Ascultarea și taierea voii proprii

[gpalama]

În prealabil postat de Nietzsche

Bro, despre umilință, atât timp cât acest afect capătă sens în plan existențial și are o valoare exprimată, dacă atribuim originea existenței unei ființe superioare atunci inclusiv acel afect a fost contemplat de acea ființă. Umilința este în strânsă legătură cu mândria, iar pe o scară de valori la polul opus. Persoanele foarte mândre pot găsi o stare umilitoare și în cele mai banale situații. Ceaușescu când a fost invitat la palatul Buckingham, a pus o singură condiție, anume că el nu se va regăsi în starea umilitoare de a se închina reginei, iar regina s-a simțit umilită prin simplu fapt ca acest conducător nu poate să facă din politețe un gest de curtoazie. Persoanele cu inima frântă și smerită nu prea pot fi umilite pt că nu mai au mândrie. În acest context el a spus că persoanele pline de mândrie și vanitate vor fi umilite, adică nu vor avea parte de un tratament mai special față de restul oamenilor, așa cum vedetele sunt obișnuite de exemplu.

Aia nu e umilinta e bataie de joc.

ESTE UMILIRE.

Deci nu exista o teologie a umilirii. Cine foloseste cuvantul umilire legat de Dumnezeu este bou.

Dumnezeu smereste, iti arata limita si cerbicia, dar nu te umileste. Nu exista nici in Vechiul si nici in Noul Testament oteza a umilirii.

Poate doar pentru analfabeti.

Umilirea este pentru fraieri, nu are Dumnezeu nevoie in nemarginirea lui de parade din aseta, te lasa in pace si cazi tu. Se pune El cu toti nebunii?

Hai sa fim putin responsabili, ala care a afirmat umilirea nu are treabsa cu teologia si nici cu Dumnezeu. Da nici cu bunul simt.