Conștiința universală - Hristosul cosmic - Iubirea divină necondiționată

[Seraphim7]

Când vorbim despre conștiința universală ne referim la totalitatea ființelor conștiente din univers. Când vorbim despre Hristosul cosmic ne referim la acel Mesia planetar care aduce din sferele superioare informații care ajuta ființele sa evolueze. Iar referitor la iubirea divină necondiționată, putem spune ca este cheia evoluției și legea principală din univers.

Și acum referindu-ne strict la umanitate, este simplu de observat ca este și a fost fragmentata, cuprinsa în conflicte și dominată în principal de lupta pentru PUTERE. Toate acestea în jurul abuzurilor, violenței, uciderii, subjugarii etc.

Însă mereu a existat câte un mesager... Și lumea a greșit și greșește în continuare când, în mod eronat crede ca religia și biserica sunt sursele exclusive ale divinului, ca doar ele au autoritatea și capacitatea sa vorbească despre și în numele lui Dumnezeu.

Haideți sa facem un mic exercițiu imaginar. Să luăm de exemplu orice eveniment religios actual, un pelerinaj, un hram, o sărbătoare etc. Și să îl avem alături pe Hristos cel din noul testament. Oare cum s-ar raporta Hristos la ceea ce ar vedea?

Mda, tema de gândire și meditație.... De asta spun ca religia și Biserica au proprii lor dumnezei momentan, propriile lor legi și canoane. Un exemplu ar fi efetiv contradicțiile evidente, papa spune ca homosexualitatea sau persoanele care se află sunt acestă incidență sunt copiii lui Dumnezeu, și are dreptate, toți sunt copiii Lui, dar Biblia spune altceva despre asta, spre exemplu Sodoma și Gomora...

Să revenim la mesageri și putem da câteva exemple cum ar fi Zalmoxis, un mare inițiat de pe teritoriul nostru, și continuam cu tot panteonul de zei greci, romani, Babilonieni, Mesopotamia etc. Apoi trecem la Budha, Mohamed, Zoroastru... Mai putem aminti de Pitagora, Aristotel, Platon, aceștia fiind chiar prezenți în iconografii creștine.

Un alt aspect relevant este ca niciun inițiat nu a vorbit din sau despre cărți, este adevărat și Hristos se raporta la Lege, sau Budha la texte hinduse...

Însă ambii, sau hai sa discutam exclusiv despre Hristos.. Deci Iisus vorbea despre principii, despre împlinirea legilor cele vechi.

"Nu am venit sa strict Legea sau proorocii... Am venit sa împlinesc"... Și aici ma adresez ție DEMETRIUS, apleacă-te bine asupra acestei fraze a lui Hristos, poate te ajută să înțelegi cum poți face tranziția de la ce știai și ce vrei sa știi. Nimic nu este inutil, nimic nu este fără rost.

A renunța la lucrurile vechi, înseamnă a face loc celor noi...

Legile, instituțiile, toate lucrurile făcute de mâna omului dispar, sunt înlocuite...

Dar principiile regăsite la toți marii mesageri sunt de multe ori similare.

Noi toți suntem conectați la acestă conștiința universală, legați prin ea în frățietate spirituală, izvorâti din iubirea divină prin actul Creatorilor.

[Iorest]

În prealabil postat de Seraphim7

Însă mereu a existat câte un mesager... Și lumea a greșit și greșește în continuare când, în mod eronat crede ca religia și biserica sunt sursele exclusive ale divinului, ca doar ele au autoritatea și capacitatea sa vorbească despre și în numele lui Dumnezeu.

În România ai deja infrastructură bisericească unde îți poți practica convingerile și ai într-un oraș mare cel puțin 10 parohii din care să alegi, ai opțiunea să-l alegi pe cel care face câte ceva și parohia în care e dinamică, nu trebuie să te rogi prin săli de sport închiriate, prin cămine culturale cum se țineau conferințele despre yoga acum ceva ani.

Creștinismul nu e filosofie, e trăire, ce rost ar avea toate filosofiile dacă nu ar duce la nimic înălțător ?

În prealabil postat de Seraphim7

Haideți sa facem un mic exercițiu imaginar. Să luăm de exemplu orice eveniment religios actual, un pelerinaj, un hram, o sărbătoare etc. Și să îl avem alături pe Hristos cel din noul testament. Oare cum s-ar raporta Hristos la ceea ce ar vedea?

N-ar judeca cu asprime, oamenii făceau pelerinaje către El să-l asculte, biblia spune că mulțimile îl îmbulzeau, lui i s-a făcut milă de oameni și le-a înmulțit și pâinile ca să nu meargă la drum flămânzi, caserolele cu sarmale și fasole sunt chiar un fleac pe lângă minunea înmulțirii pâinilor, El a stat între mulțimi, iar pelerinajul se făcea și prin sărbătorile anuale în care se străbătea țara ocolind Samaria, deci drum mai lung, până la templu pentru a aduce jertfă.

[Demetrius]

Interesant topic ai deschis, poate starnit de mine si de aceea voi incerca sa raspund cat mai corect. Pentru ca redactarea unui mesaj imi ia can mult timp, voi incerca sa selectez cele mai relevante puncte(dpmdv).

În prealabil postat de Seraphim7

Când vorbim despre conștiința universală ne referim la totalitatea ființelor conștiente din univers. Când vorbim despre Hristosul cosmic ne referim la acel Mesia planetar care aduce din sferele superioare informații care ajuta ființele sa evolueze. Iar referitor la iubirea divină necondiționată, putem spune ca este cheia evoluției și legea principală din univers...

