|
|
|
|
|
|
|
#1
11.10.2021, 15:19:16
|
||||
|
||||
Citat:
Ar trebui sa ai 70kg si tu in loc sa ai 70 ai aproape 140 adica dublu! Poti sa slabesti. Eu am putut. De la 110-120kg am ajuns la 85kg. Foloseste ganterele, dansul, alergarea, genoflexiuni, tractiuni, abdomene, multe abdomene, innot, exercitii spate, respiratie, orice exercitii, jocuri sportive, munca fizica grea, zilnic, 3-5 antrenamente pe zi pana nu mai poti de oboseala si transforma toate grasimile in fibra subtire. Nu manca nimic cat mai mult, respecta posturile cele mari si posturile negre de peste saptamana si te roaga in permanenta in taina. Nimeni nu vrea sa stea cu o femeie obeza ce se da victima agresiva daca nu o iubeste foarte mult. Lasa iubirea fizica cu sotul, leapada sexul si iubeste-L pe Dumnezeu si devino perfecta pentru Dumnezeu, slaba, plina de forta musculara si cu trup perfect. Poti sa slabesti, asta te doare ca nu esti pe cale, ca te delasi, ca poftesti toate ziua si manci mult de nervi si de stress, de anexietate pe fond emotional si faci crize de panica si ca sa te calmezi de frica manci si manci mult. SLABESTE pana ajungi la 70kg! Crezi ca poti? Crezi ca vrei? Pentru asta 6 zile din saptamana trebuie sa lupti timp de 3 luni. In fiecare zi 3-5 reprize de antrenament si sa nu manci si sa nu bei nimic. Trebuie sa te doara stomacul de foame si de sete si sa rezisti, sa te antrenezi pana aproape lesini si rabdand prin vointa sa progresezi. Alt sfat bun nu am. Credinta ortodoxa buna locuieste in trupuri bune si armonioase. Adu slava divinitatii si lupta sa ajungi pentru Domnul la 70kg fara sa folosesti substante de slabit, doar prin rugaciune si post si prin munca fizica si sport, exercitii, rabdare si vointa. In fiecare zi mai mult pana ajungi la telul pe care ti-l propui cu binecuvantare de la duhovnic sau de la sfintii din icoane si cu lepadare de sine si de iubirea de sine insuti. Arata tuturor ca se poate ajungand la un corp perfect asa ca Anamaria Izabella belisima. Cred ca daca asculti de Dumnezeu si ramai cu Hristos iti va fi bine.
__________________
MoroncEkUlaș înVaț leppăd∈maiLUMEUjUglu(fivrEhoț-șcaUsLEUz∈u=sminț∈E-=nEbUParv∈grozînș∈= pripIS∈xpuUnga+cârâmErid-fugid-logivina-stiEsin∈rEUtU-antisimțidur-lăudobasculaș-trădățol-scopbârf-tUt∈u-trufhus=altvisgrij-strescapoSS-f∈ciUkUxklacUj-ghinorokkciospădosdă-ter∈sUșefhUț-fant∈zis-progr∈xit=victiviclUadicdol t∈iasia∈ picUpic n facinatia gogoș∈rporkd∈luvulps sat∈ plâplaci sascapi d T sal∈faci tlaba mudara poftarmorE-pliktisU c@luatu-droghipocrițU-fakE) sascult iubimca ucemici CuvânteuL si FataTa Last edited by Moroco; 11.10.2021 at 15:24:03. 
