Conștiința universală - Hristosul cosmic - Iubirea divină necondiționată

[Moroco]

În prealabil postat de Petru7

Superb, păcat că nu folosești diacritice, aș fi înțeles mai ușor și mai bine.
O completare dacă nu te superi, mai scurtă:

În suflet, în inimă, în poftă în vrere când e vorba de vedere, de percepție, se produce înșelarea, atunci nu sesizezi că minți, că te minți susținând exact invers față de realitate, de Adevăr: de exemplu că fata (sfântă, bună, nevinovată) e rea părându-ți-se că-ți face rele și minți că desfrânarea cu ea e bună dar ea e rea, minți în același timp că musca-satana-nirvana-răutatea e dulce și bună pentru că vă ascultați și vă credeți uneltind în contra Domnului făcând preteșug și comunis și te crezi mai bun primind colaborarea, ajutorul cu musca de gunoi ce se bagă peste tot ca să te ”ajute” acolo unde ești handicapat în ciuda faptului că ști că așa pieri, că e inversare, că e lepădare, trădare și că mergând pe calea asta a credinței în minciuni te rupi de Dumnezeu.

Sau de exemplu credinciosul alunecând în nemulțumire, revoltă, furie, judecată, acolo unde cârâie omul și se plânge de ce i se întâmplă, de repetarea relelor, se minte în percepție fără să poată să-și dea seama că e minciună căci crede că mărturisește adevărul, acolo în durere, în frustrare, acolo în orbire, acolo se minte afirmând că fata e rea, că iar i-a făcut sau că-i face rău, o identifică cu fapta rea și vrea să scape de ea (sfânta) în loc să scape de desfrnarea cu ea din închipuire și o hulește, o lovește, vrea s-o jertfească la Bel ca să scape de ghinion deși ea nu are nicio vină văzută și nu aduce ghinion sau repetarea relelor ci binecuvântare prin rugăciunie sale și nu realizeazează omul că e doar o superstiție satanică nebunia asta deochiată ca un fel de vrajă. (O afirmație superstițioasă fără temei și o deducție logică greșită că e rea (sfânta)! O ispită cusută cu ață albă, o ”soluție” de ieșire egoist convenabilă din situația de frustrare după o cântărire favorabilă a intereselor și o greșeală neobservabilă în logică și de aia pare ea vinovată, greșită în timp ce muștele hulicioase ce-ți smintesc sufletul în credința minții din tine par bune și de aia pare bună starea de sata-nirvana ascultărilor neascultărilor, ascultări de femeia ta sau de satane-îngeri-căzuți-oamenimari-lumești sau de ipocrisme ca între farisei. Acolo în orbire se lucrează amăgirea, acolo în colaborarea și preteșigurile viclene ce le fac și le țin ”unii” nu dăm nume întărindu-se cu jurăminte și atitudini subversive de Forță și amenințare în contra lui Dumnezeu, ca o dreptate, ca o cale de urmat, pe baza minciunii luată ca adevăr.)

Pe scurt omul nu poate să vadă în orbire, în nemulțumirea oarbă că se minte în percepțiile din închipuirile-realitățile-poveștile-basmele sale și apoi se minte în percepțiile din plângere și apoi crede orbește în minciunile astea nedeslușite, neobservate și vrea fără putința de opoziție să scape de Fata-Morgana Ileana Cosânzeana și nu vrea să se scape de musca-rea-zmeul care-i bâzâie pe placul dorințelor și credințelor în minciună a nirvana, a ”înțelepciunea” ascultărilor și credințelor în contra lui Dumnezeu ispitind mereu aceste muște ce te mângâie pe zahărul din tine ca să te crezi dulce în loc să fi și tu dulce ca zahărul, ca Adevărul, ca Hristos, te amăgesc să te închipui și să te crezi dulce fără să fii, doar confundându-te cu zahărul din tine ca avere prin mângâierile egoiste viclene și așa accepți și dai dreptate superstițiilor fără temei și iei și tu ca tot omul atitudini de Forță în contra Adevărului și dreptății și în contra Credinței și lucrărilor Domnului, tăgăduind.

