Este rău râsul? Când și cât?

[cozia]

În prealabil postat de Moroco

Sincere condoleante tuturor celor care l-au iubit pe marele patriot, pe fratele nostru intru Hristos, pe stimabilul domn Ilie Șerbanescu, marele analist politic si economic. El ne-a zis clar ca deja suntem o colonie doar ca nu vrem sa recunoastem. Zicea mereu ca altii ne pun presedintele si primul ministru, bancile, multinationalele si ambasadorii, respectiv serviciile secrete din interpol lucrand in mare secret... fireste ca doar pentru interesele noastre.

In memoriam:
https://www.youtube.com/watch?v=HE6pYJpCA2g
Ilie Șerbănescu (Gazda, in schimb, nu are o zi prea buna, debiteaza prostii)
Dumnezeu sa-l odihneasca!

[Moroco]

„Ce ne aduce o înfrângere? O imagine mai exactă despre noi înşine.”
Emil Cioran, Caiete (născut în ziua de 8 aprilie 1911)
Perceput deformat și reducționist - de cei ce nu l-au citit deloc sau doar superficial - ca ateu sau antihristic, în mintea și sufletul lui Emil Cioran s-au purtat unele dintre cele mai atroce lupte din secolul XX între diavolul acuzator și Dumnezeul izbăvitor.
Dumnezeu e urmărit asiduu, cu fascinația îndârjită a unui Iov, dar și cu scepticismul revărsat printre „mărturisiri și anateme” de autorul unor cărți care zguduie și convertesc la o luciditate ce tânjește după credință, la o tonică autoironie care dizolvă egolatria, la necesara, până la urmă, despărțire de filosofie, devenită inutilă în fața prăpastiei existențiale spre care ne împinge proasta folosire a libertății, încremenirea în păcat, perseverarea trufașă în eroare sau îndoiala corozivă.
Neputința aderării la Sens a fost crucea pe care s-a zbătut sufletul autorului „Căderii în timp”, „Amurgului gândurilor” sau al „Silogismelor amărăciunii”.
Deși a înțeles bine „păcatul originar”, în absența căruia nimic nu poate explica Istoria.
Cearta și lupta înfierbântată cu Dumnezeul cel viu, împotriva căruia omul s-a răzvrătit de la început, deși nefirești, s-au dovedit și se dovedesc oricând preferabile transformării Lui oțioase și odioase într-un zeu domestic cu care te pui bine duminical sau, mult mai grav, folosirii Lui obraznic sacrilege în cruciade dedicate ipocrit bunului-simț și în campanii animate de minciună, toate menite parvenirii de orice

Parca avea nume predestinat: Cioran, Coran, Cioroianu... minti geniale care s-au revoltat pe sperietoarele de ciori puse de om prin lanul de grau si de porumb si au aruncat vina pe Dumnezeu, mai nou dotate cu celule fotovoltaice, baterie reincarcabila si sirena wuau-wuau. E groaznic sa te lasi auto-speriat si auto-ingrozit de slujitorii idolilor minciunii si desfranarii autoexilandu-te la Paris pe post de student etern si de acolo sa le dai dreptate hotilor ca prostul cerand o dovada sa crezi. Pana la urma insa a biruit coshmarul fariseilor cersetori de semne si minuni ca sa creada, a reusit sa iasa din Longhorn, asa cum se numea unul din sistemele de operare Windows, scrise in red cod basic denumite asa pentru uz intern.

citat de la alt frate crestin-ortodox care citeaza...

Geniul se poate forma în liniştea bibliotecilor, dar tăria de caracter e rezultatul unei vieţi trăite pe nicovala suferinţei.
- Richard Wurmbrand

Din aceste doua exemple rezulta clar ca se poate face schimbarea!.. in bine... pana la urma. Trebuie doar rabdare si perseverenta.

[Moroco]

În prealabil postat de cozia

In memoriam:
https://www.youtube.com/watch?v=HE6pYJpCA2g
Ilie Șerbănescu (Gazda, in schimb, nu are o zi prea buna, debiteaza prostii)
Dumnezeu sa-l odihneasca!

O mostra de analiza politico-economica foarte corecta.
(D-le Cozia, mersi ca mi-ai dat atentie.)