|
|
#2
11.10.2021, 20:45:58
|
|||
|
|||
|
Pt Carina referitor la subiect:
Am găsit o mărturie din cartea Despre Divorț - scriitorul ortodox Danion Vasile, ed. Areopag, 2020, pag 261-265 care mi se pare interesantă citez: - [...]„Una dintre imaginile cele mai clare cu ajutorul căreia se poate înțelege viața de familie o oferă o mărturie despre viața unor călugări de la Muntele Athos. (notă subsol): „Mărturia este preluată din capitolul Cei care îndură ispitele sunt socotiți asemenea mucenicilor, apărut în volumul monahului Andrei Aghioritul Patericul Sfântului Munte, apărut la Editura Sophia, București, 2010, pp. 122-124. Aș vrea să recomand chiar lectura integrală a volumului respectiv. O reproduc în continuare, iar apoi voi face câteva comentarii… „La Coliba Sfânta Treime trăiau în nevoință cinci frați după trup, care s-au făcut monahi și au luat numele Atanasie, Grigorie, Artemie, Filaret și Macarie. La început ei trăiau cu aceleași gânduri, în pace, dragoste, ascultare și respect față de schima monahală și călugărie, în acord cu voturile monahale. Cu trecerea timpului, însă, evlavia cea dintâi s-a răcit, câte puțin și-a făcut loc îndrăzneala de frate și voia proprie, pe care diavolul cu artă și multă viclenie le ațâță, începând fiecare să facă ceea ce vrea, fără să întrebe pe nimeni. Astfel, fără să prindă de veste, au intrat între ei răceala și înstrăinarea. Au urmat învinuirile și neînțelegerile, care s-au încheiat cu incidente grave, certuri, încât ajunseseră să-și spargă capetele între ei, să-și rupă mâna, piciorul sau alt mădular, până când unul reușea să-l supună voii sale pe celălalt. Fratele mai mic nu-l respecta pe cel mare și nici cel mai mare nu punea preț pe cel mai mic. Certurile și situațiile acestea neplăcute continuau aproape în fiecare zi; rar se întâmpla să treacă o zi fără ca nevoitorii din împrejurimi să nu-i audă pe acești frați certându-se și lovindu-se. Oricare dintre vecinii și părinții din apropiere sau din altă parte încerca să intervină, pentru a-i despărți, fugea snopit în bătaie, astfel că nimeni nu putea să-i ajute. Au trecut patruzeci de ani de viață mucenicească, în care acești cinci frați s-au certat zi de zi. Părinții de la Schit se obișnuiseră cu țipetele lor și-și spuneau: «Netrebnicii iar se ceartă și se omoară între ei!» Până într-o zi, când țipetele s-au oprit. A trecut o zi, au trecut două, dar în Coliba lor domnea o liniște deplină. Părinții s-au mirat, dar nimeni nu îndrăznea să meargă să vadă ce se întâmplă. În cea de-a treia spre cea de-a patra zi, Sfânta Ana i se arătă în vis dicheului Schitului și-i spune: «Duceți-vă împreună cu părinții să-i îngropați cu slavă și cu cinste pe cei cinci Mucenici ai lui Hristos, pe cei cinci frați care pentru dragostea lui Dumnezeu s-au făcut călugări și din pizma diavolului se certau fără motiv și în pofida voii lor, dar în fiecare seară, după Pavecerniță, se iertau din inimă unul pe celălalt și nu țineau răutatea niciodată mai mult de o zi, pentru că împlineau cu strășnicie spusa evanghelică: Soarele să nu apună peste mânia voastră; mâniați-vă, dar nu greșiți (Ef. 4, 26). Dicheul (înainte-stătătorul Schitului - n.n.),auzind acestea de la Sfânta Ana, i-a chemat deîndată pe părinți la Sinaxă și s-au dus cu toții la Coliba unde trăiau cei cinci frați. Au găsit ușa deschisă, au intrat înăuntru și i-au găsit așezați în poziția în care monahii iau iertare [unul de la celălalt] după Pavecerniță în biserică. Toți cinci răspândeau o mireasmă negrăită; s-a împlinit, în ceea ce-i privește, cuvântul Sfintei Scripturi: Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecați, cu