Purtatorul de cuvant al Patriarhiei

[Iorest]

În prealabil postat de Moroco

Doar il apreciez pentru curajul lui iesit din comun, iesit asa cu pieptul gol sa se bata cu lumea ca un adevarat razboinic al luminii, care iata e tradat de toti cei ce se autoimpauneaza pe ei insisi cu ortodoxia, dand pe-afara de grija ei.

Prietene curaj era la V.B sa nu se vaccineze şi să opteze pt dreptul la alegere când se milita pt obligativitatea paşaportului verde, curaj era să denunţe pornografia fricii la care prietenii lui jurnalişi au contribuit pt a manipula lumea, să nu implice trinitas tv în promovarea vaccinului, sau să ceară acces de Paşti la Înviere.

Curaj e ce a făcut ÎPS Teodosie, Ambrozie al Giurgiului, PS Iustin al Maramureşului.

Nu e curaj să se ia de Teodosie când dau toţi în el, e vorba de oportunism, V.Bănescu şi-a ales tabăra asta a globalismului şi joacă acolo, deşi banii îi ia de la oameni tradiţionalişti, publicul digi 24 nu umple cutia milei, nici nu dă pe la Biserică.

E un om care o arde elitist, dar se înfruptă ca un bugetar din fonduri publice, nu e nicio diferenţă între el şi cărătorii de serviete sau plimbătorii de hârtii, ba poate e că aceia sunt mai simpatici şi măcar tac din gură nu fac critică cu privire la oamenii care le umplu buzunarele.

[Moroco]

În prealabil postat de Iorest

Prietene curaj era la V.B sa nu se vaccineze şi să opteze pt dreptul la alegere când se milita pt obligativitatea paşaportului verde, curaj era să denunţe pornografia fricii la care prietenii lui jurnalişi au contribuit pt a manipula lumea, să nu implice trinitas tv în promovarea vaccinului, sau să ceară acces de Paşti la Înviere.

Curaj e ce a făcut ÎPS Teodosie, Ambrozie al Giurgiului, PS Iustin al Maramureşului.

Nu e curaj să se ia de Teodosie când dau toţi în el, e vorba de oportunism, V.Bănescu şi-a ales tabăra asta a globalismului şi joacă acolo, deşi banii îi ia de la oameni tradiţionalişti, publicul digi 24 nu umple cutia milei, nici nu dă pe la Biserică.

E un om care o arde elitist, dar se înfruptă ca un bugetar din fonduri publice, nu e nicio diferenţă între el şi cărătorii de serviete sau plimbătorii de hârtii, ba poate e că aceia sunt mai simpatici şi măcar tac din gură nu fac critică cu privire la oamenii care le umplu buzunarele.

Imi place foarte mult cum gandesti. Insa vad ca dumneata il judeci pentru ca musca mana care il hraneste, adica dumneata il condamni pentru ca nu e mercenar si preot platit. Daca e adevarat ce spui inseamna ca e un om drept care vorbeste din credinta, adica din credinta lui in ceea ce crede el ca e drept si nu din dreptatea aia platita.

Multi isi vor lua duhovnici si predicatori dupa pofta inimii lor, iar asta e iubire de sine, sa-ti placa ce spui tu insuti de la sine si ce zic predicatorii care iti plac tie pentru ceea ce zic pentru sinele propriu.

Adevarata dreptate vine de la trimisii lui Dumnezeu care iti soun ceea ce nu vrei nicicum sa auzi, caci iubirea de sine iti astupa ochii si urechile ca sa te linguseasca in mita maririi de sine.

Asta va doare la VBanescu, nu e pe placul sinelui elucubrat prea mortodox pe care il replica mamona in ortodoxie prin tot felul de mari duhovnici si mari ortodocsi care nu striga decat tradare in timp ce ei asculta numai de ei insisi.

De Dumnezeu se face ascultare prin Mesia si de acolo mai departe in toata Biserica Duhului pana la cel din urma credincios, si nicidecum de sine insusi caci acel sine e defapt incarnarea duhului lumesc al mamonei care va gadila la orgolii si va mangaie cu pacatul ca sa dormiti la nesfarsit ca viermele in gogoashe si magogoashe.

Treziti-va!... caci vor sa inlocuiasca Crucea de luat cu 666, ca sa fiti drepti din stiinta si nu din Credinta!... la mortodoxia asta mamoniaca ma refer!

