Credeti in reincarnare?

[Moroco]

În prealabil postat de eusingur

petre, petre, eu stiu...da multi,nu...asa ca mai bine lasa vorbaria multa si sterila, si incepe prin ai convinge

I-am spus si eu ca vorba lunga e saracia omului. Unii cred ca multimea rugaciunilor si faptelor bune e un fel de habotnicism, un fel de gresala. E gresala daca ipocrit fiind ai impresia ca pentru multimea vorbelor si rugaciunilor tale facute inainte altora ca sa fi vazut si barfit de ei vrand sa te ia ei de Dumnezeu ai avea impresia ca pentru asta vei fi mai ascultat si mai miluit de Dumnezeire. Nu pentru multimea nesfarsita a vorbelor si faptelor si rugaciunilor (ipocrite-eretice) vei fi ascultat dar daca multimea rugaciunilor si lucrarilor tale sunt drepte, bune, curate, frumoase, atunci un tot mai mult si mai mare bine adus tuturor si tie face mult mai mult bine decat un bine mult mai putin. Mult si bine nu contravine la putin si bine ci la putin si prost si la mai mult si prost, reu, gresit, lipsit de continut. Deci decat mult si prost mai bine putin si bine dar si mai bine ar fi un mai mult si mai bine sau un foarte mult si foarte bine. Pentru acest ideal al perfectiunii nu inseamna sa ajungi sa te crezi asa un "dumnezeu" pentru faptul ca faci o munca infernala de corector, asa ca un gramatic, ca un profesor care nu poate scrie sau sa vorbeasca decat foarte corect, altfel nu suporta si nu rabda si nici sa se roage nu poate pentru ca sa nu produca erori. Nu e o treaba nici daca te tot corectezi mereu la fiecare minut exagerand. Daca totusi o faci atunci nu e bine sa te vezi mai mare ca altii si dumnezeu caci nu esti decat un fel de program corector care face ceea ce era dator sa faca, sa vorbeasca si sa scrie frumos si curat si fara greseli cu semenii. Un text lug, curat si fara greseli nu e dovada de mandrie si laudarosenie ci de respect la adresa cititorilor si al lui Dumnezeu care a vorbit si a scris impecabil. Problema este insa ca nu sta nimeni sa-ti citeasca texte lungi si atunci trebuie sa ai capacitatea ortodoxa de a sintetiza ceea ce e important in cat mai putine vorbe insa suficient de multe pentru a te face inteles. Dumnezeu nu are nevoie caci el stie vorbele si sentimentele din inima ta ci tu ai nevoie pentru a creste frumos si drept in Credinta, in Cuvant.

[Petru7]

În prealabil postat de Moroco

I-am spus si eu ca vorba lunga e saracia omului. Unii cred ca multimea rugaciunilor si faptelor bune e un fel de habotnicism, un fel de gresala. E gresala daca ipocrit fiind ai impresia ca pentru multimea vorbelor si rugaciunilor tale facute inainte altora ca sa fi vazut si barfit de ei vrand sa te ia ei de Dumnezeu ai avea impresia ca pentru asta vei fi mai ascultat si mai miluit de Dumnezeire. Nu pentru multimea nesfarsita a vorbelor si faptelor si rugaciunilor (ipocrite-eretice) vei fi ascultat dar daca multimea rugaciunilor si lucrarilor tale sunt drepte, bune, curate, frumoase, atunci un tot mai mult si mai mare bine adus tuturor si tie face mult mai mult bine decat un bine mult mai putin. Mult si bine nu contravine la putin si bine ci la putin si prost si la mai mult si prost, reu, gresit, lipsit de continut. Deci decat mult si prost mai bine putin si bine dar si mai bine ar fi un mai mult si mai bine sau un foarte mult si foarte bine. Pentru acest ideal al perfectiunii nu inseamna sa ajungi sa te crezi asa un "dumnezeu" pentru faptul ca faci o munca infernala de corector, asa ca un gramatic, ca un profesor care nu poate scrie sau sa vorbeasca decat foarte corect, altfel nu suporta si nu rabda si nici sa se roage nu poate pentru ca sa nu produca erori. Nu e o treaba nici daca te tot corectezi mereu la fiecare minut exagerand. Daca totusi o faci atunci nu e bine sa te vezi mai mare ca altii si dumnezeu caci nu esti decat un fel de program corector care face ceea ce era dator sa faca, sa vorbeasca si sa scrie frumos si curat si fara greseli cu semenii. Un text lug, curat si fara greseli nu e dovada de mandrie si laudarosenie ci de respect la adresa cititorilor si al lui Dumnezeu care a vorbit si a scris impecabil. Problema este insa ca nu sta nimeni sa-ti citeasca texte lungi si atunci trebuie sa ai capacitatea ortodoxa de a sintetiza ceea ce e important in cat mai putine vorbe insa suficient de multe pentru a te face inteles. Dumnezeu nu are nevoie caci el stie vorbele si sentimentele din inima ta ci tu ai nevoie pentru a creste frumos si drept in Credinta, in Cuvant.

