Despre parapsihologie......si alte fenomene ,,energetice''

[dobrin7m]

""Biblia răspunde formulei atee “dacă Dumnezeu există omul nu este liber” prin afirmaţia: “dacă omul există, Dumnezeu nu mai este liber”. Iar dacă omul îi poate spune Nu lui Dumnezeu, Dumnezeu nu-i poate spune NU omului, căci – după Sfântul Pavel “în Dumnezeu toate sunt DA” (2 Corinteni l, 19). Este DA-ul Legămîntului pe care Hristos îl înnoieşte pe Cruce. Atunci, “sunt liber” vrea să spună: “Dumnezeu există”. Dumnezeu însuşi garantează libertatea îndoielii, pentru a nu violenta conştiinţele.

Dumnezeu a creat “libertatea secundă” şi îşi ia supremul risc al unei libertăţi emergente, capabilă să-L înfrîngă, să-L facă să se pogoare în moarte şi în iad.: El se lasă cu bună ştiinţă ucis, pentru a le dărui ucigaşilor iertarea şi învierea. Omnipotenţa lui constă în locuirea libertăţii umane, cu preţul voalării propriei preştiinţe şi în scopul de a dialoga cu celălalt: Dumnezeu îl iubeşte pînă la această nemărginită patimă care aşteaptă un răspuns liber, ca şi crearea nesilită a unei comunităţi fiinţiale între Dumnezeu şi copilul Său. Adagiul patristic o spune: “Toate îi sunt cu putinţă lui Dumnezeu, afară de puterea de a-l sili pe om să-L iubească”. Omnipotenţa lui Dumnezeu îl face să devină Cruce de viaţă făcătoare, ca unic răspuns la procesul ateismului în faţa libertăţii şi a răului.

“Împărăţia lui Dumnezeu se află înăuntrul vostru”; asta înseamnă că şi iadul se află înăuntrul oamenilor, lucru pe care îl spune, în felul său, şi Marcel Jouhandeau: “De unul singur aş putea ridica împotriva lui Dumnezeu un imperiu în faţa căruia Dumnezeu însuşi e neputincios: iadul… Dacă omul nu pricepe iadul înseamnă că nu a înţeles nimic din propria lui inimă…” Iadul tuturor disperaţilor care explorează** profunzimile** lui** Satan** proiectându-şi blasfemiile către un cer gol.

Ori, pînă şi disperarea infernală este veştejită de Hristos care Şi-a asumat personal tăcerea lui Dumnezeu: “Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” (Matei 27, 46). La acest nivel se aşează exigenţa iadului care vine din libertatea omului de a-L iubi pe Dumnezeu. Tot ea zămisleşte iadul, căci se poate spune: “Să nu se facă voia Ta” şi Dumnezeu Însuşi nu are ce face în faţa unei asemenea dorinţe.
Dumnezeu vrea ca libertatea de a-L refuza să nu aibă limite. Destinul libertăţii umane este condiţionat prin acesta opţiune suspensivă. Aceasta este, ca să spunem aşa, infernul iubirii divine, dimensiunea celestă a iadului, viziunea divină a omului scufundat în bezna singurătăţilor sale.

Concepţia** “teroristă”** şi** “penitenciară”** despre Dumnezeu se cere de urgenţă corectată.* Nu mai . poţi crede într-un Dumnezeu nemilos şi impasibil. Singurul mesaj care îl poate atinge pe ateul de azi este mesajul lui Hristos pogorîndu-se la iad. Cu cît infernul în care se găsesc deja oamenii este mai adînc, cu atît mai aprofundată va fi aşteptarea lui Hristos. Căci El nu-i cere omului nici virtutea, nici moralismul, nici supunerea oarbă, ci un strigăt de iubire şi încredere purces din adîncul iadului în care se află. Nu în disperare trebuie să cadă omul, „ci în Dumnezeu, care nu este niciodată disperat.
Paul Evdochimov - Iubirea nebuna a lui Dumnezeu