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

Imi place foarte mult cum gandesti. Insa vad ca dumneata il judeci pentru ca musca mana care il hraneste, adica dumneata il condamni pentru ca nu e mercenar si preot platit. Daca e adevarat ce spui inseamna ca e un om drept care vorbeste din credinta, adica din credinta lui in ceea ce crede el ca e drept si nu din dreptatea aia platita.

Multi isi vor lua duhovnici si predicatori dupa pofta inimii lor, iar asta e iubire de sine, sa-ti placa ce spui tu insuti de la sine si ce zic predicatorii care iti plac tie pentru ceea ce zic pentru sinele propriu.

Adevarata dreptate vine de la trimisii lui Dumnezeu care iti spun ceea ce nu vrei nicicum sa auzi, caci iubirea de sine iti astupa ochii si urechile ca sa te linguseasca in mita maririi de sine.

Asta va doare la VBanescu, nu e pe placul sinelui elucubrat prea mortodox pe care il replica mamona in ortodoxie prin tot felul de mari duhovnici si mari ortodocsi care nu striga decat tradare in timp ce ei asculta numai de ei insisi.

De Dumnezeu se face ascultare prin Mesia si de acolo mai departe in toata Biserica Duhului pana la cel din urma credincios, si nicidecum de sine insusi caci acel sine e defapt incarnarea duhului lumesc al mamonei care va gadila la orgolii si va mangaie cu pacatul ca sa dormiti la nesfarsit ca viermele in gogoashe si magogoashe.

Treziti-va!... caci vor sa inlocuiasca Crucea de luat cu 666, ca sa fiti drepti din stiinta si nu din Credinta!... la mortodoxia asta mamoniaca ma refer!

Iata alte mesaje maretze puse pe FB de marele mesager, un adevarat artist al Cuvantului de purtat.

VB
Ziua națională…
e un bun prilej de exersare a memoriei fidele adevărului istoric, de revizitare a surselor din care îl putem afla. Nu „lung prilej de vorbe și de ipoteze” trăncănite cu patetism și frenezie patriotardă.
Memoria comunitară, inițial personală, e o datorie etică onorantă. Opusul ei, uitarea, este echivalentul ne-simțirii față de adevăr, față de cei ce ne-au precedat și ne-au lăsat lucrurile esențiale ce au ajuns până la noi. Cum și ce să transmiți mai departe dacă ignori ce ai primit?
Ce nu ar trebui să uităm? Ce ar trebui să ne reamintim, nu doar de ziua națională?
Poate chiar conținutul ei. Și mai ales pe oamenii exemplari despre care abia se mai vorbește în școală și niciodată în mass-media, oameni care au contribuit major în 1918 la împlinirea unui ideal național ai cărei ingrați beneficiari suntem, un ideal care nu se rezuma la Unirea devenită posibilă doar într-un providențial context istoric, ci care includea proiectul unui stat modern fondat pe pilonii libertății, pluralismului, drepturilor individuale, democrației. Azi, toate, pasiv subînțelese.
Să ne mai amintim că epoca necesarului naționalism, catalizator al formării statelor suverane europene, cea a „secolului națiunilor”, a apus în mod natural, lăsând locul firescului patriotism. Anacronismul naționalismului beligerant lipsit azi de context justificator și actualitatea permanentă a patriotismului discret sunt două lucruri destul de diferite.
Să încercăm să mai înțelegem că luciditatea patriotică se manifestă prin buna și dreapta măsură în toate, prin competență, cinste și sobrietate, nu prin exces xenofob, impostură, filetism ortodoxist, populism pe tocuri și în costum național, eroism de operetă și lozinci strigate compulsiv la microfon.
Luciditatea patriotismului luminat, deci educat, e incompatibilă cu justificarea ororii, trădării, complicității, minciunii și a viciilor comunitare niciodată corectate, lingușitor validate.
Să discernem, așadar, între patriotism sobru și naționalism sumbru, între dragoste discretă, dar reală de țară și populism găunos care acoperă sub potop de cuvinte impostura și marasmul, pe care în loc să le denunțe vindecător le încurajează măgulitor.
Să nu subestimăm pesimismul moderat și realist care ne scutește de iluziile catastrofale ale optimismului deșănțat, practicat de ideologi mesianici deghizați în ctitori ai unei noi epoci de aur.
Să ne amintim mărturia unui aristocrat al României sugrumate de totalitarismul ce-i aruncase în gropi comune pe oamenii exemplari ai Unirii din 1918, un om care a îndurat 17 ani de temniță cumplită doar pentru fidelitatea sa față de principii morale, un senior al suferinței și nobleței detestat și huiduit după 1989 de cei ce aplaudau frenetic a doua arestare a României:
„Patriotismul este o dragoste discretă pentru ţară, o disponibilitate de a-ţi da oricând viaţa pentru ea şi de a nu mărturisi acest sentiment.
Găsesc că afişarea patriotismului este indecentă. Un om care simte dragostea pentru ţară, un om care este decis ca în interesul ţării sale să-şi sacrifice propria existenţă nu are să se bată pe piept cu sentimentul acesta.”
(Corneliu Coposu)