”Mustrarea învinge dar nu convige”, ”Nici abuzul, nici refuzul” parintele prooroc Arsenie Boca.

Rencarnarea, adică ideea că imediat după ce mori o să alegi să te naști in alt copil uitând și neștiind că tu ai mai fost în alta viață anterioară pare un fel de posesie demonică inconștientă. Despre evoluția cui ar putea fi vorba și despre ce evoluție vorbim dacă tu ai uitat tot și practic nu mai ai nicio învățătura de urmat în minte din moment ce nu mai știi nimic din viața anterioară? Dacă ar fi așa atunci nu ar fi vorba de evoluția ta ci a unei vieți trupești păcătoase care se tot perpetuează folosindu-se de tine căci tu de fiecare dată uiți și nu mai știi nimic luând-o de la capăt. E ca și cum ar evolua o haină a vieții trupești în care reintri mereu în timp ce conținutul ei este de fiecare dată resetat și omul trebuie să o ia de la zero. Reîncarnarea e ca o haină a păcatului pe care o tot dai jos și o reîmbraci și care ”evoluează” ea folosindu-se de tine păcătosul uituc spre ”perfecțiunea” de a se crede ea și ea și tu Dumnezeu dar și ca să te amăgească și să te facă să uiți de haina sfântă pe care o primești prin botez creștin ortodox de la Domnul Hristos. E o minciuna demonica de turnatori ai pacatului căci atât haina vieții trupești cât și omul care reintră mereu în altă haină sunt văzuți ca niște spirite malefice care posedă ceva ce nu e a lor pentru ca să dăinuie.

Minciuna asta pe care o crezi e o sursă de desfrânare și ispitire pe care o pot folosi demonii turnători încărcători-descărcători ca să te poată stăpâni și folosi așa cum vor ei și la ce vor ei folosindu-se de iubirea de sine și de păcatele desfrânării pe care le introduc în oameni ca mită ca să-i crezi și să li te supui și pentru ca să-i vezi ca pe Dumnezeu. Iubirea și nirvana de care vorbesc ei e iubirea de sine și de a face rău Adevăratului Dumnezeu și e bucuria răzbunării și pissmei lor pe care caută să o împlinească în contra oricărui bine iar treptele spre ”desăvârșire” sunt defapt treptele prin care ajungi în chinurile iadului încă de aici căci ăsta e iadul: iubirea contrară iubirii divine ca un fel de femeie desăvârșită ce șade pe munți, pe limbi, pe împărați, femeie rea, plină de duhul desfrânării ce bântuie și amăgește ortodoxia și creștinismul cu dramaturgia și ”dreptatea” desfrânărilor ei egoiste și mândre dându-se ea, egoista, soția cea desăvârșită, bună și credincioasă a Mielului când ea defapt desfrânează cu demonii turnători, cu slugile necredinței.

Plină e lumea veche de idoli, de oameni și de desfrânate zeificați și de statui și de demoni vicleni care se dădeau dumnezei și oamenii credeau în ei, le aduceau jertfe crezând că o să-i scape de ghinion. Naivii și astăzi cred din pricina că erau puși pe munți, în boscheți, în texte și legi, în steaguri, în locuri de închinare și de rugăciuni și iată multe filme avem azi pline cu ”eroi” de legendă, cu razbunători, cu roboți gigannți și de oameni mari și puternici, bătăuși care vorbesc gros și sunt in mod inconștient luați de spectatori ca un fel de zei-dumnezei. Nu sunt decât niște oameni și mulți dintre ei sunt răi și păcătoși deci nici pe departe nu e vorba de Dumnezeire acolo. Decât niște amăgiți amăgitori sunt toți ăștia iar cei ce îi cred ajung niște fraieri desfrânați, niște proști, niște pui de vipere care lovesc în sfinți și în adevăratul Dumnezeu slăvind niște gozile, king-kongi și tot felul de gladiatori sau de razboinici teroriști prădători .

[Demetrius]

În prealabil postat de Petru7

”Mustrarea învinge dar nu convige”, ”Nici abuzul, nici refuzul” parintele prooroc Arsenie Boca.

Rencarnarea, adică ideea că imediat după ce mori o să alegi să te naști in alt copil uitând și neștiind că tu ai mai fost în alta viață anterioară pare un fel de posesie demonică inconștientă.