[Moroco]

„Ne dorim foarte tare ca oamenii să trateze creștinismul ca pe un mijloc; e de preferat, firește, să-l folosească drept mijloc pentru propriile lor avantaje personale, dar, dacă asta nu se poate, merge și ca mijloc pentru orice altceva - chiar și pentru dreptatea socială.
Ce urmărim e ca omul să înceapă prin a prețui dreptatea socială fiindcă așa-i cere Dușmanul, pentru ca apoi să-l aducem în situația de a cultiva creștinismul în vederea dreptății sociale.
Nu uita că Dușmanul nu permite să fie folosit ca simplu instrument.”
Mic fragment dintr-o „scrisoare a unui diavol bătrân către unul mai tânăr” (C.S. Lewis)

„Dușmanul”, pentru bătrânul diavol, este, desigur, Dumnezeu.
Puternica dorință a diavolului, care dorește ca oamenii să se folosească fără scrupule de creștinism pentru atingerea scopurilor personale, transformându-l într-o unealtă pe calea parvenirii (politice), este și azi la fel de puternic satisfăcută.
Invocarea lui Iisus cel înviat în contexte pe care Iisus însuși le-ar fi evitat cu grijă, întrucât El nu a venit în lume să peroreze politicianist despre vreo epocă de lapte și miere, cu atât mai puțin de aur, ci „ca să mântuiască pe cei păcătoși”, este doar o mostră de demagogie cu iz „creștin” savurată și ea de diavol.
Creștinismul invită exclusiv la schimbare lăuntrică, Hristos Cel din Evanghelii proclamând harul, iertarea și libertatea, nu la revoluții și cruciade politice, posibile doar prin sedarea, nu prin trezirea oamenilor.

Adica in loc sa ne socotim pe noi insine dushmani ai poporului Domnului ne erijam prin mandrie si parvenim la putere si-L socotim pe El dushmanul ”poporului” a carui casta aleasa am fost alesi noi insine prin jocuri de culise si prin viclenii oculte si uneltiri filanlizate cu decizii nedrepte luate la masa ”verde”, lista de ales o facem noi, voi doar raspundeti in locul nostru.

Bineinteles ca Domnul ne-a invatat rabdarea pentru iesirea din chinurile vesnice pe cand baietii ne umple capul cu dorinta realizarii utopiei aici cand nimeni nu mai are nimic de rabdat... si iata abea atunci se realizeaza cat de importanta e femeia si abea atunci incepe omul sa-L binecuvinteze pe Creatorul ei si pe Mantuitorul nostru in Duhul perfectiunilor rabdarii.

Dacă populația Turciei crește vertiginos, România se află-n pragul unui colaps demografic. Politicienii, experții și comentatorii public pretind că nu știu cauza: pe lângă numărul uriaș de compatrioți plecați peste hotare, sunt zeci de milioane de avorturi făcute-n ultimele decenii…
Argumentele invocate? Sărăcia, ignoranța, ateismul moștenit din comunism.
Dacă am fi avut o educație generală pro-vita (și pro-familie), populația României ar fi fost dublă, deci și puterea economică, performanța sportivă sau forța militară… Elitele care ne-au predicat „virtuțile” unui liberalism atomizant se află-n fața unei dureroase realități: sate pustii, copii plecați la mari depărtări, nepoți „crescuți” pe Whatsapp.
Se mai găsesc unii deștepți care spun că importul unui milion de africani sau asiatici va garanta succesul României de mâine. Ca și când Turnul Babel ar fi o poveste cu „happy end.”
Iată de ce cred că doar asumarea unor politici pro-nataliste (precum cele de conservatorii maghiari sau polonezi) ne-ar putea da șansa unei rapide redresări.
E și motivul pentru care, din 2014 încoace, am participat la mai multe marșuri pentru viață. N-am văzut niciun reprezentant al Guvernului care să spună că-i pasă de soarta celor nenăscuți.

Sunt pro dreptul la avort, insa numai atunci cand inteleptii, duhovnici, medici, ingineri, vor fi in stare sa mute embrionul intro alta mama sau sa-l creasca in incubator... caci daca femeia are dreptul la avort si copilul are dreptul la viata. Pana atunci privind la lume trebuie sa intelegem ca suntem 7 miliarde de oameni, de fii ai lui Adam, adica de frati. Daca ne nastem intru Hristos atunci inseamna ca dorim sa-L slujim pe Cel ce a venit sa slujeasca si nicidecum sa devenim rasisti exclusivisti caci ”Blak lives matters”, black poate fi inlocuit cu draci, satei, pacatosi, recidivisti, pagani, răi, femei, copii, sclavi, saraci, prosti, handicapati, politicieni, militieni, securisti, judecatori si toti cei ce traiesc din acuzare.

