Ce rost are viata?

[Demetrius]

În prealabil postat de Nietzsche

Pe Dumnezeu nu prea îl interesează de majoritate, chiar e mort pentru ei însă este viu petru cei aleși de El, pe care îi ține separat de lume prin anumite mijloace. Cam ăsta e adevărul deși e foarte greu de crezut, chiar și eu am avut îndoieli până ce am întâlnit unul dintre ei. E foarte adevărat, omul efectiv a venit ca muncitor la mine în curte și tot ce isi dorea îi venea automat fără să insiste, incredibil! Tata inclusiv îl favoriza, și după o lungă discuție cu acest individ mi-am dat seama că e ceva deosebit în legătură cu el, dacă tata a insistat să ia cina cu noi, și era un necunoscut... inclusiv mama! Nu imi venea să cred, ei care sunt foarte circumspecți cu străinii, în cazul acesta parcă îl cunoșteau de-o viață, chiar i-au dat și un ciubuc barosan când au aflat că nu are casă să locuiască. L-am tras de limbă în decurs de 3 saptamani și mi-a zis că are un foc ce arde în pieptul său și că este purtat de o atracție electromagnetica, așa s-a referit la această "putere" descrisă de el care îi ușurează viața. După ce mi-a mărturisit a plecat și nici nu am mai dat de el. Deci, da cred că nu toți suntem la același nivel...

Fiecare suntem unici in fata Lui. Nu se pot asemana unul cu altul, nici daca doi oameni ar fi gemeni siamezi. Fiecare are destinul sau propriu si calea sa de urmat pentru ca vin cu istoric diferit, vointa proprie si cu viteza diferita de evolutie/invatare.
De aceea mantuirea n-are cum sa fie "pausala"(colectiva).

Un asemenea caz precum cel descris de tine ar putea sa fi fost un inger trimis special cu o misiune; poate de aceea n-ai mai dat de el.