VB
În ciuda unei păreri superficiale, generalizate, atent întreținute de diavolul însuși, cele mai rele plăceri și grave păcate sunt cele pur spirituale, nu cele trupești:
plăcerea de a-i devora prin intrigi și critici pe ceilalți, de a te purta despotic inclusiv în numele Domnului, de a corupe și strica viața altora, de a înmulți abil răul, de a murdări, trăda și minți pentru a parveni. Cortegiul răutății e nesfârșit. În fruntea lui merg perversele plăceri ale puterii strivitoare și ale urii distrugătoare.
Viciul originar, rădăcina tuturor relelor care crește în sus este mândria. Trufia. Autostrada cu sens unic și multe benzi către toate celelalte păcate. Starea de spirit otrăvită de ură colcăitoare, total opusă purității transparente și iubitoare a lui Dumnezeu.
Diavolul ne joacă pe degete ca pe niște inerte marionete după ce ne seduce cu propria noastră imagine trucată, ahtiată de vizibilitate și slavă deșartă, adică de vidul camuflat în „importanță”.
Propulsați de întuneric, ne lansăm orbește în goana după laude, like-uri, onoruri, justificări ale oricărei de noi comise erori sau orori, ale minciunii și mințirii de sine. Întrucât merităm, desigur, nesfârșit mai mult decât ni se oferă cu zgârcenie și nerecunoștință. Dumnezeu nu e drept, ceilalți nici atât. Nimeni nu ne merită. Ingratitudinea e aerul care, lipsit de orice stimă, ne înconjoară.
...
„Mândria este în mod fundamental competitivă prin chiar natura ei pe când celelalte păcate nu sunt competitive decât în mod accidental.
Mândriei, faptul de a poseda ceva nu-i provoacă nicio plăcere, ci numai faptul de a poseda mai mult decât cel de alături.
Comparația este cea care te face mândru, plăcerea de a fi deasupra celorlalți.
Ești mândru nu pentru că ești bogat, inteligent sau arătos, ci pentru că ești așa doar prin comparație cu alții pe care savurezi să-i privești de sus, lăsându-i în urmă.
Firește că atâta timp cât privești de sus în jos, nu poți vedea ce este deasupra ta, adică pe Dumnezeu, de care mândria te privează radical.”
C. S. Lewis

Poate ca pe unii ii deranjeaza daca maestrul VB citeaza din tot felul de oameni...(eretici)... care dupa ce au parasit pe Dumnezeu pentru stiinta si bani au inceput sa dea vorbe... "mari".

(Pe mine nu ma deranjeaza decat elucubratiile mele care intrec orice norma de bun simt in nerusinarea tupeului trufiei pacatului care ma tzepuieste sa-l infloresc.)

[Iorest]

În prealabil postat de Moroco

Iata alte mesaje maretze puse pe FB de marele mesager, un adevarat artist al Cuvantului de purtat.




Poate ca pe unii ii deranjeaza daca maestrul VB citeaza din tot felul de oameni...(eretici)... care dupa ce au parasit pe Dumnezeu pentru stiinta si bani au inceput sa dea vorbe... "mari".

(Pe mine nu ma deranjeaza decat elucubratiile mele care intrec orice norma de bun simt in nerusinarea tupeului trufiei pacatului care ma tzepuieste sa-l infloresc.)