aceea veți fi judecați (Matei 7, 1-2) și acolo unde te voi afla, acolo vei și fi judecat. Atunci toți părinții, după ce și-au însușit lecția despre neținerea de minte a răului, cu cinstiri și tămâieri i-au însoțit pe Mucenicii lui Hristos și le-au îngropat trupurile la cimitirul de obște, împreună cu ceilalți părinți, slăvindu-L pe Dumnezeu, care rânduiește în tot chipul mântuirea oamenilor.” Poate că unii cititori se vor întreba: oare prin aceste rânduri, pentru că am afirmat că există o paralelă cu viața de familie, susțin că divorțul trebuie evitat cu orice preț, chiar dacă se ajunge la violență fizică, la mâini sau picioare rupte și capete sparte? Nu, în niciun caz. (De altfel, divorțul este îngăduit de Biserică atunci când viața unuia dintre soți sau a copiilor este pusă în primejdie.) Am reprodus această întâmplare pentru că, dacă i-aș fi cunoscut pe frații respectivi, cred că m-aș fi gândit că vor ajunge în iad, pentru răutățile și violența lor. Dar, pentru că aveau puterea de a se ierta unul pe celălalt în fiecare seară, Dumnezeu i-a iertat și i-a primit în împărăția Sa ca pe niște mucenici. Cred că tot așa Dumnezeu îi socotește mucenici și pe mulți dintre creștinii anonimi care duc jugul familiei, cu greutăți de tot felul, dar care își iartă soțiile în fiecare seară. Și tot așa le socotește în ceata mucenițelor și pe femeile care, aparent, duc o viață de rutină, blazată, fără să strălucească prin rugăciune sau prin alte nevoințe, dar în fiecare seară găsesc puterea de a ierta toate greșelile soților lor și de a pune început bun mântuirii. Noi încercăm să judecăm viața duhovnicească după mintea noastră omenească. Nu ne dăm seama cât de importantă este puterea iertării, că atârnă în fața lui Dumnezeu cât o mulțime de paraclise și mătănii. Da, omul căsătorit care, cu toate greutățile și ispitele prin care trece, găsește în fiecare zi puterea de a pune început bun și de a ierta este pe calea mântuirii. La judecată contează mai mult cât ai știut să îți ierți soțul sau soția decât unde ți-ai făcut concediile sau ce moștenire le-ai lăsat copiilor. Cred că în familia creștină nu au ce căuta violențele fizice de care au avut parte cei cinci frați de la Muntele Athos. Cred că normal ar fi să nu existe nici măcar certuri, reproșuri sau cuvinte urâte. Dar, din păcate, în multe familii există. Ele arată, în primul rând, puțină credință în Dumnezeu și puțină iubire. Și, până la urmă, în întâmplarea cu cei cinci frați impresionant este că puterea iertării este atât de mare, încât nu doar acoperă o mulțime de păcate, ci te și duce în împărăția cerurilor. Da, spre deosebire de familia ideală, familia reală presupune și trudă, durere, lacrimi, lipsuri și iar durere, dar, în toate aceste încercări, este prezent și Hristos. El nu ne-a recomandat o cale spre rai plină de glorie, de succes și de bogății lumești. Ci ne-a arătat calea pătimirilor. Spre deosebire, însă, de calea monahală, care este, prin excelență, calea nevoinței și a crucii, familia creștină este o cale a iubirii. Dar crucea nu lipsește din ea, ci, dimpotrivă, crucea ajută ca iubirea să se curățească de tot praful și să crească mai mult și mai mult. Până la urmă, familia creștină este o cale a iubirii și a crucii, iar divorțul este tocmai lepădarea acestei cruci. Motivele sunt multe, ba chiar din ce în ce mai multe, iar șansele de a duce așa cum trebuie crucea căsătoriei par din ce în ce mai puține. Totuși, Hristos le vorbește creștinilor prin cuvintele Sfintei Scripturi: În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea (Ioan 16,33).”[/...]