[dobrin7m]

""Ideea unui Dumnezeu atotputernic este limitată de neajunsurile lucrului prefabricat. Răul devine un fel de umbră care sporeşte lumina, un inevabil defect al creaţiei pe care Dumnezeu îl tolerează, fără a Se recunoaşte responsabil…
Pericopa din Filipeni (2, 6-11) este cheia de boltă în ceea ce priveşte adevărata înstrăinare a lui Dumnezeu faţă de El însuşi: “Ci S-a deşertat pe Sine chip de rob luând… ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce”. Omnipotenţa divină se “deşartă” de bună voie, renunţă la orice putere, dar mai ales la voinţa de putere. “Am venit ca să vă slujesc” exprimă o alteritate radicală în raport cu concepţiile omeneşti. Dumnezeu este cu mult mai mult decît Adevărul, pentru că prin întrupare El devine altul, golindu-Se de Sine. Omnipotenţa acelui manikos eros – “nebuneasca iubire” a lui Dumnezeu nu ajunge doar să distrugă răul şi moartea ci, mai mult, le asumă: “cu moartea pre moarte călcînd”. Lumina Sa ţîşneşte dintr-un Adevăr răstignit şi înviat.

Faţă de suferinţa nevinovaţilor, a copiilor anormali, a accidentelor absurde, acesta este contextul în care lui Dumnezeu I se poate aplica super-paradoxala noţiune a unei slăbiciuni de neînvins. Singurul răspuns adecvat este acela de a spune că “Dumnezeu este slab”, că El nu poate decât să sufere împreună cu noi şi că suferinţa este “pîinea pe care Dumnezeu o împarte cu oamenii”. Slab, desigur, dar nu în sensul omnipotenţei Sale formale, ci în acela al Iubirii de dragul căreia renunţă în mod liber la puterea Lui: această slăbiciune exprimă, pentru Nicolae Cabasilas, “iubirea nebună a lui Dumnezeu pentru om”.

Dumnezeul redutabil şi impasibil al unor teologi rătăciţi printre noţiunile Vechiului Testament se dovedeşte a fi Tatăl care suferă: “Tatăl este Dragostea care răstigneşte, Fiul este Dragostea răstignită, Sfântul Duh este puterea de neânvins a Crucii”. Mister al Dragostei răstignite îmbăiat de lumina dimineţii de Paşti, “slăbiciune” care triumfă asupra morţii şi a iadului.
Paul Evdochimov - Iubirea nebuna alui Dumnezeu

Evreii nu au dreptate. Pentru ca refuza Dragostea rastignita si puterea de neinvins a Crucii, ramanand astfel la un dumnezeu redutabil si impasibil. Incremeniti in timpurile Vechiului Testament au ramas la nivelul omului Vechiului Testament, tare de cerbice.

[Moroco]

În prealabil postat de dobrin7m

....

Evreii nu au dreptate. Pentru ca refuza Dragostea rastignita si puterea de neinvins a Crucii, ramanand astfel la un dumnezeu redutabil si impasibil. Incremeniti in timpurile Vechiului Testament au ramas la nivelul omului Vechiului Testament, tare de cerbice.

Nu e vorba de evrei, de negri, de tigani, de romani, chineji sau ameridieni ci de oamenii lui Dumnezeu e vorba, credinciosii care nu au vrut sa vada Adevarul propovaduit de Hristos-Cuvantul lui Dumnezeu marturisit ca proorocie si implinit.

Sunt deci putin care L-au primit si urmat si foarte multi care nu L-au primit si destui care desi L-au primit apoi L-au lepadat tragandu-se la casele si familiile lor si la sefii lor lumesti.