17. Pentru că Eu voi face ceruri noi şi pământ nou. Nimeni nu-şi va mai aduce aminte de vremurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.(Is65,17)

Nimeni nu poate alege, ci totul este randuit; "candidatul" este interesat sa se reintrupeze si cu bucurie accepta orice "trup"(omenesc, desigur), fiindca este singura lui sansa sa evolueze, adica sa se mantuiasca. Nu poate face voia lui Dumnezeu fara trup, fiindca numai trupul e capabil de fapte.

În prealabil postat de Petru7

Despre evoluția cui ar putea fi vorba și despre ce evoluție vorbim dacă tu ai uitat tot și practic nu mai ai nicio învățătura de urmat în minte din moment ce nu mai știi nimic din viața anterioară? Dacă ar fi așa atunci nu ar fi vorba de evoluția ta ci a unei vieți trupești păcătoase care se tot perpetuează folosindu-se de tine căci tu de fiecare dată uiți și nu mai știi nimic luând-o de la capăt. E ca și cum ar evolua o haină a vieții trupești în care reintri mereu în timp ce conținutul ei este de fiecare dată resetat și omul trebuie să o ia de la zero.

4. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.(Ps145,4)
Adica se reseteaza mintea si nu-si mai aminteste nimic, dar nu se pleaca de la 0(zero) fiindca inima a acumulat invatatura si aia nu se sterge caci toata s-a transfromat in sentimente, unele ziditoare, care sunt binecuvantate(cimentate), altele osanditoare, care sunt evaluate la judecat particulara in care i se stabileste ( pentru viata ce urmeaza sa debuteze) o predispozitie astrologica cu un parcurs corector. Si sentimentele negative sunt inradacinate in inima si au nevoie in noua viata de un "tratament" forte.
26. Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră.(Efeseni4,26)
Apusul soarelui cimenteaza sentimentele din inima.

A uitat tot, dar in Imparatia lui Dumnezeu este randuit pentru fiecare sa se implineasca in noua viata educatia si scolirea noului nascut astfel ca el sa dobandeasca in copilarie (in cei 7ani de-acasa) instruirea necesara pentru o continuare relativa a vechiului destin reorientat(in urma judecatii) spre acelasi scop: evolutia spre mantuire.

În prealabil postat de Petru7;

Reîncarnarea e ca o haină a păcatului pe care o tot dai jos și o reîmbraci și care ”evoluează” ea folosindu-se de tine păcătosul uituc spre ”perfecțiunea” de a se crede ea și ea și tu Dumnezeu dar și ca să te amăgească și să te facă să uiți de haina sfântă pe care o primești prin botez creștin ortodox de la Domnul Hristos. E o minciuna demonica de turnatori ai pacatului căci atât haina vieții trupești cât și omul care reintră mereu în altă haină sunt văzuți ca niște spirite malefice care posedă ceva ce nu e a lor pentru ca să dăinuie.

Imbraca aceeasi aura sufleteasca cu aceleasi pete dobandite in trecut(de care nu-si mai aduce aminte), insa botezul "insarcineaza" nasii sa-l ajute sa curete aura de petele pe care nici ei nu le stiu ca nu le vad.

În prealabil postat de Petru7;

Minciuna asta pe care o crezi e o sursă de desfrânare și ispitire pe care o pot folosi demonii turnători încărcători-descărcători ca să te poată stăpâni și folosi așa cum vor ei și la ce vor ei folosindu-se de iubirea de sine și de păcatele desfrânării pe care le introduc în oameni ca mită ca să-i crezi și să li te supui și pentru ca să-i vezi ca pe Dumnezeu. Iubirea și nirvana de care vorbesc ei e iubirea de sine și de a face rău Adevăratului Dumnezeu și e bucuria răzbunării și pissmei lor pe care caută să o împlinească în contra oricărui bine iar treptele spre ”desăvârșire” sunt defapt treptele prin care ajungi în chinurile iadului încă de aici căci ăsta e iadul: iubirea contrară iubirii divine ca un fel de femeie desăvârșită ce șade pe munți, pe limbi, pe împărați, femeie rea, plină de duhul desfrânării ce bântuie și amăgește ortodoxia și creștinismul cu dramaturgia și ”dreptatea” desfrânărilor ei egoiste și mândre dându-se ea, egoista, soția cea desăvârșită, bună și credincioasă a Mielului când ea defapt desfrânează cu demonii turnători, cu slugile necredinței.

Si cand semnezi Moroco (sau cand Moroco semneaza Petru7), folosesti pers.a II-a singular pentru exemplele impersonale.