Insa mereu a existat câte un mesager... Și lumea a greșit și greșește în continuare când, în mod eronat crede ca religia și biserica sunt sursele exclusive ale divinului, ca doar ele au autoritatea și capacitatea sa vorbească despre și în numele lui Dumnezeu.

Am adoptat nu demult acest dicton, Constiinta Universala, dupa ce, la indicatia unui nepot, am observat, asa cum am mentionat zilele trecute, ca toti cei care manifesta trairi elevate de constiinta ajung sa se refere la aceleasi principii, la aceleasi obiective, sa devina altruisti samd.
De aici rezulta ca(virgula) Constiinta Universala nu e totalul fiintelor purtatoare de constiinta individuala, care fiecare sunt de un nivel destul de redus, ci "farul"acestor constiinte individuale. Constiinta Universala este Duhul Sfant(Iubirea Divina Neconditionata), farul spre Care ne-a chemat Dumnezeu cand ne-a dat viata si spre care este randuita toata evolutia Universului material si abstract, El, Duhul Sfant, ne calauzeaza spre aceleasi valori morale general raspandite in toate culturile; cred ca si diferiti extraterestri au aceeasi gandire, chiar daca toti se deosebesc intre ei.

Hristosul este Cel Care a venit sa transforme procesule volutiv(reintruparile) al Tatalui in
minunea implinirii evolutiei intr-o singura viata, obiectiv implinit doar de mucenici, desi si ei au ajuns in aceasta faza ca rezultat al reintruparilor succesive.

Iubirea Divina Neconditionata(Duhul Sfant) este scopul final al reintruparilor, Iubire Ce Se apara prin mucenicie, adica Iubire Ce nu accepta ca trupul(prin revendicarile sale) s-O perverteasca.
Constiintele individuale sunt departe de mucenicie, doar unii calugari ajungand demni de mucenicie; pe ei si pe indicatiile lor se bazeaza comunicarile Bisericii in zilele noastre fiindca ei sunt azi asemenea Sfintilor Parinti.

Haideți sa facem un mic exercițiu imaginar. Să luăm de exemplu orice eveniment religios actual, un pelerinaj, un hram, o sărbătoare etc. Și să îl avem alături pe Hristos cel din noul testament. Oare cum s-ar raporta Hristos la ceea ce ar vedea?

La fel ca atunci si ar patimi la fel ca atunci.

, tema de gândire și meditație.... De asta spun ca religia și Biserica au proprii lor dumnezei momentan, propriile lor legi și canoane. Un exemplu ar fi efetiv contradicțiile evidente, papa spune ca homosexualitatea sau persoanele care se află sunt acestă incidență sunt copiii lui Dumnezeu, și are dreptate, toți sunt copiii Lui, dar Biblia spune altceva despre asta, spre exemplu Sodoma și Gomora

Daca si tu esti de-acord ca toti sunt copiii lui Dumnezeu, oare lasi sa se inteleaga ca acuzi Biblia?
Biblia spune ce este randuit sa se petreaca cu pacatosii in imparatia reintruparilor: la reciclare.
Biserica(preotii) aplica mereu canoanele, sau, daca vreun preot e mai milostiv, aplica ce crede el de cuviinta, sub riscul de a se face partas la metehnele pe care le permite.

Un alt aspect relevant este ca niciun inițiat nu a vorbit din sau despre cărți, este adevărat și Hristos se raporta la Lege, sau Budha la texte

Însă ambii, sau hai sa discutam exclusiv despre Hristos.. Deci Iisus vorbea despre principii, despre împlinirea legilor cele vechi.

"Nu am venit sa strict Legea sau proorocii... Am venit sa împlinesc"... Și aici ma adresez ție DEMETRIUS, apleacă-te bine asupra acestei fraze a lui Hristos, poate te ajută să înțelegi cum poți face tranziția de la ce știai și ce vrei sa știi. Nimic nu este inutil, nimic nu este fără rost.
A renunța la lucrurile vechi, înseamnă a face loc celor noi...

Eu stiam ca sunt grozav, "cel mai", de invidiat..., intre timp Dumnezeu m-a admonestat si vreau sa stiu daca voi rezista in fata va cinu-lui.
Iisus a zis: "Indrazniti! Eu am biruit lumea." Oare pe noi ne va birui lumea sau ne va mucenici?

Legile, instituțiile, toate lucrurile făcute de mâna omului dispar, sunt înlocuite...

Dar principiile regăsite la toți marii mesageri sunt de multe ori similare.

Noi toți suntem conectați la acestă conștiința universală, legați prin ea în frățietate spirituală, izvorâti din iubirea divină prin actul Creatorilor.

Depinde ce nivel deevolutie vom dovedi prin deciziile adoptate. Ne vom mucenici, sau ne vom recicla?

[Iorest]

În prealabil postat de Seraphim7

Când vorbim despre conștiința universală ne referim la totalitatea ființelor conștiente din univers. Când vorbim despre Hristosul cosmic ne referim la acel Mesia planetar care aduce din sferele superioare informații care ajuta ființele sa evolueze. Iar referitor la iubirea divină necondiționată, putem spune ca este cheia evoluției și legea principală din univers.

Hristos nu ne-a mântuit prin informație, ci prin jertfa Lui, nu era un cărturar în căutare de emuli, dacă voia lăsa biblioteci semnate de el.

În prealabil postat de Seraphim7

Însă mereu a existat câte un mesager... Și lumea a greșit și greșește în continuare când, în mod eronat crede ca religia și biserica sunt sursele exclusive ale divinului, ca doar ele au autoritatea și capacitatea sa vorbească despre și în numele lui Dumnezeu.

