Istoricitatea lui Iisus și formarea Creștinismului

[Seraphim7]

Lasă domnule Cozia,că nu strică puțină istorie:))


In continuare,voi mai oferi sursele istorice găsite din sfera celor dinafara creștinismului care fac o referire la peroana lui Iisus,și pot fi considerate obiective,cat și referințe la mișcarea creștină și impactul ei asupra societății din acea perioadă , provenite atât din partea unor alți istorici sau scriitori romani,cat și din partea altor surse care pot fi demne de luat in considerare.

Insist asupra acestor tipuri de dovezi dinafara bibliei și scriitorilor/ istoricilor creștini, pentru a putea face un tablou credibil și nepărtinitor sau fictiv asupra persoanei umane numite Iisus Hristos,și a mișcării care îi poartă numele.

După care ne vom orienta din nou spre zona de teologie creștină care s-a ocupat cu divinizarea sa și sistematizarea doctrinelor care vor transforma această sectă iudaică într-o religie de stat.

Iată ce alte surse,deși indirecte,pot oferi o imagine asupra documentării evenimentelor ce implica creștinismul primar și referințe la persoana lui Iisus Hristos, văzute de istorici și scriitori necreștini.

Mă repet încă o dată, acestea alături de cele deja menționate (Josephus și Tacitus)sunt foarte relevante întrucât sunt singurele surse istorice dinfara bibliei și creștinismului care confirmă și documentează evenimentele noutestamentare(parțial sau într-o anumită măsură)și existența unor persoane care au format mișcarea creștină.

Gaius Suetonius Tranquillus

Un alt istoric roman, face referire la creștini și, posibil, la Isus însuși în lucrarea sa „Viețile celor doisprezece Cezari”. În „Viața lui Claudiu”, el scrie:

„El [Claudius] a expulzat din Roma pe evrei care provocau tulburări sub conducerea lui Chrestus” (Claud. 25.4).

Expresia „Chrestus” este considerată de unii cercetători a fi o referire greșită la „Christus” (Hristos).

Gaius Plinius Caecilius Secundus

Plinius cel Tânăr, un guvernator roman, a scris o scrisoare împăratului Traian în jurul anului 112 d.Hr., în care descrie modul în care a tratat creștinii din provincia sa. În această scrisoare, Plinius menționează practicile creștine și venerarea lui Hristos:

„Ei aveau obiceiul de a se întâlni într-o anumită zi înainte de răsăritul soarelui și de a cânta imnuri lui Hristos, ca unui zeu, și de a se angaja printr-un jurământ solemn, nu pentru scopuri rele, ci pentru a nu comite fraude, furturi sau adulter...”


Talmudul babilonian

Fiind o colecție de texte rabinice,care face câteva referiri la Isus, cunoscut în textele ebraice ca „Yeshu” (Yeshua). Aceste mențiuni sunt deseori critice, dar confirmă existența sa:

„În ajunul Paștelui, Yeshu a fost spânzurat. Pentru patruzeci de zile înainte de execuție un herald a mers înaintea lui, strigând: „Va fi pietruit pentru că a practicat vrăjitoria și a dus pe Israel în rătăcire. Oricine știe ceva în favoarea lui, să vină și să-l pledeze”. Dar, deoarece nimic nu a fost adus în favoarea lui, a fost spânzurat în ajunul Paștelui” (Sanhedrin 43a).

Lucian din Samosata

Satirist grec din secolul al II-lea, a scris despre creștini și despre fondatorul lor, pe care îl numește „sophistul răstignit”:

„Creștinii, știți, se închină acum unui om – faimosul personaj care a stabilit noile lor ritualuri și care a fost răstignit pentru acest lucru... Acestea, de altfel, sunt aceleași ființe sărmane care au luat de la el ideea că sunt nemuritori și trăiesc după acea lege generală, fără să respecte legile obișnuite. Prin urmare, disprețuiesc toate bunurile materiale și consideră toate lucrurile ca comune – doctrina pe care el a predicat-o fără excepție.”


