Este păcat să scrii literatură fantasy / SF?

[Krautrock]

În prealabil postat de simpllu

Sfinții Părinți ne sfătuiesc să nu dăm frâu imaginației.

Exact! La naiba cu arta, literatura, poezia! Nu trebuie sa citim decat scrierile Sfintilor Parinti si eventual Biblia, dar mai bine sa n-o citim nici pe aia pentru ca exista riscul sa ne starneasca imaginatia si nu e bine. E suficient sa citim din Sfintii Parinti, pentru ca acestia au zis totul despre tot ceea ce e nevoie sa stim.

În prealabil postat de simpllu

Tentaculele imaginaţiei

Cu adevarat imaginatia e un soi de caracatita. Nu e voie sa ne imaginam nimic. Nici macar ce va fi maine. Nici macar cum va fi vremea. Daca va ploua, va ploua, iar daca va fi soare, va fi soare. Buletinul meteo e de la Satana.

În prealabil postat de ConstantinNae

În afară de non-ficţiune, absolut tot ce înseamnă beletristică se încadrează în definiţia cuvântului „minciună” din dictionar, anume „afirmaţie care denaturează în mod deliberat adevărul”. Chiar dacă personajele sunt oameni şi locaţiile sunt aşezări umane, acele personaje nu au existat în realitate iar acţiunile pe care ele le desfăşoară nu s-au întâmplat. Prin urmare, ne aflăm în situaţia în care întreaga literatură este o minciună, aşadar un păcat. Deci, un Creştin nu ar trebui să citească niciun tip de literatură?

Domnule Constantin Nae, nu va mai legati de Simpllu, ca nu e asa cum zice el. Minciuna tine de domeniul moralitatii, iar adevarul tine de domeniul cunoasterii. Sa dau un exemplu. Daca-i spun vecinului meu ca maine are sa fie soare stiind ca maine va ploua, astfel incat sa plece de acasa fara umbrela, sa-l ploua si sa faca pneumonie, inseamna ca l-am mintit. Dar daca-i spun ca maine va fi soare, crezand ca va fi soare, iar maine va ploua, inseamna ca am gresit fara sa am vreo vina pentru pneumonia lui. In primul caz am mintit, iar in al doilea caz am rostit un enunt fals.

Cu literatura lucrurile stau diferit fata de ambele situatii pe care le-am descris mai sus. Daca ma apuc sa scriu o poveste despre un lup si o Scufita Rosie si i-o dau vecinului meu sa o citeasca, nici eu si nici el nu vom crede ca ea e adevarata si totusi, daca povestea e scrisa bine, vecinului meu are sa i se para interesanta. In acest al treilea caz, povestea mea nu e nici minciuna, nu e nici falsa, ci e fictiune.

Atunci cand mint, ii creez celui pe care il mint o realitate diferita fata de a mea si despre care stiu ca nu e adevarata. Atunci cand gresesc am impresia ca realitatea in care cred eu e adevarata realitate, cu toate ca nu e asa, iar atunci cand fac fictiune, pur si simplu creez o alternativa la realitate despre care atat eu cat si cititorul meu stim ca nu e adevarata.

Cat despre elfi, orci, cai zburatori, Catavenci sau Morometi ce sa spun? E bine sa scriem despre ei?
Caragiale as fost acuzat de contemporanii sai ca piesele sale de teatru sunt imorale pe motiv ca ar contine lucruri imorale: personaje lipsite de caracter, situatii deochiate, betivi care umbla pe scena etc. In studiul "Comediile d-lui I.L. Caragiale" Titu Maiorescu explica de ce literatura nu trebuie sa moralizeze si ca literatura adevarata daca e literatura adevarata si nu maculatura e prin ea insasi morala. Daca l-am citi mai des pe Maiorescu am putea sa aplicam ideile lui inclusiv la caii zburatori sau la Scufitele Rosii. Sau poate la elfi, orci si alte lighioane produse de imaginatia omului.

În prealabil postat de ConstantinNae

Nici Gandaalf, nici George, nici orcii, nici Ion, nu au existat, aşadar scrierea pe hârtie este o minciună. De ce într-un caz minciuna e păcat, iar în celălalt nu este?

In niciunul din cazuri nu avem de a face cu minciuna, ci doar cu fictiune. Si pentru ca nu e treaba mea aici sa judec daca scrierile lui Tolkien au sau nu valoare literara, pot sa spun doar un lucru. Cartile bune inseamna timp castigat, cartile proaste inseamna timp pierdut. E treaba fiecaruia sa judece cum isi castiga sau isi pierde timpul. Pe de alta parte, ca veni vorba despre literatura pentru copii, incercati sa dati unui copil de 10 ani sa citeasca Divina Comedie. Mai bine ii dati o bataie, ca e chinul mai usor pentru el. Daca vreti sa ii dezvoltati imaginatia, dati-i sa citeasca carti potrivite pentru el. Basme, de exemplu. Problema e doar sa inceapa sa citeasca pentru ca dupa aceea nu mai are nevoie de ajutorul dumneavoastra. Sau vreti sa aiba in orice moment nevoie de ajutorul dumneavoastra? Atunci nu-i mai dati nimic sa citeasca si veti face din el ghici ce?.

Dar daca ma gandesc bine, am sugerat undeva mai sus ca imaginatia vine de la Satana, asa ca uitati tot ce am scris despre minciuna, eroare, fictiune, respectiv despre Maiorescu si carti.

În prealabil postat de stefan florin

ca sa nu mai vorbim de povesti...care sunt pline de vrajitori (vrajitoare)

Aruncati pe foc cartile de povesti ca sunt combustibil bun pentru gheena! Mai puneti apoi niste lemne si haideti sa ne aruncam cu totii pe foc pentru ca indraznim sa discutam despre asemenea lucruri necurate precum literatura!