Oamenii care s-au ținut pe calea echilibrului, a evitării viciilor și exceselor n-au ajuns rău, nu ne încredem în oameni, ci în puterea Lui Dumnezeu de a lucra prin oameni.
Nu văd ce e rău să te ții de o singură credință, dacă faci o amestecătură nu mai respecți nimic, iei doar ce ți-e comod de peste tot.

Filozofarea e moartea practicii.

În prealabil postat de Seraphim7

Mda, tema de gândire și meditație.... De asta spun ca religia și Biserica au proprii lor dumnezei momentan, propriile lor legi și canoane. Un exemplu ar fi efetiv contradicțiile evidente, papa spune ca homosexualitatea sau persoanele care se află sunt acestă incidență sunt copiii lui Dumnezeu, și are dreptate, toți sunt copiii Lui, dar Biblia spune altceva despre asta, spre exemplu Sodoma și Gomora...

Cine a spus că oamenii căzuți în păcat nu sunt creația Lui Dumnezeu, dar și filistenii sunt creația lui și moabiții și egiptenii la care le-au murit cei întâi născuți când nu au vrut să elibereze din robie pe evrei, asta nu înseamnă că mulți nu s-au scurs din istorie.
Poate papa își nuanțează anumite idei, pe care presa nu le mai preia.

În prealabil postat de Seraphim7

Să revenim la mesageri și putem da câteva exemple cum ar fi Zalmoxis, un mare inițiat de pe teritoriul nostru.

Și pe el cine l-a inițiat, pur și simplu erau un zeu creat pentru a însufleți în spirit lupta dârză a geto-dacilor, bine că românii nu mai cred în zamolxe și că nu se mai fac jertfe umane lui.

În prealabil postat de Seraphim7

Mai putem aminti de Pitagora, Aristotel, Platon, aceștia fiind chiar prezenți în iconografii creștine.

Doar în unele Biserici grecești sunt pictați pe pereții exteriori, ca niște precursori ai pregătirii terenului pentru primirea creștinismului.

[Petru7]

Da, credinta este viata cea mai curata si cel mai greu de trait pe pamant "in pamant"(in trup). Am subliniat in citarea boldata o sectiune care iarasi este contradictorie; dpmdv credinta conteaza, nu viata, insa viata se recomanda sa fie dusa in baza unui ideal, e de inteles sa ne satisfacem necesitatile, si sa evitam hotarat orice dependente.

Mă iertați că mă bag în discuție vazând că sunt ignorat de eminențele voastre cenușii supărate pe adevărul pe care l-am mărturisit, dar aș vrea să-i arăt lui Serafim7 ce înseamnă Viata, ce înseamnă pentru un om oarecare Calea lui, Adevărul lui și Viața lui și a oamenilor. În Hristos toate aceasta se numesc și Credință si asta e definiția lor căci prin Credință se pot defini și exista. În lipsa Credinței credincioase și a unității în Dumnezeu, orice Cale, Adevăr sau Viață omenească sau comunitară nu duce la iubire, la mântuire, la dăinuire.

Sunt perfect de acord cu Demetrius ” dpmdv credinta conteaza, nu viata,” în sensul că o viață fără credință e o viață lumească, pierdută, o iubire de sine, o amăgire.

Citat:
În prealabil postat de Serafim7
Conștiința universală și Hristosul cosmic depășesc creștinismul, ortodoxia și orice religie. Nicio doctrină nu poate cuprinde iubirea divina ce se revarsă necondiționat peste orice conștiința din univers.

Conștiința universală în viziunea ta amăgită este amăgitorul satana-faraon-duhul rău și nicidecum Dumnezeu. Adevărata ”conștiină” (dreptate-sfințenie-credință-conștiență-cunoaștere) nu e o conștiință a pârei și a iscodirii venită din necredință și iubire de funcție înaltă, de putere mare de stăpânire silnică, din griji lumești păgâne disperate ci este și ea o credință credinciosă foarte atentă la respectarea în amănunt a unor porunci bine definite prin Cuvântul rostit sau scris in sensul că cel ce face orice ascultare și orice lucrare împreună cu Domnul le face întotdeauna ca pentru Dumnezeu și nicidecum pentru slava lui deșartă, are întotdeauna frica-râvna-conștiința de a fi cât mai competent și perfect adică fără nicio greșală în ascultare.

Iubirea divină însăși s-a supus prin Hristos Iubirii Divine și se supune Tatălui, Duhului Sfânt, poruncilor, legilor, dreptății, adevărului, înțelepciunii și prin aceasta devine sfântă și credincioasă și desăvârșită, prin Credință eliberându-se de iubirea de sine. Iubirea nu desfințează ascultarea și canoanele căii strâmte a dreptății care duce la împăcare cu Dumnezeu ci se supune și respectă întocmai toate cerințele, se străduie la maxim, la extrem și în ascultare și supunere fără pile, primind sfat și ajutor divin, pe toate le rabdă pe Cale în Har spre desăvârșirea lucrărilor Domnului așa ca un Fiu sau ca o Fiică cu drepturi toatale și fără a avea vreo obligație legală sau morală sau emoțională de a se supune forțat-silnic la ceva sau la cineva spre îndreptarea căilor și lucrărilor ei căci iubirea dacă e iubire e o stare ideală-liberă-bună-dăinuitoare și e mai presus de orice dreptate fiind însăși Dumnezeirea ca dar și pace în oameni și în orice ființă vie. Nu poți să supui iubirea și Harul iubirii care prin firea lor este o viață în Credință credincioasă oricăror legi și canoane însă iubirea în Har alege în deplină libertate să se supună din iubire știind că doar așa lucrarea iubirii și unității va fi binecuvântată și dreaptă lepădând prin asta complet egoismul iubirii de sine, iubirea de iubirea iubitoare de sine care duce la dezbinare și nu la fericire.