Mara Bar-Serapion

Filozof sirian, a scris o scrisoare în secolul I sau al II-lea d.Hr. către fiul său, în care compară moartea lui Socrate, Pitagora și „împăratul înțelept” al evreilor:

„Ce alt beneficiu au avut evreii prin executarea înțeleptului lor împărat? Doar că de atunci împărăția lor a fost desființată.”

[Moroco]

Domnule Serafim7,

Am impresia ca dumneata suferi de ocultism barfologic, fiindca ceea ce ne prezinti dumneata sunt pareri lumesti si barfe (batjocuritoare)... despre Domnul si Dumnezeul nostru luate de la istorici.

De ce ne-ar interesa astfel de subiecte prin care volenscnolensc ne cam murdarim daca le dam apa la moara?

In loc sa incerci sa ne convingi de tot felul de idei din lume, de acolo de unde ai cazut, oare nu ar fi mai cinstit sa incerci sa te ridici decat sa tot ne aburesti cu chestiuni oculte palavragite de gurile rele pe toate canalele incercand sa ne tarasti dupa tine?

Istoria adevarata e scrisa in Scriptura nu in cartile de istorie ale popoarelor sau ale cezarilor, acolo gasesti Adevarul, acolo unde au fost scrise texte din porunca divina si sub inspiratia Duhului Sfant, deci nu are rost sa te iei dupa textele scrise in tot felul de carti lumesti caci acolo nu vei gasi pareri drepte, cinstite cum incerci dumneata sa le prezinti, ci acolo vei gasi parerile unor oameni pacatosi care fiind sclavi patimilor, lumii, intereslor lumesti si de supravietuire, n-au cum marturisi adevarul Adevarat!.. de Credinta, adevarul si dreptatea tuturor celor intamplate in taina ci acestea vor fi revelate de Dumnezeu la vremea cuvenita care se apropie.

In concluzie istoria cu dovezile si izvoarele istorice e una dintre ramurile stintelor lumii oculte cu care se ocupa mincinosii care vor sa tzepuiasca pe om tarandu-l in trecut sau in viitor vrand sa impuna puterea sistemului corupt pe care-l serveste.

Dumnezeu (Sfanta Treime) si Domnul Iisus Hristos-Cuvantul nu e istoric-lumesc ci El este ieri, azi si maine, si asa va fi mereu, iar restul jocurilor temporale cu timpi lungi, istorici, sunt o vrajeala cu care satana incearca sa ne tzepuiasca mintile sa nu mai stim ce facem si ce sa facem in ceasul acesta, incalcindu-ne in iluzii si pareri parelnice desharte ca sa cedam.

Crezi oare ca vei crede mai mult istoric-lumeste pe baza de texte istorice-lumesti sau crezi ca vei crede mai degaraba asa ca si Luca si Cleopa in drumul lor spre Emaus cand un Necunoscut le-a talmacit scripturile, istoric, aratandu-le toate locurile unde era scris de Cel Rastignit, in prooroci si in psalmi, ucenici care culmea nu s-au speriat ci s-au incredintat, atunci cand si-au dat seama Cine este, la frangerea si binecuvantarea painii, cand Domnul s-a facut nevazut din ochii lor tot asa cum a stat apoi nevazut impreuna cu Apostolii speriati de iudeii prigonitori, nestiind ei si nedandu-si seama ca Domnul era prezent acolo cu ei in interiorul unde erau stransi auzind si vazand tot ceea ce se intamla? Statea ascuns si ei au crezut ca sunt singuri si ca El este cu ei doar atunci cand se facea vazut socotind ei si consemnand ca iar si iar a intrat la ei prin usile incuiate abea peste 8 zile.

Domnul nu-i doar istoric, undeva pierdut in tmp ci este mereu impreuna cu sfintii Sai smeriti si cu poporul Sau micutz si nepacatos din Biserica Sa, prin Harul din vazduh si in Cuvantul lui Dumnezeu. Acolo Domnul e mereu prezent si a fost prezent intotdeauna! Omul L-a parasit pe Dumnezeu si pe om si a iesit si L-a parasit luaindu-I locul din om si din creatie si nicidecum invers! Crezi?