Nu doar evreii nu au dreptate ci toti acestia care si-au ales sa slujeasca mandria-deznadejdea si lumea, voia lor libera, a lumeurilor care-i face sa se creada stapani, sefi, puternici cand defapt toti sunt sclavi pacatului si ”sfinteniei” satanice cu care e plin aluatul cel moale si dulce al fariseilor ipocriti si neputinciosi.

[Nietzsche]

În prealabil postat de dobrin7m

Paul Evdochimov - Iubirea nebuna a lui Dumnezeu

Minunata doamna apreciez dorinta dvs de a ne impartasii cunoasterile in materie teologica. Am observat ca sunteti o persoana cultivata in patristica, presupun ca ati citit filocalia, vietile sfintilor si felurite carti religioase. Insa prefer sa discut cu gandurile, rezonanta si simtirea dvs nu cu ipotezele enuntate intr-o carte.
Si doamna cititul nu ne face mai destepti decat daca o facem activ. Adica daca si intelegem in profunzime ce citim. O carte reprezinta gandurile unui autor, dar asta nu inseamna ca trebuie sa le inlocuim cu ale noastre. Sunt multi "intelectuali" care s-au prostit de la atata citit pentru ca au incetat sa mai gandeasca folosind gandurile acelor autori. Si exemplele sunt nenumarate chiar la mine in facultate sunt profesori la acest nivel, nu au identitate. Iar cand citim trebuie sa citim calitativ precum evidentia un mare dramaturg Hauptmann " viaţa este prea scurtă pentru a citi cărţi proaste."

Totodata citatele aduse in discutie nu au un raport logic cu tema propusa de mine adusa in prima instanta de implinirea prin relevanta a realitatii mesianice din vechiul si noul testament. Adica, si din acest moment nu voi mai folosi cuvinte pompoase si nici expresii complicate ce pot deruta intelegerea clara propriu-zisa discutie, mai pe sleau Iisus este total opus profetiilor antice evreiesti. Caci despre asta era vorba. Se incadreaza chipul psihologic al lui Iisus in descrierile vechiului testament?
In VT mesia este portretizat ca o persoana carismatica, implicata in aceasta realitate, un conducator atat politic cat si militar ce se lupta pentru imparatia sa ce apartine acestei lumi, acestei realitati. Spre deosebire de Iisus care ne spune ca imparatia sa nu este din aceasta lume, si dupa inviere alege sa paraseasca aceasta lume confirmand spusele cat si viata anterioara traita. Foarte convenabil de altfel pentru Biserica ce preia fraiele puterii in timp ce mesia dispare de pe suprafata pamantului inaltandu-se catre cer, neinteresandu-l aceasta existenta. Un cer enigmatic de altfel ca si pozitie cat si existenta. Adica unde este? Ce reprezinta? Se refera cumva la atmosfera, o alta planeta, universul? Exista oxigen acolo? Mai este om, respira, mananca se hidrateaza? Sunt intrebari logice pe care orice credincios ar trebui sa si le puna.

Iar acum dvs puteti continua cu cuvintele si ideile proprii aceasta dezbatere, prin exprimari simple si concise. Va multumesc stimata doamna pentru dispozitie si intelegere!

În prealabil postat de dobrin7m

De ce nu vrea tot ce poate? Ca sa nu violenteze constinte!

Sunteti criminala doamna, criminala! :))))

[Adr.iu91]

În prealabil postat de Nietzsche

Adica unde este? Ce reprezinta? Se refera cumva la atmosfera, o alta planeta, universul? Exista oxigen acolo? Mai este om, respira, mananca se hidrateaza? Sunt intrebari logice pe care orice credincios ar trebui sa si le puna.

Unde este? Probabil alta dimensiune a cerului...mintile noastre sunt prea mici pentru a intelege intreg Universul creat de Dumnezeu cel vazut si nevazut (alte dimensiuni, nevazut)!

Capitolul 7, Apocalipsa (de mancare , bautura ce ziceai tu acolo la intrebarea ta):
16. Şi nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta, nici nu va mai cădea soarele peste ei şi nici o arşiţă;
17. Căci Mielul, Cel ce stă în mijlocul tronului, îi va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.