[Petru7]

În prealabil postat de Seraphim7

Când vorbim despre conștiința universală ne referim la totalitatea ființelor conștiente din univers. Când vorbim despre Hristosul cosmic ne referim la acel Mesia planetar care aduce din sferele superioare informații care ajuta ființele sa evolueze. Iar referitor la iubirea divină necondiționată, putem spune ca este cheia evoluției și legea principală din univers.

Îți reprezinți universalitatea și existența în creație sub formă de conștiință universală ca sumă de conștiine înțelegând prin conștiință o ființă conștientă și gânditoare cărei îi pasă de binele și de viitorul lui și al celorlalți. Hristos n-a mărturisit această conștiință-duh ca suma conștiințelor ci a mărturisit pe Dumnezeu și L-a Numit Tatăl Nostru. Sigur că Tatăl împreună cu sfinții formând Dumnezeirea o poți vedea ca un fel de conștiință universală care caută să facă să dăinuie binele și viitorul bun. Termenul de conștiință universală face trimitere la un idol care desfințează întregimea Tatălui și a Dumnezeirii căci sustinând doar conștiința sau doar înțelepciunea ca fiind de natură divină idolizezi așa ca la greci și obții un fel de zeus-zmeus-minte-înțelepciune-conștiință care fiind lipsit de iubire, milă, dreptate e doar o satană teroristă ce iubește desfrenosul.

Și acum referindu-ne strict la umanitate, este simplu de observat ca este și a fost fragmentata, cuprinsa în conflicte și dominată în principal de lupta pentru PUTERE. Toate acestea în jurul abuzurilor, violenței, uciderii, subjugarii etc.

Toate păgânismele au o lege a conștiinței lor păgâne după care vor fi judecați cum spune sf. Ap. Pavel căci unii chiar fără să știe fac cele ale Legii.

Însă mereu a existat câte un mesager... Și lumea a greșit și greșește în continuare când, în mod eronat crede ca religia și biserica sunt sursele exclusive ale divinului, ca doar ele au autoritatea și capacitatea sa vorbească despre și în numele lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu a creat nicio religie ci a dăruit o Cale de ieșire din iadul în care a căzut omul și omenirea, o Mântuire prin Credință în Hristos și în Evanghelia și Cuvântul Lui și al sfinților încă din Raiul perdut și de pe vremea lui Abel. Religiile sunt de la lume, de la oameni, de la mincinoși.

Haideți sa facem un mic exercițiu imaginar. Să luăm de exemplu orice eveniment religios actual, un pelerinaj, un hram, o sărbătoare etc. Și să îl avem alături pe Hristos cel din noul testament. Oare cum s-ar raporta Hristos la ceea ce ar vedea?

Ar privi cu dragoste, cu dreptate și milă așa ca un părinte păstor cu Crucea noastră pe spatele Lui și care crede că ne poate ajuta să credem și noi așa ca sfinții.

Mda, tema de gândire și meditație.... De asta spun ca religia și Biserica au proprii lor dumnezei momentan, propriile lor legi și canoane. Un exemplu ar fi efetiv contradicțiile evidente, papa spune ca homosexualitatea sau persoanele care se află sunt acestă incidență sunt copiii lui Dumnezeu, și are dreptate, toți sunt copiii Lui, dar Biblia spune altceva despre asta, spre exemplu Sodoma și Gomora...

Papa este căzut în erezie și mărturisește folosindu-se de creștinism o neschimbabilitate în cădere și o mândrie în înălșere infailibilă amăgind credincioșii să lupte pentru supremația imperiului papal. Ortodoxia are Dumnezeu pe Adevăratul Dumnezeu și Calea cea dreaptă deși se infiltrează și în biserică mulți idoli, banul, puterea, mita, luxul, care strâmbă sau învârtoșează totul spre rău și spre fariseism etc..

Să revenim la mesageri și putem da câteva exemple cum ar fi Zalmoxis, un mare inițiat de pe teritoriul nostru, și continuam cu tot panteonul de zei greci, romani, Babilonieni, Mesopotamia etc. Apoi trecem la Budha, Mohamed, Zoroastru... Mai putem aminti de Pitagora, Aristotel, Platon, aceștia fiind chiar prezenți în iconografii creștine.

Mesagerii lui Dumnezeu sunt exclusiv proorocii și apostolii din Biblie și sfinții bisericii care are darul proorociei. Aceștia pe care îi amintești nu sunt trimișii Lui Dumnezeu și sunt socotiți înțelepți sau mari doar de ei înșiși, de alți oameni naivi, de lumea păcătoasă care iubește ce e al ei. Acești sunt mari doar pentru masoni care adună creiere fraiere să le folosească, sunt buni pentru comerțul lumii, pentru rătăciți, sunt folosiți de duhurile rele pentru amăgirea oamenilor cu tot felul de exemple de oameni mari și însemnați care defapt au slujit cu toții nu lui Dumnezeu ci lumii păgâne și omului căzut spre căderea și amăgirea lui deci au slujit satanismului universal cu știință sau cu neștiință căci e amăgire să-i crezi sau să-i urmezi fiind decât niște oameni căzuți, amăgiți care amăgesc prin cărțile lor și prin teoriile și prin viața lor omenirea. Nu-i judec ci nu am cum să spun că sunt mai mari decât sunt, decât mulți alți oameni mulți mai vrednci neștuți de lume. Mă strădui să nu mint și să nu mă amăgesc.