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 11.10.2021 at 20:54:18.
|
|
#3
19.11.2021, 18:11:04
|
|||
|
|||
|
Citat:
Bă, mă, (ca să folosesc expresiile tale) realizezi de ce doamna Carina nu ți-a mai răspuns? Pt că ești netot. Cum să argumentezi cu o asemenea prostie de nedescris, violența în familie? Tu ești sănătos la cap? Adică dacă eu vin și îți rup capul cu badigardul meu de te bag in spital iar seara îmi cer scuze, Dumnezeu mă iartă pt că am urmat o lozincă idioată. Vezi cât ești de nătărău? Nu! Normal că nu, pt că ești limitat!
|
|
#5
19.11.2021, 19:33:35
|
|||
|
|||
|
Citat:
Scrie și în carte că întâmplarea nu e un model absolut și că autorul respectiv care a cules întâmplarea nu făcea o analogie 1:1 între violența fizică din familie cu întâmplarea din mănăstire. Analogia pt cei din viața de familie era strict raportat la certuri și discuții inutile care se fac în viața de familie (fără să implice violență fizică) dar peste care unii soți au puterea să treacă și să se împace, era dintr-o carte despre divorț culeasă exemplificarea. Uite ce e, ignoră-mă dacă nu-ți place ce scriu, lasă-mă așa în ale mele, raportează-mă la admin dacă încalc standardele comunității, chiar nu-mi place să stea cineva să-mi tot facă observații. Până la urmă nu pierd nimic dacă nu mai scriu.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 19.11.2021 at 20:02:29.
|
|
#6
19.11.2021, 21:40:51
|
|||
|
|||
|
Vezi că ai citat trunchiat din postare, fără explicațiile respectivului autor, iată că am dat integral considerațiile autorului și acolo în prima postare și cine a avut bun simț a înțeles, le reiau:
Din catea despre divorț - Danion Vasile : „ [...]Poate că unii cititori se vor întreba: oare prin aceste rânduri, pentru că am afirmat că există o paralelă cu viața de familie, susțin că divorțul trebuie evitat cu orice preț, chiar dacă se ajunge la violență fizică, la mâini sau picioare rupte și capete sparte? Nu, în niciun caz. (De altfel, divorțul este îngăduit de Biserică atunci când viața unuia dintre soți sau a copiilor este pusă în primejdie.) Am reprodus această întâmplare pentru că, dacă i-aș fi cunoscut pe frații respectivi, cred că m-aș fi gândit că vor ajunge în iad, pentru răutățile și violența lor. Dar, pentru că aveau puterea de a se ierta unul pe celălalt în fiecare seară, Dumnezeu i-a iertat și i-a primit în împărăția Sa ca pe niște mucenici. Cred că tot așa Dumnezeu îi socotește mucenici și pe mulți dintre creștinii anonimi care duc jugul familiei, cu greutăți de tot felul, dar care își iartă soțiile în fiecare seară. Și tot așa le socotește în ceata mucenițelor și pe femeile care, aparent, duc o viață de rutină, blazată, fără să strălucească prin rugăciune sau prin alte nevoințe, dar în fiecare seară găsesc puterea de a ierta toate greșelile soților lor și de a pune început bun mântuirii. Noi încercăm să judecăm viața duhovnicească după mintea noastră omenească. Nu ne dăm seama cât de importantă este puterea iertării, că atârnă în fața lui Dumnezeu cât o mulțime de paraclise și mătănii. Da, omul căsătorit care, cu toate greutățile și ispitele prin care trece, găsește în fiecare zi puterea de a pune început bun și de a ierta este pe calea mântuirii. La judecată contează mai mult cât ai știut să îți ierți soțul sau soția decât unde ți-ai făcut concediile sau ce moștenire le-ai lăsat copiilor. Cred că în familia creștină nu au ce căuta violențele fizice de care au avut parte cei cinci frați de la Muntele Athos. Cred că normal ar fi să nu existe nici măcar certuri, reproșuri sau cuvinte urâte. Dar, din păcate, în multe familii există. Ele arată, în primul rând, puțină credință în Dumnezeu și puțină iubire. Și, până la urmă, în întâmplarea cu cei cinci frați impresionant este că puterea iertării este atât de mare, încât nu doar acoperă o mulțime de păcate, ci te și duce în împărăția cerurilor. Spre deosebire, însă, de calea monahală, care este, prin excelență, calea nevoinței și a crucii, familia creștină este o cale a iubirii.[/...]
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2.
|
|
#7
22.11.2021, 12:00:15
|
||||
|
||||
|
Citat:
Ce a unit Dumnezeu omul sa nu desparta si ce a dezbinat, lepadat, despartit, lasat Dumnezeu omul sa nu uneasca!