[dobrin7m]

Imparatia lui Dumnezeu este nelimitata si vesnica. Ori aceasta lume este limitata din toate punctele de vedere. Omul in sine , aici , este limitat in trupul sau - un trup stricacios. Viata sa e limitata intr-un anume timp traind un numar de ani, tot ce este aici material este limitat - se vestejeste , se usuca, sau cum spune Eclesiastul - este desertaciune. Evreii, sub acest aspect se inseala. Imparatia lui Dumnezeu este afara de timp, afara de spatiu material.

Imparatia Cerurilor nu este un loc material ci o stare spirituala mai presus de firea umana limitata. Cum putem reduce Sfanta Treime la un spatiu material limitat cum este aceasta lume, unde evreii vor sa aseze pe Iisus, in aceasta lume desarta/? Greseala evreilor este tocmai in neintelegerea si nerecunoasterea lui Hristos.

Tocmai aici e problema evreilor. Nerecunoscandu-L , neintelegandu-L ei inca il asteapta. Pentru ca asteapta sa inghesuie pe cel Nelimitat in limitele unei lumi desarte, aici , si acum, sa inghesuie pe cel Nelimitat in timp - timpul acesta al vietii si spatiu - locul acesta material.

Spatiul intotdeauna are coordonate materiale : stanga , dreapta , sus si jos chiar daca tind sa zicem spre infinit. Adica are o limita. Or Imparatia cereasca a lui Dumnezeu este fara limite si este pur spirituala , nelimitata si vesnica.

Omul Vechiului Testament este mai brut , mai tare de cerbice. Si intelegerea Sfintei Treimi in Vechiul Testament este mai bruta daca pot sa ma exprim asa. De aceea Iisus a spus: am venit sa implinesc Legea veche.
Exemple de antiteza intre Vechiul si Noul Testament: inainte de Hristos omul avea nevoie de manifestari fizice pentru a intelege un mesaj al Domnului: fulgere si tunete de exemplu cand Moise a fost Munte , Dupa Hristos - Hristos a ridicat umanitatea , a implinit=o prin legea cea noua , socotind omul ca pasind la nivelul spiritualului - experiente apofatice, mistice, convorbiri cu Dumnezeu in inima si minte. Duhul Sfant scrie acum direct pe inima
omului legea Sa nemaifiind nevoie de manifestari fizice. Inainte de Hristos iata au avut nevoie de tablele de piatra aduse de Moise, acum tablele devin de carne , ale inimii.

Acum sa va spun ceva. Am fost atee. Crescuta de un stat comunist, fiica de secretar de partid PCR. O persoana logica, economista, din sfera intelectualului.
In urma cu 12 ani, fara sa fi trecut prin drame sau traumatisme care sa marcheze existenta si sa determine vreo experienta senzitiva, Dumnezeu mi S-a facut cunoscut , in mod direct, apofatic, intr-o zi, la un moment dat - punctul zero a existentei mele daca pot sa il numesc asa. . Adica am stiut precis ca e El , ca exista si am simtit Harul Lui patrunzand in fiecare celula a mea, in minte, in inima, si m-a schimbat definitiv.

Nu citisem un rand din vreo carte teologica, nimic din Sfanta Scriptura, nimic din vietile sfintilor, absolut nimic , nimic. Nu aveam nici o notiune religioasa. Din acel moment a inceput lucrarea lui Dumnezeu in inima mea. Ma durea inima si sufletul descoperind pas pas cu pas ce e rau in mine, egoism, invidie, .... si invatand sa iubesc direct de la Dumnezeu.