Sunt câteva nevoi de bază ale românilor:
(1) un loc de muncă bine plătit;
(2) autostrăzi rapide și spații verzi curate;
(3) școli pline cu elevi silitori și profesori motivați, fără propagandă sexomarxistă.
(4) servicii medicale civilizate;
(5) orașe curate, clădiri frumoase, raporturi decente între oameni.
Ne-am săturat de viața de supraviețuitor, de taxe mari cât un furt, de șmecherie sau mitocănie, de urlet, vulgaritate, gălăgie, ploconeală, lipsă de coloană vertebrală.
Am vrea o Românie care să-i facă fericiți pe români, nu pe speculanții care vin și pleacă. Ne dorim mai puțină violență verbală, mai puțin analfabetism funcțional, mai puține spitalele infecte.
Din asta ar putea rezulta și optimismul social.
Nu e deloc o sarcină imposibilă.

Daca implinim utopia cum o sa mai rabdam? Iar fara rabdare in credinta si adevar, in ascultare, practic ne ducem sufletele la pierzare caci intrun loc lipsit de ispite, de provocari, de silnicii si de pacate nu mai esti nevoit sa lupti ca sa te dovedesti de drept. Deci cu cat mai rau pe afara, cu cat mai iad, cu atat ai prilejul sa te mantuiesti mai usor... cu conditia sa nu tradezi. Daca te stii tradator, atunci ascunde-te-n buncar, in cotlon si nu iesti ca oricum vin mustele la tine si te incearca ei ca pe monahii zavorati in chilie. Iar lumea oculta a norilor lumesti vine la tine si-ti sta pe suflet toata ziua. Nu te plange ci invata sa rabzi fara sa-L tradezi pe Dumnezeu, fara sa-L acuzi dorind sa nu-L mai asculti si sa-L lasi singur dupa ce L-ai scos din minti ca in locurile goale din intelepciunea Lui sa te bagi ca viermele in mar sa rozi toata ziua stiinte mancand cu capetele din cozile tale blestemate.

Când vorbești mult și n-ai vocabular, e ca și când ai umbla dezbrăcat pe stradă. Pentru că am înţeles asta, mi-am petrecut toată adolescenţa studiind, între altele, limba română. Mi-am umplut caietele cu neologisme, vorbe de duh, paronime, calambururi, sinonime și tot soiul de alte etimologii reale sau imaginare.
Care-i prima regulă-n comunicare? Termină propoziţia pe care o începi. Nu vorbi oricum, nu deschide gura fără un rost. Evită exprimările vagi. Rostul și rostirea se caută reciproc. Pune acordul între cuvinte și realitate. Cântărește bine greutatea unui verb. Caută sinonimiile potrivite. Ascultă sunetul fin al adjectivului. Cuvintele potrivite alungă haosul indeterminat și se prind să construiască sensuri ale existenţei.
Dacă râvnești la retorica lui Cicero, întărește mai întâi osatura limbii: gramatica. În absenţa acestui schelet, cuvintele vor fi deșirate. Când propoziţiile n-au structură iar paragrafele sunt lipsite de logică, auditoriul nu va reţine nimic.
După ce-am risipit ani preţioși în studiul inutil al autorilor postmoderni, a dat bunul Dumnezeu și m-am întâlnit cu exigenţa anglo-saxonă a clarităţii. Profesorul londonez Colin Gunton mi-a spus imediat: „dacă vrei să comunici cu forţă, atunci limpezește-ţi gândurile și îmbracă-le atent în haina cuvintelor.”
Verbul restaurează ordinea lumii sau, altfel spus, aduce lumină. Marii oratori au schimbat destine prin puterea cuvintelor de-a inspira minţi și de-a mișca inimi. Omul, spre deosebire de celelalte mamifere, e capabil să vorbească într-un limbaj articulat. Nu răcnetele, strigătele sau niște onomatopee, ci metaforele, conceptele sau rimele fac parte din patrimoniul unui spirit cultivat. Nu poţi confrunta anxietăţile, depresiile și incertitudinile zilei de mâine fără să-ţi dezvolţi aparatul cognitiv.
Oricât de complexă, o lume întreagă poate încăpea într-o singură propoziţie.

