun, in special pentru ca "starea de curatie a inimii" v-a permis sa pricepeti si sensul pariului lui Pascal la care ma indemnati sa mai meditez:

În prealabil postat de Jonnyw2013

Mai insista, poate intelegi ce a vrut sa spuna.

Desigur, insistenta e cheia succesului, eventual completata cu o mare durere pe care mi-o doriti si pentru care nu ma supar:

QUOTE=Jonnyw2013;659350]Ar mai fi o speranta sa fii intr-o mare durere,incercare si aia sa iti deschida ochii.Dar opreste-te la ce ti-am spus:Blaise Pascal -Scrisorile provinciale si Cugetari-unde zice multe de viata lui-asta ca iti puneai intrebari ca suntem adepti unui curent antiintelectual, si "Catre Autolic."[/quote]

Pana va veni momentul in care mi se va intampla in viata ceva rau, "lasati-ma/ sa umblu mut printre voi,/ sa va ies in cale cu ochii inchisi" (L. Blaga - Catre cititori)

În prealabil postat de stefan florin

in Biblie scrie: sunt un Dumnezeu ZELOS, si NU gelos, ceea ce este cu totul altceva

In Septuaginta avem

ζηλωτής, adica zelos, fanatic

Iar in Textul Masoretic

קַנָּא

transliterat "qna" adica zelos, gelos, invidios

Oricum contextul in care apare termenul indica destul de clar ca Dumnezeu se supara daca cineva se inchina altor zei asa ca daca doriti il puteti traduce prin "gelos, invidios" sau daca vreti sa insistati pe faptul ca Dumnezeu pedepseste "pe copii pentru vina părinţilor [...] până la al treilea şi al patrulea neam", puteti traduce textul asa cum au facut autorii Bibliei Ortodoxe prin "zelos (adica avand zel)". Eu unul l-as traduce mai degraba prin "invidios", dar aceasta e o preferinta personala deoarece consider ca Textul Masoretic reda mai clar ideea in acest context particular.

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de Krautrock

Intotdeauna am crezut ca la adevar se ajunge cu mintea. Dar poate m-am inselat si e nevoie de altceva.

Te intreb cum poti stii ca esti dezorientat in absenta unui reper orientativ exterior gandirii proprii. Ori in clipa in care accepti un duhovnic in viata proprie asta faci, accepti ca cineva din afara mintii proprii sa te ajute sa vezi viata ta si prin alti ochi. Noi de multe ori suntem prrea indulgenti cu pacatele proprii. Bazandu-se pe mintea proprie, ce crezi ca gandea Al Capone despre el. Ceva de genul:"Mi-am dedicat toata viata in a da placeri oamenilor ,si ce am primit inapoi ,o viata de om haituit ."

În prealabil postat de Krautrock

Ce inteleg eu de aici e ca am "inima murdara". Dumneavoastra l-ati vazut pe Dumnezeu? Se pare ca da, pentru ca vorbiti cu atata convingere. Desigur, pe mine nu m-ati convins deocamdata. Pe dumneavoastra, ce-i drept, v-ati convins, mai ales ca sugerati ca aveti spre deosebire de mine "inima curata", lucru e cat se poate de bun, in special pentru ca "starea de curatie a inimii" v-a permis sa pricepeti si sensul pariului lui Pascal la care ma indemnati sa mai meditez:

Eu nu spun ca am o inima curata, dar atunci cand m-a chemat Dumnezeu, ascultam in casa in care am fost primit. Deci nu dadeam sfaturi ci ascultam, si intrebam frumos. Eu erram un imbecil intrat intr-o familie binecuvantata. Dar ascultam si ii iubeam pe cei din jur.

În prealabil postat de Krautrock

Desigur, insistenta e cheia succesului, eventual completata cu o mare durere pe care mi-o doriti si pentru care nu ma supar:

Frate eu chiar iti doresc bine ,nu m-ai inteles deloc. Am zis ca e poate o sansa, fiindca atunci cand ne pune probleme mari viata,atunci incercam sa schimbam ceva,ne punem niste intrebari profunde.

În prealabil postat de Krautrock

Jonnyw2013 a scris:Ar mai fi o speranta sa fii intr-o mare durere,incercare si aia sa iti deschida ochii.Dar opreste-te la ce ti-am spus:Blaise Pascal -Scrisorile provinciale si Cugetari-unde zice multe de viata lui-asta ca iti puneai intrebari ca suntem adepti unui curent antiintelectual, si "Catre Autolic."

Pana va veni momentul in care mi se va intampla in viata ceva rau, "lasati-ma/ sa umblu mut printre voi,/ sa va ies in cale cu ochii inchisi" (L. Blaga - Catre cititori)

Legat de Scrisorile provinciale ,sora lui la inceputul cartii spune despre viata lui. Ce e interesant, ca ea explica cum el avea rabdare sa explice oamenilor ,care il intrebau despre Dumnezeu ,chiar si celor care ii puneau intrebari aiurea,el avea mare rabdare cu ei si se punea in locul lor. De ce zic ca e o carte deosebita? Fiindca omul asta echivalentul lui Einstein ptr sec 17,deci o minte foarte luminata ,care credea in Dumnezeu.