Timp de cateva luni a avut loc un dialog al mintii direct cu Domnul. Usor mi s-a revelat intelesuri despre oameni si creatie. Trei zile dupa acel moment zero am fost beata de fericire, iubeam oamenii, copacii , florile, animalele, totul parea sa aiba alta fata, sa inteleg si sa privesc cu alti ochi totul. Eram in Grecia si priveam leandrii infloriti si ii iubeam pentru florile minunate, priveam palmierii, copacii si ii iubeam pentru frunzisul , culoarea si umbra lor, adunam saracii sa ii hranesc. Pur si simplu Dumnezeu mi-a schimbat total inima.

Cand am inceput sa citesesc, dupa vreo 6 luni , am inceput timid cu Noul Testament, ca atat aveam ca si carte religioasa in casa. Si am inceput sa recunosc cele puse in mintea si inima mea de Dumnezeu in cele 6 luni. Nu am sa povestesc cum a venit in Grecia la usa mea un preot monah ortodox roman dupa cele 6 luni insa a fost iarasi lucrarea minunata a lui Dumnezeu.

Asadar nu citesc nici o carte proasta. Scrierile sfintilor nu sunt carti proaste, vietile sfintilor nu sunt carti proaste, Dogmatica nu este o carte proasta. Insa nu citesc nimic fara ca sa nu inteleg. Nu trec mai departe peste cele neintelese.

de obicei folosesc citate pentru ca oamenii , mai ales in mediul protestant nu vor sa creada decat numai si numai ce este si cum este scris. Sunt foarte ad literam ca sa spun asa, apoi recunosc, mai vreau uneori si sa imi ascund gandurile in spatele acestor citate. Nu tot omul intelege ce trebuie sa inteleaga.

revenind la tema discutiei, citatele puse de mine au avut ca si scop sa demonstreze ca Dumnezeu e plin de iubire - ca raspuns la afirmatia dvs despre un Iisus conducator, dur al lumii de aici adica asa cum eronat evreii il inteleg. Retineti Hristos este Dumnezeu - Dumnezeu intrupat un Dumnezeu al iubirii desavarsite, care a ales sa se intrupeze, sa moara, sa coboare la iad si sa invie pentru noi toti.

Parerea mea, poate gresita , nu va cunosc, este ca inainte de orice discutie teologica despre Hristos, religie , etc e nevoie sa porniti cu inceputul si anume Exista Dumnezeu pentru dvs? si daca nu, de ce?

[Adr.iu91]

În prealabil postat de dobrin7m

Imparatia lui Dumnezeu este nelimitata si vesnica. Ori aceasta lume este limitata din toate punctele de vedere. Omul in sine , aici , este limitat in trupul sau - un trup stricacios. Viata sa e limitata intr-un anume timp traind un numar de ani, tot ce este aici material este limitat - se vestejeste , se usuca, sau cum spune Eclesiastul - este desertaciune. Evreii, sub acest aspect se inseala. Imparatia lui Dumnezeu este afara de timp, afara de spatiu material.

Imparatia Cerurilor nu este un loc material ci o stare spirituala mai presus de firea umana limitata. Cum putem reduce Sfanta Treime la un spatiu material limitat cum este aceasta lume, unde evreii vor sa aseze pe Iisus, in aceasta lume desarta/? Greseala evreilor este tocmai in neintelegerea si nerecunoasterea lui Hristos.

Tocmai aici e problema evreilor. Nerecunoscandu-L , neintelegandu-L ei inca il asteapta. Pentru ca asteapta sa inghesuie pe cel Nelimitat in limitele unei lumi desarte, aici , si acum, sa inghesuie pe cel Nelimitat in timp - timpul acesta al vietii si spatiu - locul acesta material.

Spatiul intotdeauna are coordonate materiale : stanga , dreapta , sus si jos chiar daca tind sa zicem spre infinit. Adica are o limita. Or Imparatia cereasca a lui Dumnezeu este fara limite si este pur spirituala , nelimitata si vesnica.