Un alt aspect relevant este ca niciun inițiat nu a vorbit din sau despre cărți, este adevărat și Hristos se raporta la Lege, sau Budha la texte hinduse...

Toți afară de Hristos vorbeau din închipuirile lor, vorbeau din teoriile apărute de jos, din iadul păcătos din care venim care se crede genial sau de la duhurile rele, îngerii căzuți care înșeală pe oameni că ar vorbi de sus. Noi toți suntem de jos, căzuți, păcătoși, doar Hristos s-a pogorât din Cer și a vorbit de sus, de la Adevăratul Dumnezeu. Restul sunt mincinoși și vorbesc ”adevărul” de la ei înșiși sau de la cel rău și nicidecum de la Dumnezeu.

Însă ambii, sau hai sa discutam exclusiv despre Hristos.. Deci Iisus vorbea despre principii, despre împlinirea legilor cele vechi.

"Nu am venit sa strict Legea sau proorocii... Am venit sa împlinesc"... Și aici ma adresez ție DEMETRIUS, apleacă-te bine asupra acestei fraze a lui Hristos, poate te ajută să înțelegi cum poți face tranziția de la ce știai și ce vrei sa știi. Nimic nu este inutil, nimic nu este fără rost.

A renunța la lucrurile vechi, înseamnă a face loc celor noi...

Legile, instituțiile, toate lucrurile făcute de mâna omului dispar, sunt înlocuite...

Cine e născut de sus, de la Dumnezeu dăinuie și nu se învechește niciodată și se înnoiește mereu fiind în unitate cu Dumnezeirea care se desăvârșește și se înoiește mereu în iubirea cea mai perfectă, cea mai bună, cea mai milostivă căci Dumnezeu în iubirea de om se desăvârșește și se înnoiește prin răbdare. Tot ce a fost de la Dumnezeu rămâne în Dumnezeu și tot ce părea vechi se înnoiește mereu, tot binele și trecutul bun ce e din veșnicie și de la începutul creației, de la Adam se înnoiește și dăinuie căci Dumnezeu este mereu azi și mereu mai nou într-o iubire și o Credință tot mai desăvârșită.

Așa este precum spui, tot ce e de jos, de la oamenii căzuți dispare și nu se mai cunoaște că ar fi existat vreodată. N-are rost să te cramponezi în trecutul oamenilor, a lumilor antice, în istorie, în instituțiile și sistemele și filozofiile și justițiile lumii, amăgindu-te că dăinuie ca nu cumva să ajungi să le slujești vremelnicia ca prostul și peste 100 de ani să constați că nu mai e nimic. Un om înțelept caută să slujească la ceea ce dăinuie (iubirea sfântă) la cine dăinuie (Dumnezeire) ca să dăinuie și el și lucrarea lui.

Dar principiile regăsite la toți marii mesageri sunt de multe ori similare.

Aparențele înșală și amăgirea e totală. Ca Hristos nu a vorbit nimeni niciodată iar poruncile, valorile, principiile și mesajele Lui sunt unice și doar acelea vin ca dar de la Tatăl și de la Duhul Sfânt pentru cei ce cred fiind vrednice de crezut și de urmat și de ținut căci au fost încercate și s-a dovedit Dumnezeirea, iubirea curată, Credința Credincioasă, dăinuirea, înnoirea și veșnicia din ele.

Noi toți suntem conectați la acestă conștiința universală, legați prin ea în frățietate spirituală, izvorâti din iubirea divină prin actul Creatorilor.

Această legătură e satanismul și iadul și suntem morți și sclavi pe pământ ca în iad și n-avem pile de la Dumnezeu în ascultare astfel că această conștiință-universală-satană, această răzbunare a păcatelor și fărădelegilor ne omoară și ne dezbină cu atât mai mult cu cât ne pocăim adevăratului Dumnezeu căci ”conștiința” nu poate să suporte Adevărul. Hristos a venit să mărturisească lui Israel și întregii lumi Adevărul, vestea cea bună a Mântuirii care e posibilă pentru oricine, pentru orice conștiință conștientă sau inconștientă!

[Seraphim7]

Da, Petru, într-o oarecare măsură, ceea ce spui are sens, dacă o filtrezi prin prisma unui creștinism ortodox radical, cum am mai spus.

Un Iustin Popovici, chiar și un Clepa Ilie și mulți părinți și sfinți ai Bisericii Ortodoxe sau chiar universale ți ar da dreptate.Pana și Vasile Bănescu, Teodosie și poate chiar și Daniel ar admite ca este un punct de vedere "ok", mă refer aici la totalitatea opiniilor tale privind interacțiunile noastre recente pe forum.

Ceea ce spui tu este creștinismul ideatic, sau suma învățăturilor tradiției, preluat în zilele noastre de "turma fidelă", un fel de credință de fațada, un accesoriu, un scut împotriva curentului, o armă cu care majoritatea mai încearcă sa lupte împotriva unor lucruri pe care nu le înțeleg sau de care le este frică.

Atâta timp cât tu operezi doar cu asemenea atitudini sau concepte, abordări etc. Nu prea văd cum ai putea asimila sau înțelege ceea ce eu vreau sa expun... Și nu vad nimic constructiv, încă, din asta.

[Iorest]

În prealabil postat de Seraphim7

Și eu am fost ca tine... Mă intoxicam pe mine și încercam sa ii intoxic și pe alții...

