călugăria pe viață, cât de serios e respectată

[Iorest]

În prealabil postat de caminaris

cred ca mi s-a intamplat si mie sa vad ca un staret se imbata in fiecare seara si am fost destul de dezamagit dar, mai tarziu, mi-a explicat un calugar mai in varsta (eu credeam ca are vreo 35 de ani ca nu avea nici-un fir de par alb in cap dar surpriza... avea 60) ca pe cei mai buni dintre noi ii munceste diavolul cel mai tare, iar Dumnezeu permite asta ca sa se smereasca si/sau ca sa-l incerce etc., astfel sa le dispara gandurile de mandrie de care sunt cuprinsi uneori sau alte ganduri necucernice care ne mai trec prin cap.

oricum ar fi toate sunt cu un scop.

Eu am auzit de mănăstiri destul de stricte şi cu alcoolul, adică îţi face cineva observaţie frate doar un pahar, sau două, deja ai depăşit depinde şi de mănăstire.

Cel mai urât păcat la un monah nu e neapărat beţia, ci sodomia, curvia, erezia şi arivismul fuga după funcţii bisericeşti, intrarea în monahism cu gând viclenesc de a fi stareţ, episcop, mitropolit, căutarea de prieteni influenţi care să-l propulseze spre scaune mari.

Apoi ar mai fi şi zgârcenia să nu se facă milostenie, mănăstirile care nu fac milostenie se ridică Harul de la ele.