Omul Vechiului Testament este mai brut , mai tare de cerbice. Si intelegerea Sfintei Treimi in Vechiul Testament este mai bruta daca pot sa ma exprim asa. De aceea Iisus a spus: am venit sa implinesc Legea veche.
Exemple de antiteza intre Vechiul si Noul Testament: inainte de Hristos omul avea nevoie de manifestari fizice pentru a intelege un mesaj al Domnului: fulgere si tunete de exemplu cand Moise a fost Munte , Dupa Hristos - Hristos a ridicat umanitatea , a implinit=o prin legea cea noua , socotind omul ca pasind la nivelul spiritualului - experiente apofatice, mistice, convorbiri cu Dumnezeu in inima si minte. Duhul Sfant scrie acum direct pe inima
omului legea Sa nemaifiind nevoie de manifestari fizice. Inainte de Hristos iata au avut nevoie de tablele de piatra aduse de Moise, acum tablele devin de carne , ale inimii.

Acum sa va spun ceva. Am fost atee. Crescuta de un stat comunist, fiica de secretar de partid PCR. O persoana logica, economista, din sfera intelectualului.
In urma cu 12 ani, fara sa fi trecut prin drame sau traumatisme care sa marcheze existenta si sa determine vreo experienta senzitiva, Dumnezeu mi S-a facut cunoscut , in mod direct, apofatic, intr-o zi, la un moment dat - punctul zero a existentei mele daca pot sa il numesc asa. . Adica am stiut precis ca e El , ca exista si am simtit Harul Lui patrunzand in fiecare celula a mea, in minte, in inima, si m-a schimbat definitiv.

Nu citisem un rand din vreo carte teologica, nimic din Sfanta Scriptura, nimic din vietile sfintilor, absolut nimic , nimic. Nu aveam nici o notiune religioasa. Din acel moment a inceput lucrarea lui Dumnezeu in inima mea. Ma durea inima si sufletul descoperind pas pas cu pas ce e rau in mine, egoism, invidie, .... si invatand sa iubesc direct de la Dumnezeu.

Timp de cateva luni a avut loc un dialog al mintii direct cu Domnul. Usor mi s-a revelat intelesuri despre oameni si creatie. Trei zile dupa acel moment zero am fost beata de fericire, iubeam oamenii, copacii , florile, animalele, totul parea sa aiba alta fata, sa inteleg si sa privesc cu alti ochi totul. Eram in Grecia si priveam leandrii infloriti si ii iubeam pentru florile minunate, priveam palmierii, copacii si ii iubeam pentru frunzisul , culoarea si umbra lor, adunam saracii sa ii hranesc. Pur si simplu Dumnezeu mi-a schimbat total inima.

Cand am inceput sa citesesc, dupa vreo 6 luni , am inceput timid cu Noul Testament, ca atat aveam ca si carte religioasa in casa. Si am inceput sa recunosc cele puse in mintea si inima mea de Dumnezeu in cele 6 luni. Nu am sa povestesc cum a venit in Grecia la usa mea un preot monah ortodox roman dupa cele 6 luni insa a fost iarasi lucrarea minunata a lui Dumnezeu.

Asadar nu citesc nici o carte proasta. Scrierile sfintilor nu sunt carti proaste, vietile sfintilor nu sunt carti proaste, Dogmatica nu este o carte proasta. Insa nu citesc nimic fara ca sa nu inteleg. Nu trec mai departe peste cele neintelese.

de obicei folosesc citate pentru ca oamenii , mai ales in mediul protestant nu vor sa creada decat numai si numai ce este si cum este scris. Sunt foarte ad literam ca sa spun asa, apoi recunosc, mai vreau uneori si sa imi ascund gandurile in spatele acestor citate. Nu tot omul intelege ce trebuie sa inteleaga.

revenind la tema discutiei, citatele puse de mine au avut ca si scop sa demonstreze ca Dumnezeu e plin de iubire - ca raspuns la afirmatia dvs despre un Iisus conducator, dur al lumii de aici adica asa cum eronat evreii il inteleg. Retineti Hristos este Dumnezeu - Dumnezeu intrupat un Dumnezeu al iubirii desavarsite, care a ales sa se intrupeze, sa moara, sa coboare la iad si sa invie pentru noi toti.