Credeam ca doar eu "vad" , si toți ceilalți ar fi orbi.

Nu cred că ai cunoscut pluridisciplinar ortodoxia, e mult de studiat, ani de zile aplecat pe subiecte diferite, rugăciune și studiu, când nu mai merge studiu iarăși rugăciune, iar limbajul poate fi greu la unele discipline fiindcă e și o anumită terminologie nouă.

Și mai ales spovedanie și participare liturgică, nu poți studia o literatură așezată duhovnicește, având o stare neîmpăcată sufletește.

În prealabil postat de Seraphim7

Acuma, ce sa zic, nu vreau sa întru în discuții contradictorii, deși mai demult erau un deliciu pentru mine, sa îmi caut mereu dreptatea, sa atac alte puncte de vedere, sa îmi caut satisfacția de a fi mereu împotriva oricui...

Însă PACEA, CALEA și IUBIREA, cred eu sunt superioare.

O atitudine diplomată și adecvată postului.

[Moroco]

Constinta universala face parte din FORTA asa ca in Razboiul Stelelor, forta silnica fiind o existenta a sufletului intro energie a focului strain necredincios fata de Dumnezeu, acolo unde se lupta pentru o dreptate desfranata a trufiei. Dumnezeirea se afla intro existenta sufleteasca numita CREDINTA iar acolo dreptatea deriva din sfintenie, din credinta, din iubire, din adevarata iubire credincioasa care se smereste pe sine umilindu-se si luand vina asupra sa.

Lumea te atrage asa ca in filme intro lupta intre sitzi si jedai, intre treziti si matrixul condus de roboti, intre comunistii internationalisti si neomarxistii capitalisti, intre infractorii drogati si politistii corupti, intre pieile rosii si fetele palide, intre negrii voodooisti si albii kukuxclani, intre vrajitorii de pe pamant si spiridusii si zanele "bune" din iad adica defapt in toate luptele slujitorii celui rau se impart indoua sau mai multe armate, in smintiti si in mishei vorba poetului erijindu-se dupa victorie ca sa fie luati de buni, de puternici, de tari, de viteji. Oricare dintre armate castigand lupta falsei dreptati vor cere bir si slava de la oameni impunand prin FORTA accederea la putere la functiile de conducere de unde vor de legile dreptatii lor.

Ambele armate, invinsii si victoriosii fac parte din forta, din constiinta universala, din puterea de stapanire care lupta pentru putere fiind defapt formata din luptatori ai constiintei iubirii de sine, iubire care este defapt nu o iubire propriuzisa ci un egoism si o necredinta, o trufie adica o stare mentalo-sufleteasca contrara iubirii divine si care cauta privilegiile si puterea discretionara fara a mai da socoteala si raspundere lui Dumnezeu desi multi se erijeaza ca ar lupta in numele Lui.

Oamenii nepricepand ce inseamna iubirea de sine aflata in iubirea divina ca lege suprema scrisa "..si pe aproapele tau ca pe tine insuti" inteleg sa se iubeasca si pe ei insisi cu egoism. Dar cum s-ar putea pricepe iubirea de sine corect, ca o iubire veritabila si nu ca un egoism caci iubirea prin definitie e iubirea de altcineva? Pai asa ar trebui sa se priceapa: omul prin iubirea de sine sa iubeasca defapt pe altcineva pe care il are eventual in sine, in suflet si in inima ca iubire unde il pastreaza ca intro casa impartasndu-l cu toate cele bune ale sale, cu cinste, respect, mangaiere, alint, empatie, etc, deci tot pe altul sau pe altii ar fi sa-i iubeasca dar aflati in interiorul sau. Astfel aplicand corect legea suprema a iubirii pricepem ca "...si pe apropele tau ca pe tine insuti" inseamna a respecta si a nu gresi celor din sufletul aproapelui tau iar asta ne fereste de barfa care raneste inimia aproapelui care are si el in sine, in inima lui pe altii cu care este in relatie de comuniune si de iubire si apreciere.

Daca suntem in Credinta atunci prin iubirea de sine in sens de iubire si nu de egoism ne straduim sa nu gresim celor aflati in sinele nostru, in templu precum si celor ce se afla in templul din sinele aproapelui nostru si astfel se iese din barfa si egoism aplicand corect legea Credintei in Dumnezeu prin care iubim pe Dumnezeu si pe aproapele nostru ca pe sine insusi. Cum in sinele aproapelui ne aflam si noi asa nu ne vom face rau nici noua din iubire si nu din iubire egoista de sine insusi aflati in singuri in noi insine.

O intrpretare gresita ne trimite in egoism, in iubirea egoista de sine care duce la forta si la constiinta universala a trufiei si ne ispiteste sa intram in razboiul dreptatii trufiei dintre cei dornici sa stapaneasca pe altii pentru iubirea lor de sine acolo unde nu se afla decat persoana lui, singura si mandra.

Daca gresim si facem pe altul prost sau nebun ca si cum el ar fi gresit aducand jertfe pacatului de hula si razbunare pe gresitor ca sa iesim din ghinion, sa nu mai gresim si sa nu se mai repete greseala atunci suntem vrednici de judecata sau de hula sau de focul trufiei si batjocurii ca orice prost si nebun confuziv adica acolo unde arde gunoiul, in gheena.

Trebuie sa fim foarte atenti ca sa nu gresim caci de la repetarea greselilor hulim iar apoi aruncam repetarea pacatelor sau a greselilor pe Dumnezeu sustinand ca e rea repetarea binelui divin, a numelui divinitati sau a vederii chipurior sfintior sau a Cuvantului si ascultarilor din Credinta.

