Rugaminte referitoare la apartenenta la crestinism

[George R.]

În prealabil postat de Iorest

Există locuri de muncă cu salarii mult mai bine plătite, chiar şi-ntr-o primărie de ţară un funcţionar public cu vechime de peste 5 ani, umflă spre 1000 de euro, nelucrând vinerea mai deloc, cu sâmbătă şi duminică libere.

Deci un om nu se face preot dacă vrea bani, că-n primii ani îl trimite pe la sate părăsite, pustiite demografic, unde nu mai e nici dispensar.

Nu-l trimite în comuna Floreşti, sau în Şelimbăr (am dat exemplu de câteva comune bogate de prin ţară).


Păi nu-l întâlnești pe P.F. Daniel, dar întâlnești un episcop vicar care poate e zbir sau intră puternic în preoți cu impuneri să vândă x lumânări, x calendare, x abonamente la ziarul lumina, nu vinde, dă din salariu, nu are nici de salariu se împrumută.

Cum făcea Corneliu Bârlădeanu la Huși, băga în ei pe taxe de-i rupea într-un județ sărac ca Vasluiul, nu în București sau Cluj sau Sibiu unde măcar 50% au bani și iei de la aceia.

Cine crezi tu că vrea să se umple cu spovedanii care îți întorc stomacul pe dos, sau să stea câte 5 ore sau mai mult în scaunul spovedaniei când curg zeci sute de credincioși fiecare minim 30 de minute dacă nu și 3 ore poți să stai de vorbă.

Eu știu că preoții buni se roagă să uite spovedaniile ca să nu-i încarce, nici nu e voie să spovedești păcatele sminititoare cu lux de amănunte.


Ca preot în fiecare lună vezi moartea că ai înmormântări, practic înfrunți moartea, poate un adolescent speriat să vadă câteva sute de fețe de morți într-o viață de preoție, pe care poate le visează noaptea ?

Știi cum e să înmormântezi un mort din care poate se scurg lichide că a avut probleme cu ficatul, vreo ciroză ceva și să fie și vară cu 30 de grade sau 35 afară cu muște pe acolo, nu vorbi dacă nu știi.

Recunosc nici eu nu sunt preot dar am văzut înmormântări, am auzit de la rude, cel mai greu e să înmormântezi copii, sau oameni în floarea vârstei, sau părinți care-și lasă copiii orfani.



Păi sunt mulți care au zburat din preoție, unii au făcut și vreo 9 ani de studii teologice 4 liceu/seminar + 4 facultate + 1 de master și tot nu sunt nici preoți, nici diaconi, nici nu cântă în strană.

Dacă era ușor să fii preot, ajungeau toți, aici trebuie vocație, trăire, suflet, sacrificiu de sine, trebuie să nimerești o soție bună, blândă, altruistă, cu dragoste față de cele sfinte care să sprijine lucrarea.



Domnule nu ştii ce sănătate am avea dacă preventiv am posti, ne-am ruga, ne-am spovedi, împărtăşii, am merge foarte mult la maslu, am evita fumatul, alcoolul, îmbuibarea, poate nu am ajunge în situaţia de a merge la hei-rup în ultimul moment la doctor.

Nu mai spun că erau duhovnici care recomandau sportul la tineri ca disciplină.

Pai, atunci de ce stau, daca este asa de greu? Pe de alta parte, nu am auzit de multi popi care sa moara de foame, sincer... Unde mai pui ca, in marea lor majoritate, sunt grasi si plesnesc de sanatate; nu pot sa-mi imaginez ca burdihanele alea imense (inclusiv cel al lui Danutz) sunt de la mancat urzici, sincer...