Sportul încotro ?

[Iorest]

În prealabil postat de RappY

Păi și de-asta e bine să ai o bază duhovnicească, cum a zis Novak că el este mai întâi ortodox și apoi sportiv. Adică nu-ți pui toate speranțele, toată energia într-o reușită sportivă, trebuie să ai un motiv pentru care o faci.

Sportul poate fi viața cuiva, care asta a făcut de la 5-6 ani, la fel ca muzica chiar și cea bisericească, la fel ca și artele vizuale.

În prealabil postat de RappY

Pr. Dionisie Ignat spunea așa: „Fiecare să fie conștient că, dacă lucrează ceva, este pentru Dumnezeu și are plată de la Domnul. Deci nu-l interesează ce face altul. Dacă apare cârteala, lucrul ăla nu mai are valoare duhovnicească.”

Aici nu e cârteală, e despre furtul aproapelui, ca și cum s-ar fura oaia săracului, o nedreptate făcută nu neapărat de americani, care aveau destul medalii în zestre și pt care important e aurul, nu bronzul, ci despre cum arbitrii fac rău.

În prealabil postat de RappY

Dacă ce faci depinde de medalii, de slava oamenilor, de aprecieri, e mereu un război psihologic, o fugă după premii și aprecieri. Dacă o faci duhovnicește, chiar dacă nu-ți reușește ceva, așa a lăsat Dumnezeu. Continui dacă crezi în valoarea duhovnicească a ce faci sau faci altceva dacă nu. Nu e vorba de medalii, „toate acestea se vor adăuga vouă” (Mt 6, 33).

Premiile la medalii se cuantifică în bani de la stat cu care îți poți asigura antrenor, cantonamente, cazare, lucru multidisciplinar pt dezvoltare completă sportivă.

Deci nu e vorba doar de medalii, de exemplu medaliații primeau bani și de la stat și de la Ion Țiriac, între ciclurile olimpice e foarte grea supraviețuirea pt un sportiv, pt că nu poate face bani din scălămbăială tâmpă la tv.