Imi vine sa-i zic: ”Domnule, fara-ndoiala ai dreptate”... iata deci aici semnul ereticului care vrea in mod firesc sa laude fratii erectizati care-si lauda profesorii ipocriti care i-au bagat in capcana limbilor de lemn si de fier si de piatra, o perfectiune a intunericoolui lipsita de Har, in stil german sau anglo-saxon, care-ti arata mercedesul si rols-roysul in comparatie cu magarul pustnicului sau cu dacia aia veche a romanului de la oras, sugerandu-ti sa-l crezi pe cuvant de pioner al stiintei si cunoasterii si sa-i devi sclav benevol, uitand sa mentioneze ca Dacia, Maritza, AROul nostru sau cum vrei sa-l numesti erau masini vii, nu te lasau la greu iar cand simteau ca vrei sa mergi la pierzare nu mai porneau si cand te razgandeai si mergeai la lucru ca prin minune porneau. Orice lucru facut fara rugaciune, oricat e de perfect ca sa-ti ia ochii si mintile e o desertaciune caci sunt lucruri moarte si te vor chinui si daca nu le vei distruge tu ca nebunii care-si distrug operele atunci le vei purta grija pana ruginesc si le manca moliile altora si in ambele cazuri pierzi mult timp in nimicuri tot mai departe de Calea mantuirii. Deci in mod evident crestinul nostru este tzepuit de ideologii materialismului comercial si imperialist, deveniti la randul lor, mari profesori, lingusind defapt Averica... ca cica ne da verbe si arme, nu gratis ci pe bani grei cu care sa ne omoram intre noi, fratiile ortodoxe, uitand ca suntem la baza crestini, si neglijand adevarul ca noi avem arme din belshug: saracia in Duh, Crucea, apa sfintita, cele 7 sfinte Taine, Cuvantul, Harul, rugaciunea, Invatura dreptei Credinte, postul, curatenia si pocainta, smerenia si umilinta, rabdarea pana la sfarsit a oricaror ispite, incercari si provocari, arme multe si adevarate care iata pot spulbera orice duh necurat din mintea, sufletul si inima proprie, inclusiv din trup si din acasa si apropiere iar aproapele si vrajmasul vazand poate constata si lua aminte ca el insusi se vinde ca fraierul tzepuit mare tzepuitor risipindu-se in lupte si razboaie desarte evitand adevartul mare razboi, Cel al Domnului cu copiii Lui.

[Moroco]