Maestrul Bănescu se delectează dintr-un meniu cu Jambiere de porc în postul Crăciunului la o emisiune de pe digi 24 cu Ionela Năstase

https://www.activenews.ro/sport/Vasi...iunului-186036

Am crezut că nu văd bine emisiunea, e tot mai caraghios "prietenul" nostru geluit.

[Moroco]

În prealabil postat de Iorest

Maestrul Bănescu se delectează dintr-un meniu cu Jambiere de porc în postul Crăciunului la o emisiune de pe digi 24 cu Ionela Năstase

https://www.activenews.ro/sport/Vasi...iunului-186036

Am crezut că nu văd bine emisiunea, e tot mai caraghios "prietenul" nostru geluit.

Frumos comportament la masa. Cult, serios, linistit, interesant.

VB
Morala nu e o măciucă cu ajutorul căreia pui la pământ adversari reali sau imaginari. Mai ales în perioada postului.
E calea din intervalul străbătut personal și anevoios spre celălalt.
O cale pe care te dezbraci parțial și cu greu de mândrie sau măcar de excelenta părere despre sine. Dobândind un grad de luciditate și bun-simț în plus. Dar și unul de orbire în minus.

VB
Sfântul Nicolae,
trăitor în secolul IV, personalitate episcopală a creștinismului universal, nu filetist teritorial, chip smerit al bonomiei eclesiale, profund cunoscător al Adevărului în jurul căruia și-a construit hristocentric viața, trăind exact așa cum blând vorbea și predica. O viață luminată de o bunătate deplină, neumbrită de pur legendara pălmuire a unui eretic, altfel des invocată de ortodoxismul pumnului necruțător. Blândul sfânt a fost numit și „învățător al stăpânirii de sine”, nu al pierderii cumpătului la auzirea unei aberații, fie ea și blasfemiatoare.
Bunătatea sa proverbială, exprimată prin fapte, nu vorbe, este cea care, la o scară oricât de mică, ne-ar putea salva pe fiecare din urâțenia hidoasă a zgârceniei, din monstruoasa nepăsare și ipocrizie, dacă doar am lua mai în serios cuvintele lui Hristos și am lua seama, dincolo de pragul propriilor ghetuțe prea pline, la celălat, la străinul sărman și desculț, dar și la cel sărbătorit azi ca „îndreptar al credinței” și „chip al blândeții”.
„La mulți ani” celor ce au șansa de a-l avea ca ocrotitor și model direct pe unul dintre cei mai iubiți Sfinți ai Bisericii lui Hristos!

[Moroco]

Un imperativ pentru orice creștin care nu se lasă sedus de surogatele și stratagemele „religiosului” instrumentat populist:
să nu lăsăm creștinismul și credința târâte în derizoriu !

Acesta e teritoriul bine marcat al celor ce practică dezinvolt propaganda și demagogia, adică iluzionismul pe scară largă, societală.

Scamatoria, lingușeala, eroizarea de sine, mimarea aprigă a credinței, a îngrijorării și implicării, toate mizează pe orbirea fie și temporară a maselor, deci pe înșelarea acestora, care ajung la grave tulburări de percepție și la o stare de confuzie în care-i creditează tocmai pe cei ce perfid le sedează.

Ținerea ochilor larg deschiși, compararea atentă a realității morale descrise în Evanghelii cu cea care ni se perindă ipocrit prin față, discernerea adevărului neconvenabil din spatele minciunilor pioase și a chipurilor strâmbe din spatele măștilor onctuoase, distingerea între formă găunoasă și fond, între ritualism mort și miez viu, între teatru profitabil, discurs filetist agramat sau politic exaltat și trăire reală a valorilor asimilate, niciodată ostentativ afișate, toate acestea ne așează pe Calea realismului (creștin).

„Calea cea îngustă” a onestității, a mărturisirii adevărului, a modestiei, moderației și ștergerii de sine, a sobrietății și sincerității, a bunei cuviințe, a cunoașterii istoriei, tradiției religioase și culturale proprii e cea care ne salvează de fatalele iluzii.

„Calea cea largă” a corupției morale și materiale, a mistificării profanatoare, a vorbăriei despre Dumnezeu care maschează chiar înstrăinarea de El, e drumul înfundat de un zid cu spatele la care vom fi puși mai devreme sau mai târziu.