__________________
MoroncEkUlaș înVaț leppăd∈maiLUMEUjUglu(fivrEhoț-șcaUsLEUz∈u=sminț∈E-=nEbUParv∈grozînș∈= pripIS∈xpuUnga+cârâmErid-fugid-logivina-stiEsin∈rEUtU-antisimțidur-lăudobasculaș-trădățol-scopbârf-tUt∈u-trufhus=altvisgrij-strescapoSS-f∈ciUkUxklacUj-ghinorokkciospădosdă-ter∈sUșefhUț-fant∈zis-progr∈xit=victiviclUadicdol t∈iasia∈ picUpic n facinatia gogoș∈rporkd∈luvulps sat∈ plâplaci sascapi d T sal∈faci tlaba mudara poftarmorE-pliktisU c@luatu-droghipocrițU-fakE) sascult iubimca ucemici CuvânteuL si FataTa Last edited by Moroco; 22.11.2021 at 14:14:22.
|
|
#8
22.11.2021, 17:30:36
|
|||
|
|||
|
Citat:
Dacă nu s-ar despărți atunci poate Doamne ferește un soț(nu neapărat femeia) ar ajunge la spital sau sub pământ. Am auzit și de bărbați care au fost schilodiți de violență domestică, le-a spart femeia o vază în cap sau li s-a scos un ochi din greșeală că avea o coadă de mătură în mână și se certau prea aprins iar într-un moment de neatenție a dus în apropierea ochiului etc. Există și o teorie a violenței, orice micro-agresiune poate naște o agresiune mai mare, se poate porni de la o vorbă de dispreț aruncată, la necinstiri repetate care fac viața un iad, la o smucitură, la o țintuire la perete, până la forme despre care nici nu vreau să vorbesc, dar despre care am citit. Un părinte spunea că doi intelectuali femeie-bărbat se certau foarte rău când lucrau în bucătărie cu cuțitele și unul a ajuns la spital, unul la pușcărie. Principial, violența nu are ce căuta între soți, nici abuzul verbal, nu ai luat un soț-soție să-i știrbești integritatea, să-l umilești, să o faci să se se simtă ca ultimul om pe cea de lângă tine, ci ca să mergi împreună pe cale la mântuire.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 22.11.2021 at 17:32:55.
|
|
#9
22.11.2021, 18:51:47
|
||||
|
||||
|
Citat:
Pai sa se omoare, sa-si scoata ochii dar sa ajunga in rai ca e pacat mai mic decat dezbinarea si calcarea legamantului si distrugerea a ceea ce a cladit si unit Dumnezeu. Doar Domnul are voie ca ceea ce a legat sa dezlege si cei uniti sa se desparta chemandu-i la calugarie si feciorie. Daca deschizi usa pandoreințelor o sa se ajunga ca din orice nimicuri sa se uneasca sau sa se desparta asa klumea. Deci, imi pare foarte rau dar nu te pot aproba.
__________________
MoroncEkUlaș înVaț leppăd∈maiLUMEUjUglu(fivrEhoț-șcaUsLEUz∈u=sminț∈E-=nEbUParv∈grozînș∈= pripIS∈xpuUnga+cârâmErid-fugid-logivina-stiEsin∈rEUtU-antisimțidur-lăudobasculaș-trădățol-scopbârf-tUt∈u-trufhus=altvisgrij-strescapoSS-f∈ciUkUxklacUj-ghinorokkciospădosdă-ter∈sUșefhUț-fant∈zis-progr∈xit=victiviclUadicdol t∈iasia∈ picUpic n facinatia gogoș∈rporkd∈luvulps sat∈ plâplaci sascapi d T sal∈faci tlaba mudara poftarmorE-pliktisU c@luatu-droghipocrițU-fakE) sascult iubimca ucemici CuvânteuL si FataTa Last edited by Moroco; 22.11.2021 at 18:55:08.
|
|
#10
22.11.2021, 18:44:39
|
|||
|
|||
|
Citat:
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
|
|
|
Mod hibrid