Indiferent de opțiunea noastră politică din anul 2024, sunt o mulțime de acțiuni prin care ne putem salva sufletul și care pot întări pilonii națiunii, jefuită de resurse, îndatorată și pustiită de asaltul ideologiilor globaliste, woke sau ateiste.
- Să-L onorezi pe Dumnezeu
- Să-ți respecți părinții
- Să prețuiești munca
- Să ai o meserie în care să excelezi
- Să-ți șlefuiești mintea ca pe un diamant
- Să deții o proprietate
- Să ai o bibliotecă-n casă
- Să-ți iubești aproapele
- Să faci mișcare și să îndrăgești natura
- Să-ți refaci arborele genealogic și să ai reverență față de strămoși
- Să protejezi inocența copiilor
- Să investești în sufletele celor tineri
- Să cauți activ să-ți întemeiezi o familie (dacă nu ești deja căsătorit)
- Să-ți onorezi soțul ori soția prin gând, cuvânt și faptă
- Să primești cu bucurie darul vieții și nașterea de prunci
- Să rostești adevărul fără teamă
- Să nu retractezi declarațiile curajoase
- Să te îmbraci ca o lady sau ca un gentleman
- Să iubești animalele
- Să nu confuzi sexele
- Să îmbrățișezi disciplina lecturii Sfintelor Scripturi
- Să studiezi viața lui Iisus Hristos
- Să te familiarizezi cu viețile sfinților
- Să vizitezi orașe antice, biblioteci medievale, muzee de artă non-contemporană, memoriale ale Holocaustului și ale Gulagului comunist
- Să asculți muzică clasică
- Să studiezi arta retoricii
- Să respingi intruziunea guvernului în viața privată
- Să refuzi tirania birocrațiilor centralizate
- Să aplauzi & susții inițiativele de tip homeschooling
- Să nu scuipi, să nu înjuri, să nu minți
- Să faci sport
- Să refuzi mâncarea junk și să zdrobești orice dependență față de alcool, pornografie ori droguri
- Să economisești bani
- Să arați milostenie față de săraci
- Să candidezi la alegeri locale sau naționale
- Să nu te clintești în fața criticilor
- Să nu-ți bați joc de alți conservatori (pe care corporațiile media îi socoate conspiraționiști)
- Să ai o mică afacere
- Să construiești cu propriile tale mâini lucruri noi
- Să te trezești devreme
- Să citești primele 30 de minute ale fiecărei dimineți
- Să cauți mereu soarele și lumina
- Să nu-ți batjocorești trupul, templu al Duhului Sfânt
- Să aperi drepturile naturale ale omului
- Să eviți cu orice preț îndatorarea excesivă
- Să zâmbești
- Să te rogi neîncetat
- Să transmiți și altora valorile conservatoare
- Să cultivi permanent gratitudinea și starea de recunoștință.
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Am bolduit indemnurile de la Dumnezeu. Toate astea sunt bune si frumoase insa sunt doar initiative personale, pana la urma ele devin sinecuri erectice pilite si privirilegiate. Ma intreb cand incepem sa auzim pe Dumnezeu ca sa-L ascultam caci fara rugaciune si curatenie-post pentru Har si Cuvant totul merge spre desertaciuni si rautati in care te vei incorona ca cea mai mare desertaciune a desertaciuniunilor... trezindu-te prea tarziu fortat de-mprejurari sa-ti dai seama ca ai ratat toata viata ceea ce era mai important... aplecarea spre Dumnezeu... ca sa faci voia Lui si nicidecum a ta sau a lumii lumii.

[Moroco]

El e în întregime bunătate care nu se schimbă. Așa este iubirea Lui, așa este mila revărsată în firea Lui, ca și preștiința lucrării Sale creatoare.
A ne închipui că ura, mânia, furia sau altele asemănătoare acestora au ceva de-a face cu firea dumnezeiască ne umple de oroare, căci nimeni care are o minte sănătoasă și inteligență nu poate ajunge la o asemenea nebunie, încât să gândească așa ceva despre Dumnezeu.
Nu putem spune nici măcar că El s-ar putea purta așa pentru a „răsplăti” răul, chiar dacă Scripturile par să spună acest lucru. Chiar și numai a gândi așa ceva despre Dumnezeu și a spune că El „răsplătește” cele rele cu rău este o urâciune.
A gândi că în Dumnezeu există ură sau ranchiună chiar și față de făpturile demonice e un lucru odios și blasfemiator, ca și acela de a atribui slăvitei lui firii oricare din slăbiciunile sau patimile noastre pretinzând că ar fi vorba de răsplătirea binelui și răului.
Dreapta gândire despre Dumnezeu ar fi, așadar, următoarea: blândul Dumnezeu, care în tot ce face caută moduri în care să ajute ființele raționale, îndreaptă și judecata spre folosul celor ce trebuie să primească acest lucru atât de greu.
(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici)
…
Cuvinte, desigur, greu de înghițit pentru cei ce Îl asociază inept pe Dumnezeu cu Judecătorul neîndurător care abia așteaptă să ne aplice pedepse pentru orice călcare strâmbă pe calea vieții pământești și suplicii veșnice pentru păcate mai mult sau mai puțin imaginate.
Cuvinte ale lucidității conferite de sfințenie, batjocorite sacrileg de „pravoslavnicii nucleari” ce fac din creștinism o armă de ucidere în masă și din expansionismul lor scelerat „război sfânt” împotriva altor creștini.
Imaginarea minuțioasă a iadului pentru ceilalți, implicarea „creștină” în a le face noi înșine viața un iad, dar și a lui Dumnezeu Însuși în reveria malefică și barbară din care Evanghelia iubirii nesfârșite a fost evacuată „în întunericul cel mai din afară”, acestea sunt de fapt semnele propriei demonizări, întrucât știm sau am putea intui cum dorește diavolul să ne folosim de creștinism.
Cei ce și-au făcut o profesie din a predica despre iad ca „loc” al chinurilor veșnice, orchestrate cu sadism de Cel ce a creat doar din iubire - și cu preștiința „căderii” lor - ființele raționale, acești nefericiți locuiți de fantasma unui creștinism amenajat după planurile inspirate de vicleanul arhitect al răului, acești circari ai dresajului turmei prin frică, ignoră în rătăcirea lor că singurul „iad” la care avem acces e cel din noi înșine. Ceea ce, desigur, nu e de neglijat, întrucât investirea ființei noastre în ură, minciună, uneltiri, trădări, ucideri de tot felul, e infernală pe termen lung, chiar „veșnic”.
La polul opus prestează zgomotos pe scenă, electoral sau contra cost, predicatorii creștinismului antieuropean sau doar însiropat care livrează patetic, unui public iubitor de „influenceri” în costume țipătoare sau reverendă, dulcegării despre Iisus, dar mai ales despre ei înșiși.
Mai puțin guralivi, dar mai fermi în convingeri, iubitorii de iad (pentru ceilalți) îl bănuiesc de exagerare mistică chiar și pe apostolul Ioan:
„Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.
Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el.”

