Cum reacționezi ca tata când copilul tău e agresat

[Iorest]

În prealabil postat de sergiu8

Băiatul meu de 5 ani a fost lovit fulgerător de față cu mine de alt copil la locul de joacă. O jumătate de ora a plâns de a auzit tot cartierul.

Adică prin surprindere ?

În prealabil postat de sergiu8

Nu a fost lovit foarte tare.Copilul ala avea 8 ani.

Poate a plâns de ciudă că a fost lovit, mai mult decât de durere.

Încă am văzut în trecere cum o mămică certa un băiat care se smiorcăia, că nu plânge, ce ești fată, încă e acest model rudimentar de parenting.

În prealabil postat de sergiu8

L-am luat de acolo.

Bine ai făcut, unii părinți își mai liniștesc copilul și cu dulciuri, jucării etc.

În prealabil postat de sergiu8

Acuma,ca tata,ce sa faci? Sa dai în alt copil? Sa te iei de taica-su? Taica-su la sfârșit:N-a vrut. E copil. Trebuie să intorci mereu si celalat obraz dar când e vorba de copilul tău nu prea merge...

Adevărul e că puștii nu prea conștientizează ce fac la o anumită vârstă, nu au reprezentare mentală a tot ce e în jurul lor, nu au acel ochi al minții să zic să vadă mai multe perspective, nu-l mai lăsa să se joace cu alții mai mari, zic și eu.

În prealabil postat de sergiu8

Cum e mai înțelept sa procedezi?

Păi e bine că l-ai luat de acolo, trebuia mai repede dacă atmosfera era apăsătoare, eventual să încerci să vezi dacă plânge de ciudă că a încasat o umilință, dacă zici că nu l-a lovit tare ci doar prin surprindere.

[sergiu8]

În prealabil postat de Iorest

Păi e bine că l-ai luat de acolo, trebuia mai repede dacă atmosfera era apăsătoare, eventual să încerci să vezi dacă plânge de ciudă că a încasat o umilință, dacă zici că nu l-a lovit tare ci doar prin surprindere.

Da,cu siguranță a plâns și de ciuda. Dar și de șoc.
Tot de ciuda nu m-a lăsat sa îl iau mai repede de acolo.

În situația asta nu pe celalalt copil îl văd vinovat,ci pe tatăl lui care stătea pe bancă, se mai uita pe telefon, cu berea lângă el,deși vedea ca îmi necajește copilul de jumătate de oră.

Eu asa văd o situație ca fiind normală. Dacă băiatul meu lovește un copil mai mic,copilul acela plânge foarte tare nici nu mai asteptam sa continue sa îl necajeasca.
Mergeam urgent la fața locului,îl dojeneam, ii spuneam ca nu e frumos și bine ce a făcut și sa ceara iertare.

Nu mai sunt părinții ce au fost o data. Lipsa educației,cum se spune cei 7 ani de acasă.

În fine,nu mai poți avea pretenții.

[Iorest]

În prealabil postat de sergiu8

Da,cu siguranță a plâns și de ciuda. Dar și de șoc.
Tot de ciuda nu m-a lăsat sa îl iau mai repede de acolo.

Îl duceai la o înghețată și uita, tu dai comanda la copil nu te comandă el pe tine, mai ales că tu îmi pare că ai profilul unui om intelectual.

În prealabil postat de sergiu8

Eu asa văd o situație ca fiind normală. Dacă băiatul meu lovește un copil mai mic,copilul acela plânge foarte tare nici nu mai asteptam sa continue sa îl necajeasca.

Păi e de bun simț soluția pe care o zici tu, dar puteai și tu să-i zici când îl luai deoparte că nu a dat intenționat și că se întâmplă.

Și când ieși pe terenul de sport poți să-ți iei o minge șutată în cap/plină figură(meclă) asta nu înseamnă că ne lăsăm de sport.

Părerea mea e că în raport cu asiaticii care practică arte marțiale, europenii cel puțin 50% sunt prea moi, măcar așa lovind și fiind lovit, nu ți se mai par durerile mari sau șocuri, le vezi ca pe un dat.

Oricum am văzut și luptători grei cum era Cătălin Moroșanu care plângea de ciudă când i-a spart arcada cu genunchiul Freddy Kemayo că s-a băgat prea sub el, îl cosea pe viu lângă ring, dar nu de durere plângea ci că a ales tactica greșită și că s-a grăbit.