În prealabil postat de Petru7;

Plină e lumea veche de idoli, de oameni și de desfrânate zeificați și de statui și de demoni vicleni care se dădeau dumnezei și oamenii credeau în ei, le aduceau jertfe crezând că o să-i scape de ghinion. Naivii și astăzi cred din pricina că erau puși pe munți, în boscheți, în texte și legi, în steaguri, în locuri de închinare și de rugăciuni și iată multe filme avem azi pline cu ”eroi” de legendă, cu razbunători, cu roboți gigannți și de oameni mari și puternici, bătăuși care vorbesc gros și sunt in mod inconștient luați de spectatori ca un fel de zei-dumnezei. Nu sunt decât niște oameni și mulți dintre ei sunt răi și păcătoși deci nici pe departe nu e vorba de Dumnezeire acolo. Decât niște amăgiți amăgitori sunt toți ăștia iar cei ce îi cred ajung niște fraieri desfrânați, niște proști, niște pui de vipere care lovesc în sfinți și în adevăratul Dumnezeu slăvind niște gozile, king-kongi și tot felul de gladiatori sau de razboinici teroriști prădători .

Aici tocmai despre mentalitatea lumii reintruparilor vorbesti, in care Tatal L-a trimis pe Fiul Sau Unul nascut, sa ne invete IUBIREA cuantica(adica evolutia intr-o singura viata, intr-un singur trup), in care se cuprinde toata Legea si proorocii.

[Petru7]

În prealabil postat de Demetrius

Citat:

17. Pentru că Eu voi face ceruri noi şi pământ nou. Nimeni nu-şi va mai aduce aminte de vremurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.(Is65,17)

Nimeni nu poate alege, ci totul este randuit; "candidatul" este interesat sa se reintrupeze si cu bucurie accepta orice "trup"(omenesc, desigur), fiindca este singura lui sansa sa evolueze, adica sa se mantuiasca. Nu poate face voia lui Dumnezeu fara trup, fiindca numai trupul e capabil de fapte.

Citatul tău bolduit nu se referă la reîncarnarea sufletelor oamenilor ci la Apocalipsă, la împlinirea proorociei dată sfântului Ap. Ioan Evanghelistul pe insula Patmos la bătrânețe. Deci dacă asta face Dumnezeu la sfârșit de timp cum ai putea crede că e o lege firească de înnoire prin migrația sufletelor în mod obijnuit? Practic tu susții prin citate biblice păgânismul demonic.

4. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.(Ps145,4)
Adica se reseteaza mintea si nu-si mai aminteste nimic, dar nu se pleaca de la 0(zero) fiindca inima a acumulat invatatura si aia nu se sterge caci toata s-a transfromat in sentimente, unele ziditoare, care sunt binecuvantate(cimentate), altele osanditoare, care sunt evaluate la judecat particulara in care i se stabileste ( pentru viata ce urmeaza sa debuteze) o predispozitie astrologica cu un parcurs corector. Si sentimentele negative sunt inradacinate in inima si au nevoie in noua viata de un "tratament" forte.
26. Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră.(Efeseni4,26)
Apusul soarelui cimenteaza sentimentele din inima.

A uitat tot, dar in Imparatia lui Dumnezeu este randuit pentru fiecare sa se implineasca in noua viata educatia si scolirea noului nascut astfel ca el sa dobandeasca in copilarie (in cei 7ani de-acasa) instruirea necesara pentru o continuare relativa a vechiului destin reorientat(in urma judecatii) spre acelasi scop: evolutia spre mantuire.

”4. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.(Ps145,4)” Pieirea oamenilor răi duce la pieirea tuturor gândurilor lor rele căci plata păcatelor este moartea și asta înseamnă că vor pieri mai ales gîndurile rele din inima lor de pe pământ care nu se vor mai cunoaște că au fost vreodată deci oamenii scapă de rău, de toate bârfele, de toate răutățile, de toate uneltirile. Nu are legătură cu reîncarnarea. Nu se resetează nicio minte din moment ce bogatul nemilostiv stiind tot ceea ce a făcut pe pământ și aflându-se în iad îl roagă pe părintele Avraam ca să-l trimită pe săracul Lazăr la el cu puțină apă căci nu mai putea de sete și să meargă cineva din iad la frații lui, să învie și sp le spună adevărul ca să nu ajungă și ei în acel loc de suferință. Deci despre ce gânduri resetate vorbești? Cei ce ajung în iad își amintesc faptele lor rele iar cei din Rai știu și ei Adevărul.

26. Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră.(Efeseni4,26)
Apusul soarelui cimenteaza sentimentele din inima.

