Este păcat să scrii literatură fantasy / SF?

[ConstantinNae]

În prealabil postat de simpllu

Iele, vârcolaci, hobbiți, elfi, gnomi, orci etc...

Dicţionarul defineşte cuvântul „minciună” astfel:



Conform acestei definiţii, nu înţeleg care este partea de beletristică pe care o numeşti „adevăr” atunci când spui: „amesteci adevărul cu minciuna”. În afară de non-ficţiune, absolut tot ce înseamnă beletristică se încadrează în definiţia cuvântului „minciună” din dictionar, anume „afirmaţie care denaturează în mod deliberat adevărul”. Chiar dacă personajele sunt oameni şi locaţiile sunt aşezări umane, acele personaje nu au existat în realitate iar acţiunile pe care ele le desfăşoară nu s-au întâmplat. Prin urmare, ne aflăm în situaţia în care întreaga literatură este o minciună, aşadar un păcat. Deci, un Creştin nu ar trebui să citească niciun tip de literatură?

[simpllu]

În prealabil postat de ConstantinNae

Deci, un Creştin nu ar trebui să citească niciun tip de literatură?

Ai avut curiozitatea să citești articolul postat mai sus? Când o să-mi demosntrezi că există elfi, atunci am să fiu de acord că nu provăduiești minciuna.

[ConstantinNae]

În prealabil postat de simpllu

Ai avut curiozitatea să citești articolul postat mai sus?

Am citit articolul şi sunt de acord cu ce zice, dar nu înţeleg legătura dintre acesta şi scrierea de literatură. Articolul vorbeşte despre imaginaţie combinată cu patimă. Adică atunci când devii rob al plăcerilor imaginate.

În prealabil postat de simpllu

Când o să-mi demosntrezi că există elfi, atunci am să fiu de acord că nu provăduiești minciuna.

Păi, nu există elfi. Cum nu au existat nici personajele (harpii, minotauri) din Divina Comedia a lui Dante Aligheri. Cum nu au existat nici Romeo şi Julieta ai lui Shakespeare. Cum nu existat nici spiritele Crăciunului din opera lui Charles Dickens. Cum nu a existat nici Harap Alb şi calul zburător ai lui Creangă. Cum nu a existat nici Hanul Ancuţei al lui Sadoveanu. Cum nu a existat nici familia Moromete a lui Preda. Cum nu a existat niciun personaj care a fost prezentat vreodată în vreo operă literară de ficţiune.

Deci, conform definiţiei tale (ce nu există în realitate e minciună), întreaga literatură de ficţiune de la origini până în prezent este minciună.

Cum face faptul că personajele nu sunt oameni să fie opera literară minciună, iar dacă sunt oameni nu este minciună? Ori de spui că Gandaalf şi-a luat toiagul şi a tras cu energie într-un orc (în romanul lui Tolkien), ori de spui că George şi-a luat bâta şi s-a luptat cu Ion (în romanul lui Rebreanu), nu este tot luptă inventată? Nici Gandaalf, nici George, nici orcii, nici Ion, nu au existat, aşadar scrierea pe hârtie este o minciună. De ce într-un caz minciuna e păcat, iar în celălalt nu este?