Discuții și clarificări cu privire la Îndrumarele pentru Spovedanie

[Iorest]

Îndreptar Agapis 2000 Nicodim Măndiță exemplul 76 pagina 20:
76. Am întrebuinţat stupefiante: opiu, cocaină, haşiş,marijuana... distrugându-mi sănătatea şi viaţa?
La scularea din somn şi în alte vremi, am făcut ţigara dreaptă... şi Sf. Cruce strâmbă? Am afumat casa cu tutun, pufăind înaintea Sf. Icoane, care sunt în casa mea o parte din catapeteasma Bisericii, în care locuieşte Dumnezeu, de sute şi mii de ori mai mult, decât am tămâiat cu tămâie sau cu smirnă sfinţită de Preotul Bisericii.

Am servit păcatul fumatului, cumpărând ţigări, dând foc ori chibrit, fumătorilor la aprinderea ţigărilor, prin cultivarea tutunului, pregătirea lui în fabrici, prin darea de bani pentru cumpărarea tutunului şi altele, facându-mă părtaş acestui păcat.

Referitor la prima propoziție din exemplu:

Cine anume întrebuința substanțele respective în 1934 într-o populație rurală 80% care avea o dinamică restrânsă, (nu erau drumuri dezvoltate, aeroporturi, călătoriile durau luni de zile, nu erau schimburi culturale dese) ?

Așa scria un român, preot misionar de țară în 1934 pentru contemporanii lui care se presupune că aveau activitățile acelea, atâtea modalități psihotrope existau în acei ani și se și practicau efectiv de săteni, nu așa la nivel teoretic ?

Sau de ce le menționează dacă se adresează oamenilor simpli (cum scrie în prefața îndreptarului îmbunătățit) și ei nu le foloseau ?

Prima descriere e aproape rău de contemporaneitate - anii 90 – 2000 când s-a tipărit Îndreptarul Agapis, atunci a și fost explozia de consumatori, în zona București în special de unde e și editura (și unde era o nevoie misionară să se facă astfel de mențiuni).

Mai departe, un om care împrumută un foc ori chibrit are același păcat cu fumătorul ?

Pravila spune doar despre cel care ascunde bunul furat că are canonul hoțului, în rest extinderea aceasta este o forțare a interpretărilor, nu se poate extinde așa pe teoria vaselor comunicante peste tot.

Așa orice casier vinde într-un supermarket brichetă, pahare are părtășie la păcatul fumatului și al băuturii pentru că s-ar putea ca cineva să-și aprindă o țigară sau să-și toarne băutură.

E o extindere exagerată, Sfântul Nectarie a lucrat la un comerciant de tutun:

Ziarul Lumina: Sfântul Nectarie îmbrăţişează lumea rănită şi bolnavă:„A muncit o bună perioadă de timp, la un negustor de tutun, numai pentru porţia zilnică de mâncare. Muncea din zori şi până la asfinţitul soarelui, purtând haine ponosite şi adeseori desculţ. În puţinele clipe de răgaz, îşi îndulcea suferinţa citind din Sfânta Scriptură şi din cărţile Sfinţilor Părinţi.”

Sfântul Nectarie a „servit păcatului fumatului prin pregătirea tutunului...” cum spune exemplul ?