[Krautrock]

În prealabil postat de Jonnyw2013

Te intreb cum poti stii ca esti dezorientat in absenta unui reper orientativ exterior gandirii proprii.

In primul rand problema pe care o pusesem in discutie era modul in care putem ajunge la adevar, iar din ceea ce am spus eu s-a dedus cred destul de clar ca la adevar se poate ajunge doar cu mintea. Iar aici atingem si chestiunea pe care dumneavoastra vreti sa o analizam, anume cum sa-ti dai seama daca esti dezorientat. In primul rand, trebuie sa spunem ca gandirea nu e ceva care functioneaza haotic, ci ea respecta niste reguli numite legi logice al caror validitate e la fel de mare precum cea a legilor matematice. Iar acum sa facem putina logica in stil matematic. Ati auzit probabil de operatia logica a implicatiei pe care o intalnim pana si in judecati banale de felul: "daca iese fum, atunci e foc" sau "daca ploua atunci sunt nori". Aceste judecati sunt propozitii logice compuse de tip "P implica Q", iar ele pot sa aiba fie valoarea de adevar ADEVARAT, fie FALS. De exemplu, in cazul judecatilor de mai sus, ele sunt ambele adevarate. Dar putem construi si propozitii false de felul: "daca merg cu masina are sa ma muste un caine". E clar ca propozitia e falsa, iar "mersul cu masina" (adica P) nu implica "sa fiu muscat de caini" (adica Q).

Sa vedem acum ce se intampla daca dam valori de adevar lui P si lui Q. Ce valoare de adevar va avea propozitia compusa "P implica Q"? Vom nota cu 1 adevarul, iar cu 0 falsul. Propozitia compusa "daca ploua, sunt nori" va avea urmatoarele valori de adevar in functie de valoarea de adevar a propozitiilor componente:

1. Sa presupunem ca nu ploua si nu sunt nori, adica 0 implica 0. E clar ca se poate sa nu ploua si sa nu fie nori, deci 0 implica 0 este ADEVARATA, adica 1.

2. Sa presupunem ca nu ploua, dar sunt nori, adica 0 implica 1. E clar ca se poate sa nu ploua dar sa fie nori, deci 0 implica 1 e ADEVARATA, adica 1

3. Sa presupunem ca ploua, dar nu sunt nori. Aceasta e imposibil, deoarece nu se poate sa ploua si in acelasi timp sa nu fie nori. Deci 1 implica 0 e FALS, adica 0.

4. Sa presupunem ca afara ploua si sunt nori. E cat sa poate de normal sa ploua si sa fie nori. Deci 1 implica 1 e ADEVARAT, adica 1.

Analizand cele patru puncte putem observa un lucru esential, anume ca adevarul implica intotdeauna adevarul. Adica pornind de la ceva adevarat si urmand legea implicatiei, nu putem ajunge decat la ceva adevarat. Intotdeauna si fara exceptie. Si pe cale de consecinta, daca am pornit de la ceva adevarat si am ajuns la ceva fals, inseamna ca n-am gandit corect. Iar ca o observatie, daca pornim de la ceva fals, putem ajunge atat la ceva fals, cat si la ceva adevarat, cu alte cuvinte, nu putem pune baza pe o judecata falsa pentru ca nu putem fi siguri la ce ajungem, la adevar sau la eroare.

Exista in aceasta lege, dupa cum probabil ati observat, cheia diferentei dintre a fi sigur de ceea ce crezi si a fi dezorientat. Iar acum dupa ce v-am stresat cu chestiuni de logica matematica, v-as invita sa va uitati peste postarile mele. Nu o data am incercat sa vad daca interlocutorii mei procedeaza intr-adevar corect cand isi expun ideile, sau incearca sa ocoleasca intr-un fel sau altul calea adevarului. Am scris "adevar" cu "a" mic deoarece exista nenumarate moduri prin care poti ajunge la ceva adevarat, la fel cum exista nenumarate moduri in care poti esua in eroare.

E clar ca putem cu totii gresi. Dar avem si posibilitatea sa ne dam seama in ce fel am gresit. Nu duhovnicul e cel ce ne arata calea, pentru ca si duhovnicul acela daca nu se supune unei legi mult mai puternice decat el si care face deosebirea dintre ceea ce e adevarat si ceea ce e simpla iluzie, nu va reusi decat sa ne indrume inspre nicaieri. Calea ne e aratata de acel ceva inefabil care e inscris in propozitia banala "adevarul implica intotdeauna adevarul". Iar daca totusi continuam sa fim dezorientati, asta se intampla tocmai pentru ca nu ne-am dat inca seama ca "falsul implica orice".