Cum gasesc un duhovnic potrivit sufletului meu?

[Iorest]

În prealabil postat de alexa creata

Legat de ceea ce ai zis ca monahii sunt mai favorizati in a ajuta aproapelui decat preotii si eu ma gandeam la acelasi lucru sincer desi mi-era jena sa o zic in idea de a nu supara.

Nu e vorba de a supăra, monahii din mănăstirile mari au și ei mulți enoriași care-i solicită deci e cam egalitate între monahi și preoții din parohiile mari la nivelul de ocupare, eu mă mir cum pot să țină minte mii de oameni în 20-30 de ani de slujire minim.

Deci un preot de mir iscusit, care are obișnuința și pedagogia să lucreze cu generații diferite e cam la același nivel cu un călugăr iscusit și jertfitor față de aproape, diferența e că mănăstirea poate fi în alt județ sau la zeci/sute de km și nu ajungi lunar, că e iarnă, că e frig, că vremea, că prețul combustibilului șamd, nu e bine nici să fie prea departe duhovnicul.

Când au fost restricțiile nu puteai ieși din localitate dacă nu făceai naveta cu locul de muncă că n-aveai ce trece justificativ, deci ajungeai tot pe la bisericile din apropiere.

În prealabil postat de alexa creata

Nu stiu cum sa ma exprim cat mai clar dar desi nu m-am mai spovedit sau impartasit de mult timp consider si simt ca am o alta apropiere fata de Dumnezeu cel putin in ultimii ani dar nu numai.

Gândește-te că epoca de maximă forță au fost anii 90 când călugări și duhovnici cu autoritate precum părintele Galeriu, Cleopa, Ioanichie Bălan, Sofian Boghiu trăiau, atunci erau pline Bisericile e adevărat că erau mai puține, de acum totul merge în jos.

Acum numărul credincioșilor scade, scade și numărul călugărilor din obște, sunt mănăstiri în care nu mai vine nimeni, din cauza depopulării, emigrării, desacralizării accelerate, nesimțirii, pierderii timpului etc.

În următorii 15 ani va fi și mai rău decât acum, poate sunt ultimii ani în care mai e spiritualitate ortodoxă, din spate tinerii nu prea mai sunt interesanți, din două sute de mii care se nasc într-un an, nu știu dacă sunt 10.000 practicanți asumați într-o generație care din tinerețe să învețe și să aplice spiritualitatea.

Noi nu avem decât azi, mâine nu se știe ce va fi.

În prealabil postat de alexa creata

Dar abia in ultima vreme am inceput sa simt cu adevarat si nevoia de a ma impartasi. Ma uitam spre exemplu la preotii de la parohia unde am crescut ( langa casa parintilor mei) care chiar ma recunosc si ma intreaba ce mai fac, cum imi e atunci cand ma mai vad prin Braila la biserica dar nu am simtit nici o chemare sa merg la ei la Spovedanie. Sau poate era si rusinea, nu zic nu. Acelasi lucru il simt si referitor la cei de la bisericuta de langa mine.

În București sunt peste 150 de parohii, deci ai de unde să alegi, dar tu poate ai o reținere pt că crezi că ei te judecă fiind în apropiere, dar nu e chiar așa, oricum trebuie să te rogi să întâlnești duhovnici care să ajute spiritual.