Apoi ca după o ”dreaptă” judecată în care singurul argument al vinovăției fetei rămâne superstiția că ea ar aduce ghinionul repetării greșelilor și păcatelor cu ea omul se încruntă cu ură și se încoardă cu răutate exclusivistă vrând să scape de ea din închipuire și din viața lui în loc să scape de desfrânarea lui cu ea și așa vremi și jumătăți de vremi stă așa învârtoșat în inimă, smintit vrându-le răul celor buni aliindu-se și dialogând cu muștele-demonii, hăituind fata vrând să-i omoare pruncul de parte bărbătească dăruit de Dumnezeu cu dreaptă credință.

Foarte scurta completarea n-am ce zice. Vorbim scriem dar nu stim despre ce.

Vorbim de satana-nirvana dar nu stim ce e numele si starea si lucrarea desi insusi literele din numele lor spune ceva prin care ar trebui sa intelegem ca e rau daca facem la fel.

Pai ata din satana e invers fata de tat deci e un duh asa ca Dumnezeu vorbitor cu oamenii insa satana e un duh "sfant" nonparinte, antiparinte, care iti daruie, asa ca fata care zice masculului sunt-a-ta-na-tine-ma-ia-ma, pe scurt s a ta na. De acolo vine si termenul de ateu de la ata citit din ambele parti, romaneste si evreiste, adica at-at deci nu tata care e repetarea lui ta asa ca mama ca repetarea lui ma. Asa cum ata e rau asa si ama e rau caci presupune o relatie de iubire desfranata nonparinteasca, deci o iubire de neascultare si de sine at-eu. Spunea Domnul ca satana e tatal minciunii nu al cuiva deci el creste in om minciuna, eul ca iad, minciuna si inselarea, ca tensiune-forta U a lacomiei derivata din O si a hranei spucacioase a curentului-energiei E derivata din C cu curentul ---- ca un buric adica C cu cordon ombilical pe mijloc, derivare si integrare magica mamoniacala ca in matematica, operator derivator-distructiv si reconstructiv-integrator prin neascultare si cadere in rupere de Dumnezeu repectiv prin invartosare in Dumnezeu.

Nirvana are si ea un inteles. Ni vine de la priveste, uite, ni, ir vine de la starea de iritare, de nemultumire, de revolta, de furie, de manie, de dorinta de razbunare care este specifica omului neascultator de sfintii parinti si foarte patimas care si-a lasat sa-i fie crescut eul ca un fiu pilos sef-subaltern privilegiat al "sfantului" ata desfatat in neascultari fata de sfantul tata cel bun si adevarat. Deci cu ajutorul iubirii de sine si gonflarii mandriei eului si supra eului ca un zeu-zmeu faci omul sa ajunga intro stare in care omul nu mai asculta de Dumnezeu si apoi il ispitiest ca sa se irite si stai si astepti ca sa faca rele, sa dea pacate de notat cu care sa-l poti tine legat si santajat in iad ca sclav al tau si al rautatii caci il poti spune, para-piri la Dumnezeu si Domnul daca vede ca omul e pacatos si vrea sa fie singur il lasa liber caci nu-l silniceste cu ascutarea si devine omul credincios un cazut, un suflet pierdut, devine al tau adica al dracului paracios sau al comunisului deci poti face comert cu el si cu sufletul lui sau sa-l folosesti ca sclav bagandu-l in munci...vesnice. Ni-ir-va-na adica priveste iritarea caci va da sigur ceva de scris, va da pacate bune de notat si de parat adica bucuria dracilor.

Iar constiinta-stresul-grija asta universala a lumii e exact lucrarea dracilor de a-si spori armatele si sclavii asa ca faraon al egiptului sau ca idolul Alexandru macedon inscaunat ca imparat si rege al babilonului sau ca uslamistii si papalicii ce fac din celelate neamuri si tzari un pashalic.

La fel e cu regele gog si magog, mon si mamon, eres si maieres, termene de final ce reprezinta invartosarea inimii spre egoism si minciuna si spre rautate caci sunt final de sinagoga, final de biserica, final de solomon, final de Dumnezeu deci zeu adica invartosare in Dumnezeu, in biserica, in sinagoga, in intelepciune, deci un fariseu, un ipocrit, un lup imbracat in haina de oaie, un nor fara apa, un "drept" plin de desfranare, un "credincios" infidel, o "iubire" egoista, o "sfintenie" a cunostintei binelui si raului prin neascultare si pacatuire, un om-lume vesnic pieritor ce se reincarneaza la nesfarsit etc. adica un mincinos care nu crede in Dumnezeu.