E o concluzie ciudată nu zic greșită. Dar e vorba de a nu rămâne supărați și furioși peste noapte căci mânia chiar dacă este ea la unii fără greșală trebuie să înceteze până seara căci seara se cuvine a liturghisi cu pace spre odihna de peste noapte. Are și sensul de a nu crede cineva că Dumnezeu binecuvintează prin apusul soarelui mânia-furia cuiva chiar dacă ea este fără greșală. Dumnezeu este blând și smerit, deci furia-mânia este o patimă. Iar dacă apare, ea trebuie curățată de greșeli căci o furie plină de greșeli este un pericol serios la adresa oricui, e ca o nebunie temporară foarte violentă și agresivă.

continuarea mai jos

[Petru7]

Imbraca aceeasi aura sufleteasca cu aceleasi pete dobandite in trecut(de care nu-si mai aduce aminte), insa botezul "insarcineaza" nasii sa-l ajute sa curete aura de petele pe care nici ei nu le stiu ca nu le vad.

Ce e aia aură de trebuie curățită? Domnul vorbește despre hăinuța ortodoxă primită prin botez, aia e plină de pete dacă după ce o îmbraci păcătuiești. Nașii trebuie să grijească și să povățuiască creștinul botezat toată viața ca niște părinți duhovnicești pentru ca la marea trecere să se vadă pe hăinuța fiului duhovnicesc că are o haină a Credinței curată și că sufletul lui e și el curat asemenea hăinuței. ”Câți în Hristos v-ați botezat cu Hristos v-ați și îmbrăcat.”

Si cand semnezi Moroco (sau cand Moroco semneaza Petru7), folosesti pers.a II-a singular pentru exemplele impersonale.

A folosi impersonalul ca alții așa cum se pare că constați dumneata, pentru a nu acuza și pentru a nu aface cuiva vreun atac direct la persoană nu mă face altcineva. Ai tu un fix la adresa mea, știi tu că sf. Ilie care trebuia să vină e defapt sf. Ioan Boteztorul și atunci iată m-ai identificat pe mine cu Moroco. Arunci peste mine o presupunere a ta susținând așa ca în PIF : Bougredane et Bougredandouille ne font qu'un.

Văd că sesizezi asemănări, dar diferențele nu poți sau nu vrei să le sesizezi? N-ai avut când ai fost mic cărți cu jocuri în care trebuia să găsești diferențele? Tu dacă găsești câteva asemănări afirmi că persoanele sau lucrurile sunt identice și că e vorba de aceiași persoană sau același lucru? Dar dacă găsești deosebiri ce poți să afirmi? Oare n-ar trebui să afirmi în lipsă de probe că nu poți să te pronunți că e vorba de aceiași sau de alte persoane? Patima te face să vezi asemănările și să ignori deosebirile deoarece ești sigur de părerea ta pentru ca să te auto-îndreptățești. Așa pățești și când e vorba de Creștinism și Reîncarnare, vezi asemănările dar ignori deosebirile și susți ipoteza ta privind cu patimă la asemănri și îndreptățindu-te inclusiv cu scripturile că Hristos sau psalmistul ar mărturisi ca adevărate teoriile păgâne demonice, adică reîncarnarea. Toată lumea și mai ales sfinții folosesc impersonalul dacă nu vor să lovească, să acuze, să facă atac la persoană în mod direct la adresa cuiva.

Aici tocmai despre mentalitatea lumii reintruparilor vorbesti, in care Tatal L-a trimis pe Fiul Sau Unul nascut, sa ne invete IUBIREA cuantica(adica evolutia intr-o singura viata, intr-un singur trup), in care se cuprinde toata Legea si proorocii.

Hristos nu ne învață Iubirea cuantică fiindcă aia e o iubire materialistă, a sîngelui și a cărnii, e o manifestare a iubirii chimice, ateiste, păgâne, josnice, ”iubirea” aia o învață lumea. Hristos ne vorbește despre noua poruncă a Iubirii și Credinței ca să primim de sus Iubirea Duhovnicească și trupească, pe Hristos Domnul, ce vine din Cer, de la Dumnezeu și ne este dat în dar ca iubire pentru ca să o lucrăm și să o trăim pe ea prin Credință spre îndumnezeirea noastră cerându-ne să lepădăm lumea și iubirea ei păcătoasă și a noastră egoistă, materialistă, plină de idol-euri, iubirea omului de sine însuși și de noi înșine așa ca o haită, ca un clan exclusivist interesat să parvină, adică ar vrea să lepădăm și să uităm toată iubirea păcătoasă și egoistă și lipsită de o Dreaptă Credință. Iubirea păcătoasă ce o promovează metempsihoza și reîncarnarea este contrară iubirii divine și este un iad pus pe munți ca s-o iei de dumnezeu, e iadul de care nu suntem conștienți că ne distruge și că ne târăște prin păcatele ei în iad și că ne încurcă de nu mai putem ieși din ea ca într-o mreje, așa ca dintr-un bordel, ca dintr-o baltă lipicioasă plină de focul mândriei și trufiei și lăudăroșeniei ca o slavă ”eroică”, ca dintr-un vis pervers roșu și umed-lipicios. Ea este amăgirea despre care vorbesc. Oare chiar nu poți sau nu vrei să faci diferența dintre iubirea care este iubire pentru că este credincioasă lui Dumnezeu și iubirea care trădează la fiecare secundă și hulește pe adevăratul Dumnezeu mândrindu-se cu multimea cruzimilor desfrânărilor ei idolești și cu toate religiile ei lumești cu care amăgește și instigă la vărsare de sânge nevinovat invocând o ”dreptate” a necredinței până la capăt? Dacă nu putem atunci ne rugăm Domnului să ne dea discernământ ca să deosebim binele de rău fără ca să cădem în ispita unei experiențe păcătoase pentru această cunoștință. ”Crede numai” .......și nu căuta să cazi în ispită ca să o pățești vrând să te lămurești.

