![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Tot de ciuda nu m-a lăsat sa îl iau mai repede de acolo. În situația asta nu pe celalalt copil îl văd vinovat,ci pe tatăl lui care stătea pe bancă, se mai uita pe telefon, cu berea lângă el,deși vedea ca îmi necajește copilul de jumătate de oră. Eu asa văd o situație ca fiind normală. Dacă băiatul meu lovește un copil mai mic,copilul acela plânge foarte tare nici nu mai asteptam sa continue sa îl necajeasca. Mergeam urgent la fața locului,îl dojeneam, ii spuneam ca nu e frumos și bine ce a făcut și sa ceara iertare. Nu mai sunt părinții ce au fost o data. Lipsa educației,cum se spune cei 7 ani de acasă. În fine,nu mai poți avea pretenții. |
#2
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Citat:
Și când ieși pe terenul de sport poți să-ți iei o minge șutată în cap/plină figură(meclă) asta nu înseamnă că ne lăsăm de sport. Părerea mea e că în raport cu asiaticii care practică arte marțiale, europenii cel puțin 50% sunt prea moi, măcar așa lovind și fiind lovit, nu ți se mai par durerile mari sau șocuri, le vezi ca pe un dat. Oricum am văzut și luptători grei cum era Cătălin Moroșanu care plângea de ciudă când i-a spart arcada cu genunchiul Freddy Kemayo că s-a băgat prea sub el, îl cosea pe viu lângă ring, dar nu de durere plângea ci că a ales tactica greșită și că s-a grăbit.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. |
|