Firesc e să alegem ceea ce ne salvează, nu ceea ce ne pierde și ne dezonorează.

Sublim. Calauzitor. Mantuitor.

Totalitarismul e libertate, ideologia (de exemplu, russkiy mir) edifică raiul pe pământ, minciuna e lapte, crima e miere.

Doar 4 țări din lumea asta mare au șansa nesperată de a fi cu adevărat libere. Scandalos de puține.

Lucrurile par nedrepte, dar nu sunt. Noi cei nevizitați de această șansă, doar noi suntem vinovați că nu ne găsește, deși există oameni care se străduiesc cu disperare să ne conducă spre fericirea pe care încă o ignorăm.

Vocile lor răgușite de rugăciune, ridicare în slăvi și invocare neîncetată a eliberării duhului, nu chiar sfânt, din sticla istoriei sau patetic isterizate de discursuri la limita patologicului, strigă în pustiul ignoranței ori poate doar al lucidității noastre.

Dincolo de ele se aud, oricât de stins, vocea rațiunii care imploră și cea a credinței care mărturisește. Adevărul.

Care or fi cele 4 tzari libere de care vorbeste maestrul purtarii Cuvantului?
Anglia-SUA-Canada-Australia-Africa de sud-India, Rusia, UE, China-Mongolia. As mai adauga Israel, Turcia-Emiratele Arabe Unite si Argentina. Deci sunt 7 nu 4. Iar al 8-lea imperiu e imperiul nevazut al duhurilor rele care le conduce pe toate. Celelalte tari sunt colonizate de statele astea imperiale si n-au cum sa se elibereze vreodata. Asa ca nu-mi dau seama care sunt cele 4 tzari libere la care se refera cu subanteles domnul Vasile Banescu in mesajul sau.

[Moroco]

Vasile Banescu,
Timișoara, 16 decembrie 1989 - începutul sfârşitului pentru regimul comunist din România

Datoria etică de a ne aminti ce (putea) însemna asumarea unui act de revoltă publică împotriva unui regim totalitar ajuns la demență, care ocupase toate interstițiile vieții sociale dintr-o Românie paralizată de frică și de foame:
arestare, stâlcire în bătaie, terorizare, închisoare, moarte.

O Românie în care personajul social principal devenise „coada”. La orice. O Românie în care lupta de clasă fusese surclasată de lupta disperată pentru hrană.

Aneantizarea curajului și a demnității omului majoritar era una dintre victoriile socialismului dezumanizant asupra persoanei umane. Nu și un triumf asupra adevărului care mocnea în fiecare.
Adevărul sufocat timp de patru decenii de minciuna crescută ca o gigantică tumoră în organismul comunitar dresat să strige pe străzi și stadioane că e sănătos tun. Că întunericul este lumină.

Întunericul nu a putut înghiți însă lumina pâlpâitoare din oameni. Din cei care nu au renunțat să spere împotriva negrelor evidențe demobilizatoare și cărora le era rușine de enorma lașitate a majorității.
Aproape inevitabilă în contextul manifestării demonicului prin teroarea dictaturii care induce frica, dar extrage din noi compromisurile și trădările de care nu știm că suntem capabili.

Lașitate răscumpărată cu sânge de curajul acelor câțiva drepți pentru care Dumnezeu ne salvează pe toți, deși nu merităm.

Să nu-i uităm!

P.S.
Intensă recomandare bibliografică: excepționalul roman „Ultimul an cu Ceaușescu” al Danielei Rațiu.

Io am prins 21 de ani in regimul socialist condus de comunisti.
Am avut parte de multa nebunie rea acolo de unde vin. Scoala, facultate, societate, silnicie.
Vrednicia stiintifica multilateral dezvoltata iti astupa ochii si urechile, iti punea sufletul gol de Dumnezeu sa-ti impietreasca inima plina de minciuna de la propaganda, pentru ca acolo in stiinta satana se lauda si te lauda cand parasti si te plangi de altii ca sa te lauzi asa cum se lauda impostorul Ceausescu impreuna cu nomenclatura impostorilor care au confiscat statul dupa razboi la fel ca esalonul doi in frunte cu Iliescu dupa revolutia din 89.

Mai bine râma plina de pamantul ce se intoarce in pamant sau invers decat omul de bine stiintific, comunist-capitalist-internationalist-nationalist si fara de rusine!