[eusingur]

petre, petre, de trei ori te-ai lepadat...si lumea asta pe care tu o dispretuiesti, dar Dumnezeu NU, pentru ca altminteri o neantiza, cine a facut-o?...Cum ar putea Dumnezeu sa urasca Lumea?...cat o sa mai bat campii petre? Dumnezeu DISPRETUIESTE PACATUL nu pe pacatos...mediteaza...e timpul

[Petru7]

În prealabil postat de eusingur

petre, petre, de trei ori te-ai lepadat...si lumea asta pe care tu o dispretuiesti, dar Dumnezeu NU, pentru ca altminteri o neantiza, cine a facut-o?...Cum ar putea Dumnezeu sa urasca Lumea?...cat o sa mai bat campii petre? Dumnezeu DISPRETUIESTE PACATUL nu pe pacatos...mediteaza...e timpul

Așa a fost, m-am lepadat de trei ori pâna a cântat cocoșul de două ori dar pocăindu-mă și întrocându-mă ca fiul risipitor acasă am fost iertat de Dumnezeu. La fiecare cântat de cocoș din dimineți omul ar trebui să știe că dreptatea Domnului înseamnă și iertare și nicidecum călcarea Credinței iertării Sale acordate păcătoșilor care s-au pocăit.

Lumea de care vorbim ca fiind un iad nu e lumea pe care o iubește Dumnezeu pentru că ea e stăpânită de duhurile rele, de păcat, de răutate, de moarte și de suferință. Oamenii din ea nu vor să se întoarcă acasă, nu vor să audă de Dumnezeu, nu vor să se pocăiască. Nu poate nimeni dintre drepți, dintre sfinți să iubească iadul, chinurile, suferința nesfârșită a oamenilor din lume sau din iad dar nici nu-i poate mântui cu forța, nu-i poate silnici ca să-i scoată din poftele iadului și din muncile lumești pe cei chinuiți vrând să-i aducă acasă în Dumnezeu ca să-și lucreze ei raiul și fericirea pe care nu o doresc și nu o înțeleg.

Nu bat câmpii deloc, cine iubește lumea asta nu are cum să iubească pe Dumnezeu. Nu poți să slujești la doi stăpâni care sunt în război total unul împotriva altuia. Tocmai de aia L-a trimis Tatăl pe Domnul Hristos împreună cu Duhul în lume, să-l caute și să-l găsească pe om, mai întâi pe cei căzuti ai casei lui Israel dintre oameni pentru că păcatele lor sunt mai mari decât ale oamenilor obijnuiți, L-a trimis după fiii pierzării ce pierd și distrug, ca să-i scoată din adâncul necredinței și a morții, din adâncul iadului, din adâncul lumii. Nu pentru ca să salveze lumea, nu de dragul lumii și a religiilor, regilor și stăpânilor ei, nu de dragul credințelor pagâne și blestemate ci Dumnezeu a iubit omul și oamenii din lume nu lumea, nu lumea care a luat locul Domnului și nici babilonul construit de oamenii neascultării ca să fie lumea lor blestemată stăpână și acolo sus în cer, nu pentru lumea care-și implementează la nesfârșit idealuri lumești ca să dăinuie lumea în timp ce omul din ea piere. Nu a iubit Domnul răzvrătirea și despărțirea oamenilor de Dumnezeu ca să meargă în lume unde să se împreuneze cu femeile frumoase ale oamenilor. Nu a iubit pieirea oamenilor din pricina păcatelor și potopul. Nu a iubit păcatele lumești ale oamenilor, războaiele lor de distrugere, îmbogățirile lor idolești, muncile lor deșarte, poftele, plăcerile, bordelurile și desfrânările lor, închinările și slujirile lor la idoli și la minciuni în sinagogi satanicești, în templele morții, în capiștele demonilor puse pe munți, nu a iubit idolii, banul ochiul dracului, minciuna vrăjitorilor și pe cea a științificilor experimentaliști, prostia, lăcomia, sclavia și teroarea stăpânilor de sclavi, nu a iubit niciodată eul și egoismul lumii și nu va iubi niciodată nedreptatea-răutatea.

