Interviu cu CristianR

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

Nu am interacționat personal cu vreunul din cei pomenți mai sus, iar cu părintele Ioanichie a fost, într-adevăr, o singură interacțiune. N-am mai fost la Sihăstria, nu știu cum a evoluat, iar în '93 am cunoscut-o doar ca unul din mulțimea de sute de pelerini care o luau cu asalt, făcând-o un loc aglomerat, pe care călugării îl administrau cât puteau de bine. M-a impresionat, spre exemplu, că de Înălțare toți pelerinii - de ordinul sutelor - au fost invitați la masă, în serii de aprox. o sută de oameni.

Arc peste timp cum a evoluat ASCOR-ul față de anii 90, ce au pierdut sau au generațiile de acum față de atunci ?

De ce nu se mai simte entuziasmul extraordinar pentru ortodoxie al anilor 90 și foamea de descoperiri duhovnicești cercetând mănăstirile și sfintele Biserici ?

[CristianR]

Pe de o parte, cred că foamea de care spui era întreținută tocmai de marii duhovnici, suflete vii, cu viața transfigurată de credință și de aceea cu puterea de a-i transfigura pe alții.

Pe de altă parte, era și noutatea. Mulți, mai ales tinerii, descopereau pentru prima dată Biserica, aveau nevoie de răspunsuri pentru viață, de sens, pe care-l găseau din plin acum. Pe unii dintre ascoriștii de atunci (eu nu m-am numărat printre ei) îi văd în biserica pe care o frecventez cel mai des, în familii frumoase, iubitoare, având acum copii de vârsta pe care o aveau ei atunci și pe care au reușit să-i crească în credință, lucru pe care mi-l explic și prin cultivarea legăturii cu duhovnicul.

Cred că și ASCOR-ul actual mai mișcă, știu că s-au mai făcut tabere la Oașa, spre exemplu, însă energia de atunci nu o mai are. Poate și faptul că tinerii de acum au avut ocazia să afle tot ce-i interesa în materie de credință la orele de Religie, și acum să creadă că nu mai e nimic de descoperit. La asta se adaugă cu siguranță și inflația modalităților de distragere a minții, care ne mențin în stratul superficial al conștiinței, tot mai puțin dispuși de a face sondări profunde în sufletul nostru.

[Mihailc]

CristianR: care este locul care ți s-a lipit cel mai tare de inimă (în pelerinajele tale) și de ce?

[CristianR]

Cred că Mânăstirea Neamț. Când am pornit spre ea, de la Târgu Neamț, pronia a făcut să întâlnesc un călugăr care parcurgea același drum, întorcându-se la mânăstire după ce rezolvase probabil niște treburi administrative în oraș. Era unul dintre călugării cu vocație, cu o evlavie neprefăcută și care, ajungând la mânăstire, avea să se ocupe și de cazarea mea într-o chilie, el fiind arhondar la acel moment. M-a impresionat, mai târziu, felul în care l-am văzut slujind într-o capelă aflată între chilii, purtând camilafcă și un veșmânt larg, făcând mișcări ample, hieratice. Mărturisindu-i căutarea în care mă aflam, m-a tratat cu multă atenție și bunătate. Se numea Irinarh - un nume pe care nu-l mai întâlnisem până atunci și cred că de aceea l-am reținut.

Însă ceea ce m-a marcat a fost întregul spațiu natural din jurul mânăstirii, pe care l-am simțit de la prima vedere duhovnicesc, transfigurat de rugăciunile de secole ale pustnicilor și călugărilor. Era de o frumusețe transparentă, parcă, pentru Dumnezeire, nu puteai, aflându-te acolo, să nu-L simți pe Dumnezeu aproape.

De acolo aveam să descopăr, la capătul unui drum de poveste de cca. 8 km printr-o zonă împădurită, Schitul Icoana Nouă, unde se puneau bazele unei biserici pe care aveam să o regăsesc peste ani desăvârșită.

[Mihailc]

Care este diferența dintre turist și pelerin?

[CristianR]

Cred că, spre deosebire de turist, pelerinul este conștient că lumea nu este profană în totalitate și caută să identifice, să vadă, să pipăie... să cunoască atât cât poate el sacrul din lume, acele 'portaluri' către lumea spirituală, nevăzută.

Caută eternitatea în mijlocul temporalității și ceea ce este netrecător în mijlocul celor trecătoare, vizitând locuri sfințite de rugăciunile înaintașilor, de prezența sfinților, în care până și materia se poate transfigura, devenind transparentă, prin har, pentru lumea nevăzută.

Ochii turistului sunt ațintiți către lumea profană, închiși pentru sacru, motiv pentru care, chiar atunci când merge la mânăstiri, o face din curiozitate, din interes cultural, istoric - uneori chiar gastronomic -, căutând să-și îmbogățească experiențele pe orizontală, în orizontul închis, chiar dacă imens, al materialității și temporalității.

[Mihailc]

Mulțumesc mult, (și) în numele celor care frecventează/vor frecventa acest topic.

Acum o să te rog să-mi dai un top trei autori moderni care ți-au influențat benefic viața și câteva cuvinte despre fiecare în parte (cum ți-au influențat viața?)