Parerea mea, poate gresita , nu va cunosc, este ca inainte de orice discutie teologica despre Hristos, religie , etc e nevoie sa porniti cu inceputul si anume Exista Dumnezeu pentru dvs? si daca nu, de ce?

Frumos spus, si interesanta povestea dvs. Se mai spune ca Imparatia lui Dumnezeu este in noi insine.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Adr.iu91

Frumos spus, si interesanta povestea dvs. Se mai spune ca Imparatia lui Dumnezeu este in noi insine.

In noi insine poate fi iad sau Rai. Depinde ce alegem.

Iata. Iti propun acum sa te asezi in liniste si sa patrunzi in mintea ta. Priveste gandurile tale, asculta-le ciorovaiala. Ce spun gandurile tale? dupa cum iti sunt gandurile asa poti sti daca in tine este Iad sau Rai.

Sufletul, adica mintea , ratiunea gandeste in fiecare secunda. Acolo in suflet au loc dialoguri cu tine insusti dar nu numai. Incearca sa surprinzi gandurile , sa le triezi in bune si rele. Alege ca si comparatie a binelui mesajul lui Hristos: fiti buni, fiti iubitori, fiti drepti, fiti desavarsiti.

Ei bine, in acest plan duhovnicesc , daca esti bun si curat, te intalnesti cu casnicii lui Dumnezeu, cu Maica Domnului si Hristos. Este o intalnire mai presus de firea cea limitata de trup, unde spiritul este liber.

Ei bine, aceasta stare libera si desavarsita o atingi doar sfintindu-te. Dumnezeu te poate sfinti. Privit sfintii! ei s-au sfintit! suntem liberi sa alegem aceasta cale, sau cealalta.

Exista o scriere ce farte parte dintre primele scrieri crestine in primii ani dupa Hristos. Se numeste Didahia sau scrierile celor 12 Apostoli.

Ea incepe asa:

1. Sunt două căi: una a vieții și alta a morții; și este mare deosebirea între cele doua căi.

2. Calea vieții este aceasta :

Mai întâi, să iubești pe Dumnezeu, Creatorul tău; al doilea, pe aproapele tău ca pe tine însuți și toate câte voiești să nu ți se facă ție, nu le face și tu altora.

3. Iar învățătura acestor cuvinte este aceasta :

Binecuvintati pe cei ce va blestema si rugati-va pentru dusmanii vostri; postiti pentru cei ce va prigonesc; ca ce multumita aveti, daca iubiti pe cei ce va iubesc ? Nu si paganii fac acelasi lucru ? Voi, insa, iubiti pe cei ce va urasc, si nu veti avea dusman.

Si cartea continua descriind calea vietii.

Apoi:
1. Calea mortii este aceasta :

Mai intai de toate este rea si plina de blestem : ucideri, adultere, pofte, desfranari, hotii, idololatrii, vraji, farmece, rapiri, marturii mincinoase, fatarnicii, inima vicleana, viclesug, mandrie, rautate, obraznicie, lacomie, cuvinte de rusine, invidie, nerusinare, ingamfare, fudulie, lipsa de teama,

2. prigonitori ai celor buni, uratori de adevar, iubitori de minciuna ; nu cunosc rasplata dreptatii, nu se lipesc de bine, nici de dreapta judecata; nu privegheaza spre bine, ci spre rau ; bunatatea si rabdarea este departe de ei; iubesc cele desarte, umbla dupa mita, nu miluiesc pe sarac, nu sufar pe cei necajiti, nu cunosc pe Creatorul lor, ucigasi de copii, stricatori al fapturii lui Dumnezeu, intorc spatele celui lipsit, asupresc pe cel in strimtorare; aparatori ai bogatilor, judecatori nelegiuiti ai saracilor, plini de tot pacatul. Izbaviti-va fiilor, de toate acestea!