Pai de ce am fi crestini proeuropa? Adica vrem sa devenim erectici? Averica e sectant-neoprotestanta si catolica ca Beuropa care mai e si protestanta, reformata si sateista, neomarxista si neocomunista, socialista, laburista deci sunt pline aceste continente de toate eresurile si erectopatiile vopsite cu bune intentii. Asta e iubirea? Sa mergem in iad impreuna cu ei si noi mai la fund de dragul minciunilor si propagandelor moraliste a politicilor justitiar erectice ale lor?

[Moroco]

Vă cer astăzi votul toți cei care — disprețuitori față de omul de rând — au alungat milioane de compatrioți peste hotare, au crescut datoria publică a României, au descurajat demografia, au trădat Biserica, au batjocorit eroii, au plagiat doctorate fără număr, au crescut birocrația, au pus noi poveri pe firme și antreprenori, au siluit limba română, au sabotat Referendumul pentru familie, au interzis slujba de Paști în 2020 și v-au cerut să vă îngropați morții în saci de plastic, au stimulat importul de produse alimentare din străinătate sărăcind fermierii autohtoni, au crescut salariile pentru nesătula nomenclatură, au distrus școala românească, au viciat grav procesele democratice, au blocat reformele teritorial-administrative, au cumpărat presa, au demonizat industria Horeca în pandemie, au finanțat mafia transpartinică din spitale, au decis cine moare și cine trăiește, au canalizat banii PNRR spre firmele-căpușă ale Partidului-Stat, au acceptat migrația pe teritoriul României, au promovat ideologia de gen, ca niște mameluci sau fanarioți ai comisarilor din Bruxelles.
România merită mai mult.

Buna retrospectiva. Romania crestin-ortodoxa merita mult mai mult!

Să asculți, înainte de-a vorbi; să fii bun elev, chiar și atunci când te dai profesor; să economisești, înainte să cheltuiești; să citești, înainte să grăiești; să încerci măcar, înainte de-a renunța; să visezi, înainte de-a acționa; să taci profund, înainte de-a judeca; să te încălzești, înainte de-a face sport; să mulțumești, înainte să cârtești; să te miști, înainte să te plângi; să ierți, înainte să condamni; să te cureți, înainte de-a păși în casa Domnului; să gândești, înainte să glumești; să măsori înainte să tai (fie cu foarfeca, fie cu limba); să crezi, înainte să te rogi; să te rogi, înaintea marilor decizii; să trăiești și să iubești, înainte să mori.

Ar fi un bun inceput de schimbare in bine... sper ca pornita din Cuvânt.

[Moroco]