Repetarea raului, pacatelor sau greselilor e un rau si noi suntem vrednici de hula si batjocura, nu altii iar repetarea ascultarii in Credinta si a binelui e vrednica de slava, de cinste, de iubire.

[Petru7]

În prealabil postat de Moroco

Constinta universala face parte din FORTA ... (am citit cuprins de suspans, am citit tot ce ai scris ca din Har) ....

Trebuie sa fim foarte atenti ca sa nu gresim caci de la repetarea greselilor hulim ....

Repetarea raului, pacatelor sau greselilor e un rau si noi suntem vrednici de hula si batjocura, nu altii iar repetarea ascultarii in Credinta si a binelui e vrednica de slava, de cinste, de iubire.

Aș completa ce ai scris cu ceva. Greșind omul se simte neajutorat și handicapat, în vorbire, în manifestarile de pe scenă , în reproducerea din amintiri a poeziilor, a cuvintelor, încât uitând replicile se lasă ajutat de sufleur, în temele de casă se lasă ajutat de părinți sau prieteni, la școală vrea să i se șoptească răspunsurile sau copiază etc. Lăsându-se omul sub slabiciuni învață calea cea ușoară ca mereu să fie ajutat, păpușat de cineva lăsându-se în mâna aceluia ca un sclav fericit de parcă s-ar lăsa în mâna Domnului. Omul infidel mereu ajutat ajunge să fie ca o piele de șarpe, ca o mănușe, ca un ciorap, ca o marionetă în care și-a băgat mâna satana, lumea, necredincioșii, desfrâții, răii, duhurile rele și simțindu-se bine, ajutat, scăpat de probleme se lasă tot mai mult ajutat crezându-se un bine, un slujitor, un sclav fericit, un nevinovat închipuindu-și că orice rău face, dacă e păpușat atunci nu el e vinovat ci păușarul. Nu Dumnezeu e păpușarul ci lumea, sau satana (sau Forța cum spui dumneata cu atât de mult talent), conștiința universală a iubirii de sine. Omul odată păpușat de satana ca și Kermit broscoiul sau ca și purcelușa Pegy după ce se deprinde și învață să curvească, să mintă și să fure ca să se distreze reușește să se păpușeze și singur așa ca din conștiință sau din poftă. Îi place și continuă să stea în starea aia de încredere în minciună și în ajutorul desfrânat ce vine de la duhurile rele sau de la sine însuși și ar vrea mereu mai mult să fie ajutat și să stea în comuniunea de ajutor reciporc și iată așa, pic cu pic, trădează pe Dumnezeu, se leapădă și trece în subordinea păpușarului șef, marele desfrânator al lumii. Îi convine omului să fie sub propria lui voire ca să nu asculte de nimeni sau a păpușarului-șef ca să nu răspundă.

Practic omul ca un handicapat neputincios se lasă în mâna satanismului exact acolo unde nu poate, acolo unde nu crede și acolo unde ar vrea să fie ajutat, ar vrea să poată crede, ar vrea să poată asculta. Acolo primește imboldurile și mângâierile desfrânate ale satanei, în suflet, în trup, în credință ca un ajutor și o comuniune. Așa a ajutat-o satana pe Eva, așa s-a luptat pe trupul lui Moise, așa l-a ispitit pe Domnul în pustiul Carantanei, așa l-a luat pe Iuda Iscarioteanul și așa face cu orice credincios vrând să-l amăgească și să îl ia pe om din Dumnezeu ca să devină credinciosul un prooroc mincinos, o unealtă a răutății, așa ca un ciorap, ca un Kermit care vorbește și lucrează și trăiește în Forță.

Dacă ajungi de te lași amăgit de duhurile rele crezând că vei fi ajutat, ele vor desfrâna cu tine și te vor face să nu te simți singur și să ți se pară că ești ajutat și vei ceda vrând comuniunea cu ele așa ca în bordel și vei lepăda comuniunea cu Dumnezeu căci în Dreapta Credință nu te ajută nimeni (să furi) decât credința ta (să asculți) și doar așa vei putea să împlinești voia lui Dumnezeu fără pile și fără niciun ajutor viclean. Sigur că în Credință te ajută Hristos împreună lucrător cu tine în toate neputințele tale însă ajutorul divin e altfel decât desfrânarea iubirii de sine.

Credința și focul ei e altfel decât Forța și decât focul străin al trufiei șarpelui în care îți pui încrederea pentru privilegii, ajutor și pile ca să te simți puternic în rele și nevinovat ca un ”sclav”.

”Nu poți te ajutăm, nu știi te învățăm, nu vrei te obligăm”. Asta era formula în epoca comunistă și toți se conformau în armată fără să se poată opune crezând că așa ajung bărbați adevărați apărând sistemul totalitar.

Deci acolo în tine (în om mă refer nu la domnia ta), acolo unde ești handicapat și slab și necredincios și fricos și trebuie a fi ajutat ca să poți face ceva acolo cedezi și acolo primești pe satana ca să te ajute să poți și tu și acolo ca un fraier curvești cu duhurile rele având încredere ca într-o forță și devi proorocul mincinos și sluga lor oarbă și nebună crezând că ai Credință, crezând că ai conștință universală, că te-ai integrat în divin când defapt e o stare de Forță și nu de Credință. În Credință asculți de Dumnezeu pe când în Forță ascuți de alții sau de tine însuți. Primind comuniunea cu duhurile rele și lăsându-te ajutat răul, desfrânarea și iubirea de sine pune stăpânire pe tine și-ți poruncește ce să faci și te ajută să poți face orice neascultare și orice rău ai vrea de parcă nu tu ai fi vinovat. Te ajută să crezi că lucrările tale rele sunt bune și vrednice și te lauzi cu ele de parcă tu ai putut prin forțele proprii face ”dreptatea” și ”binele” altruist nerecunoscând că în prădarea și risipirea asta tu ai fost singurul beneficiar al ”comorii”, defapt al răului care va veni și în care te-ai legat cu cătușe de fier ca să fii chinuit de parcă te-ai fi dezlegat.