A spus mereu că pe cele lumești păgânii le caută mai întâi și că lumea vă urăște pe voi pentru că sunteți ai Mei în căutarea împărăției Cerurilor și a dreptății ei și că voi, cei care Credeți nu mai sunteți din lume și ai lumii. Lumea iubește ceea ce este al ei iar tot ceea ce nu este al ei, nu se poate rabda și strică, urăște, distruge, chinuie, omoară, spurcă, lovește, hulește, nedreptățește. Dar Dumnezeu nu a dorit distrugerea Lumii așa cum dorește lumea distrugerea oamenilor lui Dumnezeu și a poporului lui Dumnezeu din ea ci Dumnezeu lucrează pentru a schimba omul din lume după omul Său și după poporul Său. Nu idealul lumesc al lumii îl lucrează Domnul, de a face lumea mai bună căci nu pe lume o iubește Domnul ci pe oameni și face o lume mai bună ca o consecință nu ca un țel și se va ajunge la o lume mai bună nu schimband lumea ci oamenii din ea, pe fiecare în parte și fiecare comunitate. Ce lume ar fi aia, mai ideala, mai perfectă, mai frumoasă, mai bună dacă în ea oamenii ar fi mai răi, mai proști, mai urâți decât cei din vechime sau cei de astăzi?

Pentru a face o lume nouă, o lume mai bună Dumnezeu l-a trimis pe Domnul Hristos prin Cuvântul Său nu după lume ci după om și omul împreună cu Domnul și cu ceilalți oameni trăind în Voia Dumnezeirii va Crede și va locui într-o lume mai bună ca o consecință a vieții sale mai bune și a celor cu care se află în comuniune de Credință, oameni drepți care și ei s-au schimbat.

Pe Lumea aia o iubește Dumnezeu. Lumea aia care va fi a Domnului și a oamenilor și nu a lumii. Lumea aia pe care o va face Hristos și ortodoxia din oameni drepți, buni, sfinți, iubitori, schimbați și transfigurați ca să fie ei nu după chipul lumilor vechi sau al lumii actuale ci după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și a poruncilor Sale, după miezul Harului și Cuvântului Domnului.

Dumnezeu DISPRETUIESTE PACATUL nu pe pacatos...mediteaza...e timpul

Exact asta sustine și Petru7 deci suntem perfect de acord și Credem exact la fel și mă mir că ai priceput altceva din textele mele. N-are omul ce să mediteze, el ar trebui să asculte, să creadă căci dacă meditează atunci îl păcălește demonul dement și desfrânat cu demon-str-ați-il-E sale ”logice” făcându-l să strângă orice ca într-un clește, ca într-o menghină vrând să obțină rezultatul dorit de păcat, pentru că omul estre rob egoismului și păcatului. Asta spune ortodoxia și asta spune orice ortodox normal la cap, că păcatul e din lume, din lumea in care a căzut omul lepădând pe Dumnezeu devenind un păcătos pieritor iar Domnul luptă nu cu păcătosul ci cu duhurile rele care stăpânesc lumea păcătoșilor prin păcatele și minciunile demonilor și prin păcatele și minciunile oamenilor. Luptă Domnul în războiul cel sfânt, cel drept, cu armele Sale, Crucea Domnului și Cuvântul Blând și Smerit, iubirea Sa de om și de oameni dintr-o inimă curată, Duhul sfânt și smerit al Înelepciunii, luptă nu folosind armele lumii sau pe cele ale omului și luptă cu armele Sale pentru om chiar dacă omul e păcătos și potrivnic, luptă pentru ca omul păcătos să se lepede de lume, de păcatul și de iubirea lui egoist-păcătoasă, potrivnică lui Dumnezeu, luptă pentru ca să redevină omul un credincios și să poată birui și învinge și el toată lumea-păcătoșilor cu tot răul și cu toată ispita din ea. ”Biruiți lumea!... pentru că Domnul a biruit lum-E-a.”

[Demetrius]

În prealabil postat de Petru7

Ce e aia aură de trebuie curățită? Domnul vorbește despre hăinuța ortodoxă primită prin botez, aia e plină de pete dacă după ce o îmbraci păcătuiești.

Aura este stalucirea curateniei sufletesti, iar culoarea petelor de pe ea sunt reflectarea pacatelor savarsite si gravitatea lor; cam ceea ce ai spus si tu. Sunt unii oameni virtuosi(foarte putini) care au capacitatea sa vada aura oamenilor si sa le spuna ce au facut si ce vor face.