As incheia spunandu-ti ca toti cei ce urmeaza calea vietii au in ei Imparatia cerurilor!

Pe cand toti cei ce urmeaza calea mortii au in ei iadul!

Despre iubirea de Dumnezeu sunt multe de spus. Caci multi spun ca il iubesc pe Dumnezeu dar nu il cunosc. Si daca nu il cunosc cum stiu ei ca ce iubesc este Dumnezeu???

[Demetrius]

În prealabil postat de dobrin7m

Demetrius , asa este. Insa postarea mea se refera la faptul ca Dumnezeu , desi ne iubeste nespus - "Eu nu voiesc moartea pacatosului" ii respecta acestuia o infricosatoare libertate, aceea de a nu Il iubi, de al renega, de a face rau pana la masura de a face rau lui insusi. Si mai mult decat atat continua sa il iubeasca pe pacatos , ii lasa bucuriile lumii acestia si il asteapta. Ce dovada de iubire mai mare poate exista? Sa nu intelegem ad literam cuvintele lui Paul Evdochimov ca si protestantii ci sa intelegem ca atunci cand a spus ca nu are puterea de a-l sili pe om ca sa Il iubeasca se refera nu la neputinta ci la masura nemasurata a dragostei lui Dumnezeu pentru om si anume A NU VREA SA IL SILEASCA PE OM SA IL IUBEASCA.

Faptul ca nu-l sileste pe om demonstreaza iubirea lui Dumnezeu pentru om, insa nu-i o iubire umana, nu-i o simpatie, o pasiune, ci e Vointa Lui ce nu poate fi invinsa, Care se va implini la vremea sa.
Pana la urma Voia lui Dumnezeu se va implini si omul va fi fericit!

În prealabil postat de dobrin7m

Da. Dumnezeu nu forteaza pe nimeni, sau cum spune Paul Evdochimov nu violenteaza constiinte. Il lasa pe om sa traiasca voia sa , dupa intelegerea sa chiar daca i-a dat omului capacitatea de a-si depasi atat propria intelegere cat si propria natura limitata prin Harul lui Dumnezeu. Nu vrei sa te depasesti pe tine insuti? sa vi la Adevar, la viata si la fericire? Foarte bine, nu te fortez, te astept si te iubesc.

Tu inchei mai frumos ca Paul Evdochimov; eu am gasit mai multe inconveniente in spusele lui, dar poate a fost tradus incorect de google (!?!?!?).

PS. Demetrius Unde e Cristian? cristiboss

Observ cu parere de rau ca din aprilie n-a mai postat. Mai mult nu stiu.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Demetrius

Faptul ca nu-l sileste pe om demonstreaza iubirea lui Dumnezeu pentru om, insa nu-i o iubire umana, nu-i o simpatie, o pasiune, ci e Vointa Lui ce nu poate fi invinsa, Care se va implini la vremea sa.
Pana la urma Voia lui Dumnezeu se va implini si omul va fi fericit!
Tu inchei mai frumos ca Paul Evdochimov; eu am gasit mai multe inconveniente in spusele lui, dar poate a fost tradus incorect de google (!?!?!?).

Da. Asa este. Sigur. E iubirea lui Dumnezeu care se va implini cu dreptate.

Observ cu parere de rau ca din aprilie n-a mai postat. Mai mult nu stiu.

Am vazut un mesaj pe facebook postat de cineva care ruga oamenii sa se roage pentru un anume Cristian care se afla in suferinta de boala. Sincer in acel moment gandul mi-a spus Cristian. Si am intrat aici . Sper sa fie sanatos. Dumnezeu sa il apare si sa il ocroteasca.