Cum te poți recomanda credibil și eligibil în orice context când, în realitate, nimic din ceea ce te-ar putea califica nu te recomandă?
Ce te-ar putea totuși recomanda, dar absența sa deplină nu o poate face?
- Cunoașterea limbii materne dincolo de nivelul comunicării elementare în familie, la piață, la munte, la mare și în orice împrejurare asemănătoare.
- Asimilarea codului bunelor maniere care te-ar ajuta enorm în stoparea acceselor repetate de obscenitate publică.
- Metabolizarea, nu trâmbițarea credinței la al cărei „abecedar” nu ai avut încă acces.
- Familiarizarea cu istoria națională, europeană, inclusiv a Uniunii Europene, care nu e o „înaltă poartă” spre care privești dezorientat, cu ochi umezi, aparent blajini, ca spre una „nouă”.
- Capacitatea de a înțelege lucruri mai complexe decât cele ce animă o galerie (nu de artă, desigur), un discurs delabrat despre lucruri străine de logică sau o lungă partidă vânătorească de cai verzi pe pereți.
- Adecvarea lucidă la realitate, la ierarhia sacră a valorilor pe care se presupune că ar trebui să le respecți, nu la ierarhia structurilor mai mult sau mai puțin secrete care te-au îmbrăcat pe întuneric cu o haină mai mare cu câteva numere, deși la lumina zilei pari îmbrăcat într-un costum de circ sau într-o cămașă de forță.
- Buna (re)cunoaștere a limitelor care te definesc mai mult decât depășirea lor.
- Claritatea și coerența mentală & morală.
Toate acestea ar putea contribui real la binele public promis și clamat în orice context care solicită eligibilitatea și creditarea ei.
Nu însă și mimarea lor în ample numere de prestidigitație cu efect halucinatoriu de durată scurtă sau medie.

E unii care vor cu orice pret sa intre ca-s primitori cei ce nu ne primesc decat daca ne lepadam credinta milenara si atunci ei insista sa ne rusinam de Hristos-Cuvantul si sa lasam dupa acesti unii care ne tzepuiesc ca va fi bine dupa ce am intrat desi Anglia, de bine ce era acolo a iesit, caci erecticii intre ei n-au cum sa stea uniti si impreuna, fiindca minciuna si banul nu uneste ci corupe.

Unde ne pot conduce…
- „invazia verticală a barbarilor”, cum formulează Walther Rathenau
- „domnia proştilor”,
- „trădarea oamenilor cumsecade”, cum adaugă Nicolae Steinhardt?
Aflăm, dintr-o carte capitală, care ar trebui să fie lectură obligatorie pentru orice român cu aere de eligibilitate și poftă de validare publică, „Jurnalul fericirii”, că „năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii.”
Mai aflăm că „au sosit [sau se pregătesc să sosească] proştii şi inculţii la putere şi în ciuda tuturor legilor economice şi tuturor regulilor politice fac prostii, ca nişte ignoranţi ce se află.”
Din păcate, masa puternic manipulată, dezorientată și dezamăgită până la exasperarea celui care se agață inconștient de paiul galben și otrăvit al populismului care ne intră ca nisipul în urechi și în ochi, riscă să aleagă calea cea mai directă spre prăpastie.
În același timp, „în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd şi nu aud, pe scurt trădează. Nu-şi fac datoria. Imparţialii şi încrezătorii înregistrează şi tac. Sunt cei mai vinovaţi.”

Shoarecii de biblioteca erectici travestiti in crestini-ortodocsi si shobolanii comunistoizi USLamisti acuza si lovesc pentru ca au cedat si prin privilegii au interesele marii uniuni globaliste conduse de cezarii condusi de antihrist si ne invata sa ne uram intre noi pentru a triumfa propaganda lor, ca cica-s buni si primitori si ne primesc si-n averica si-n beuropa pana-n scheengheena daca vrem, tot asa cum ne-a primit si URSSul. Tampiti ne mai cred unii frati mari ortodocsi cerand sa ne plecam lor si celor ce insista ca sa ne autotzepuim ca cica va fi bine daca intram, daca suntem primiti, vom fi si noi la fel ca ei primitori de primitori si ne vom unii in primire ca benevol sa vrem sa slujim interesele uniunii slugarnicind la sefii privilegiati, ca ei toti fiind deja uniti sustin ca gata, ne apara ei, si cand colo ce sa vezi, vor inrolare, ne iau bani pentru inarmare, ne dau arme, ne trimite pe front, nu pe ei ci pe noi, pe ucraineni, pe modoveni, romani! Pai nu-s fraierul vostru domnilor intelectuali mari propagandisti de cea mai joasa spetza! Voi entuziasmati tradarea. NU acolo ar trebui sa vrem sa intram si nu cu pacatul si eresul ar trebui sa fim primitori pentru realizarea marii uniuni a tzeparilor tzepuitori tzepuiti ce vor sa-si continue autotzepuirea pana la capat, pana la sfarsit, tarand si pe altii dupa ei in viitoarele chinuri ale sufletului ci ar trebui sa intram in pace cu Hristos-Cuvantul!