În cazul nostru, satana cu îngerii lui căzuți bârâie ca o muscă, îți vorbește cu trufie și forță silnicindu-te, violându-te ca să intre în tine să desfrânezi cu el și să crezi că te ajută și să te lași în mâna lui preschimbându-te în prooroc mincinos, în proorocul răutăților lui, într-un sclav neputincios și nevinovat, întro păpușe ce trebuie ajutată și căreia îi place să fie ajutată și desfrânată și învățată și pilită și întreținută mereu și omului iată îi place această stare de amăgire neștiind că în ea e în cădere liberă și nu așa cum i se pare lui că urcă sau că zboară.

Acest virus terorist, satana, de aia și terorizează credincioșii ținându-i în silnicie și amenințare, pentru ca fără să-și dea seama omul să-și pună nădejdea în duhul cel rău foarte ”puternic” care cică te ajută și te va ajuta să nu fi singur, să nu aighinion, să nu te simți singur și să poți să te descurci în viață încât omul se face că nu pricepe și că nu mai știe și că nu înțelege că e păpușat de satana, de duhul cel rău care îl preia și-l ține în stăpânire pe om întorcându-l împotriva Cuvântului și al lui Dumnezeu și trimișilor Lui. Așa îl desfrânează și-l mândrește și-l amăgește încât în sine omului îi vine să vrea să fie ca satana, cu satana, să dorească ca pe-o dulceață ajutorul și desfrânarea și se reîntoarce în lume și leapădă pe Dumnezeu și Cuvântul Lui devenind un potrivnic, un antihrist.

Acolo în suflet, în sân, în coastă, acolo în mintea unde nu crezi și nu poți, acolo intră și te ”ajută” așa ca pe un copil handicapat și acolo te ia sau te învârtoșează și ajungi să stai și tu pe scaunul lui antihristic împreună cu lumea păpușându-te singur sau împreună cu satana ”stăpânind” cu toată puterea Forței, silniciei, trufiei, lepădând puterea Credinței.

Așa cumva TE IA ca pe o femeie ușuratică și necredincioasă de pe trotuar și te bagă în tir făcându-te apoi mamonă, pește ce păpușează la rândul lui alte femei păpuși. Nu-și dă omul seama de starea asta și se lasă păpușat de tot felul de păpușari și ei păpușați de alți păpusari așa ca întro masonerie a creierelor pe diferite loji de stăpânire, ca întro piesă sinistră de teatru ipocrit, ca întro ierarhie piramidală, unde se ajută unii pe alții ca să poată nu ceea ce a poruncit Domnul ci ceea ce vrea lumea și omul și satana care a căzut din cer: pile, privilegii, ajutor (să poată face ispita, fura și face orice fel de rele).

Lucrarea satanismului este de a disturge sămânța curată a Cuvântului divinității vrând să sădească în tine ca întrun pământ sămânța lui de buruiană sau de a converti Cuvântul Domnului la sensuri greșite eretice ca în loc de grâu să iasă neghină, spini și pălămidă, fiare turbate și buruian.

Trebuie să luptăm dacă suntem în Credință, cei aflați în Cuvânt, contra la toți cei aflați în Forță fără să ne lăsăm ajutați de satana care TE IA și te desfrânează și te convertește la satanism vrând să slujești Forței. Lupta cea bună trebuie să o ducem care nu e împotriva trupurilor și persoanelor ci împotriva programelor virale, a virușilor pe care ni-i instalează satana pe sistem prin învățătura inoculată și virusarea apare când îi accepți ajutorul și desfrânarea, când aplici diferite formule virale căzînd în ispită. În timp muștele satanice își cresc sămânța lor blestemată, plantele lor carnivore și ies din pământul tău buruieni, pui de șerpi și de balauri, scai și spini și apar roadele păcatului. Pentru ”bucuria” asta rea face orice așa ca un stăpân, ca un crescător de porci teroriști ce se întorc să calce sfintele mărgăritare vrând să ne rupă de Dumnezeu. Pentru producția asta se luptă ca un nebun neștiind pe cine să înghită mai întâi, ca un șarpe viclean terorist viclenește și ispitește insistând ca să cedezi și să-l lași să te ”ajute” susținând că dispune de toată înțelepciunea și știința omenirii și că-ți va fi bine în starea în care o să ajungi.

Pierzarea și amăgirea vine din tine, din cel care te lași din pricina handicapurilor și neputințelor tale, de frica greșelilor, a sărăciei, bolilor și morții, te lași în mâna satanismului lumii, de frică, nepăsându-ți și nevrând să-ți dai seama că te-ai dat nu Domnului ci lumii, că te-ai lăsat în seama șarpelui și ai ales să te lepezi de Dumnezeu și de Cuvântul Lui pentru a fi tare în Forță așa ca un răzbunător, ca un justițiar, ca un războinic al ”luminii” ce slujește lumii și conștiinței iubirii ei de sine.

Dumnezeu te ajută cu adevărat și altfel te ”ajută” (să furi) șarpele ca să TE IA din Dumnezeu sau să te învârtoșeze în sânul Lui.