În prealabil postat de Petru7

Hristos nu ne învață Iubirea cuantică fiindcă aia e o iubire materialistă, a sîngelui și a cărnii, e o manifestare a iubirii chimice, ateiste, păgâne, josnice, ”iubirea” aia o învață lumea. .

Iubirea cuantica am definit-o eu cu curaj, fiindca Hristos e capabil de a oferi o iubire adaptabila la orice nevoie(nu la orice dorinta omeneasca, cum spui tu).

[Petru7]

În prealabil postat de Demetrius

Aura este stalucirea curateniei sufletesti, iar culoarea petelor de pe ea sunt reflectarea pacatelor savarsite si gravitatea lor; cam ceea ce ai spus si tu. Sunt unii oameni virtuosi(foarte putini) care au capacitatea sa vada aura oamenilor si sa le spuna ce au facut si ce vor face.

Nu sufletul tău sau aura ta va mărturisi despre tine și despre Credința ta ci hăinuța ortodoxă și îngerașul tău. Nu are nevoie Dumnezeu de mărturii ale oamenilor ca să știe starea ta sufletească de curățenie. Dacă haina îți este murdară atunci e clar că sufletul tău care poartă acea haină este un suflet nepăsător, neglijent, păcătos. Ea se murdărește de afară însă și dinlăuntru, din cele ce ies din inima omului ce o poartă. Nu pe aură apar și se văd petele și murdăriile ci pe hăinuță. În suflet, toate păcatele stau ascunse și omul merge și prezintă cu maxim ipocrism așa o aură luminoasă și curată, lucrată, încât ai zice că n-a făcut niciun păcat, n-a mâncat usturoi și gura nu-i miroase. Nu poate omul să spună adevărul sau să fie cinstit nici cu el însuși și de aceea îl îmbracă Domnul în hăinuță ortodoxă curată, în Har, în Cuvânt ca să nu se chinuie omul vrând să mărturisească adevărul pentru ca să fie crezut ci iată mărturisește pentru om Domnul din hăinuța ortodoxă vie, îngerașul nu demonul pârâcios, sângele și trupul Domnului din om, pecetea sfintei Cruci, roadele pocăinței și celelalte daruri. Astea mărturisesc în Cer despre om și nicidecum aura sau sufletul omului. Cine a lepădat sau nu a primit darurile acestea mântuitpare pline de slavă și de cinste va fi judecat după legea conștiinței lui proprie iar conștiința nu este aura sau karma ci este o cunoștință a binelui și a răului aflată în om ca un fel de lege de respectat prin deosebirea binelui de rău în faptele și trăirile sale.

Iubirea cuantica am definit-o eu cu curaj, fiindca Hristos e capabil de a oferi o iubire adaptabila la orice nevoie(nu la orice dorinta omeneasca, cum spui tu).

Nu-mi dau seama ce înțelegi tu că aș spune eu despre diferența dintre iubire și Iubire. Spun ceva foarte simplu. Iubirea adevărată, altruistă este Hristos și EA vine ca dar din Cer, de la Dumnezeu prin Credința în Hristos (nimeni nu s-a suit la Cer afară de Cel ce s-a pogărât din Cer și Care este în Cer și Care este Ușa și Scara celor ce vor să se suie la Cer) pe când iubirea lumii este un egoism al ei și al ”cerului” ei păcătos și mândru și ea este de jos, este o desfrânare materialist chimică păcătoasă care te ia și te duce înapoi în lume, în plăcerile iubirii egoismului lumii în care tu ești decât o marionetă trasă de sforile demonstrative ale demonilor demenți și desfrânați care o slujesc, îngeri căzuți care desfrânează cu ea și cu ”dreptățile” ei și ale necredinței ei în Dumnezeu. Iubirea asta lumească a lumii de ea însăși și a omului de sine însuși își face locaș în inima omului și-l păcălește că este iubire de Dumnezeu, căci fiind iubire și fiind luată de iubire de omul orb și amăgit, se arată ca ipocrita că are bărbat (că ascultă), că nu este văduvă (că are Credință) și păcălește omul că împreună cu ea nu va suferi dacă se lasă sedus și luat în mrejele ei lumești ci va ajunge omul ei, idolul ei, gigoloul și ibovnicul ei în rai împreună cu Hristos. E vorba de a despărți apele de ape, marea roși de marea roșie, marea negră de marea negră, și a avea discernământul ca să poți deosebi Iubirea adevărată de iubirea egoistă a lumii de ea însăși care nu este iubire ci pieire căci lumea este o deșertăciune a deșertăciunilor care piere, pe când IUBIREA adevărată dăinuie și are Credință și caută să fie Credincioasă pentru ca să nu cadă, iar dacă nu poate altfel și cade atunci se va pocăi așa cum cere Domnul: ”Pocăiți-vă, pocăiți-vă căci Împărăția Cerurilor s-a apropiat.”