Sportul încotro ?

[RappY]

„Acesta este cel mai important titlu al vieții mele, pentru că înainte de a fi sportiv sunt creștin ortodox”, a spus Novak în aprilie 2011 când a primit Ordinul Sfântul Sava în gradul I din mâinile Patriarhului Irineu al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Distincția acordată de Biserica Ortodoxă a Serbiei a fost motivată și de implicarea sa în renovarea bisericilor și mănăstirilor afectate de război în Serbia, țara sa natală.

De-a lungul anilor, Novak Djokovic, prin banii donați din premiile obținute în cariera sportivă, a participat la construcția și renovarea a 45 de grădinițe și școli, ajutând peste 22.000 de copii și 1.600 de educatori și profesori. Nole sau „No1e”, cum este alintat în patria sa, a ajuns să fie nu doar cel mai titrat sportiv reprezentativ pentru Serbia, ci și un popular erou național. Și în cazul lui Nole, cuvântul evanghelic al Mântuitorului nostru Iisus Hrisos aduce încă roade în viața lui și a Bisericii: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10, 32).

https://jurnaluldearges.ro/novak-djo...rtodox-340376/

Nu știam cât de implicat e. Se vorbește mult de sănătatea fizică în sport, dar e cu totul altceva când se începe și se termină cu sănătatea spirituală, înduhovnicește sportul spre ceva mai înalt. Așa ar trebui făcută educația sportivă, nu doar prin bazine și finanțare.

[MineaPeter]

Să nu uităm că Novak Djokovici are și piatra de încercare a unei boli metabolice care se cheamă "celiachie", adică intoleranța la gluten, iar boala aceasta obligă din start un om să postească de la o sumedenie de alimente care populează viețile noastre obișnuite.
Până și pâinea caldă și proaspătă care are grâu în ea trebuie evitată! Oamenii bolnavi de celiachie trebuie să respecte o veritabilă disciplină alimentară, iar rezistența aceasta la diverse ispite culinare + programul strict pentru sportul de performanță trebuie că i-au călit și ele sufletul lui Nole Djokovici. Are și Părintele Nicolae Dima un sfat pentru noi: "Dacă vreți să aveți progres în viața dumneavoastră, abțineți-vă de la lucrurile care vă aduc plăcere imediată".

[Iorest]

În prealabil postat de RappY

https://jurnaluldearges.ro/novak-djo...rtodox-340376/

Nu știam cât de implicat e. Se vorbește mult de sănătatea fizică în sport, dar e cu totul altceva când se începe și se termină cu sănătatea spirituală, înduhovnicește sportul spre ceva mai înalt. Așa ar trebui făcută educația sportivă, nu doar prin bazine și finanțare.

Toate sunt importante în evoluția unei țări, sportul e tot un talant lucrat de unii care au talent în această direcție care altfel poate s-ar pierde chiar și ca directori tot ar fi niște blazați.

Mă uitam de pildă la situația cu gimnasta româncă ce a avut exercițiul cu cea mai mare dificultate și a fost aruncată sub locul 3 de contestația unei americance:

https://www.gsp.ro/sporturi/jocurile...ta-752123.html

Fosta mare campioană, Camelia Voinea, mama și antrenoarea Sabrinei, spune că nu mai vrea să audă de gimnastică.

Camelia Voinea, mama Sabrinei Voinea, despre decizia arbitrilor în finala de la sol: „Nu există explicații”

Și-a menținut poziția, dezvăluind motivele care au dus la această decizie dură. „În sufletul meu, Sabrina este campioană. După tot prin ce am trecut, nu mă așteptam să ni se întâmple așa ceva la Jocurile Olimpice.

„Este prea mult! Am vorbit cu Sabrina și mi-a spus că orice decid, ea mă urmează”

Pe lângă penalizarea de o zecime, Sabrinei i-a fost scăzut și punctajul la dificultate față de cel din calificări, chiar dacă a prezentat același exercițiu. „Nadia i-a arătat lui Bart că Sabrina va fi pe primul loc. Și i-au dat 13,700, cu o dificultate de 5,900. De ce? Același exercițiu a fost și în calificări și atunci a luat 13,900.

Cu punctajul acela era bronz. Și i-au mai luat o zecime, ca să nu fie nici medalie. Că americanca este pe final de carieră și Sabrina mai poate merge la Jocurile Olimpice. Câștigă cine este mai bun, nu contează vârsta. Până și americanii au fost nedumeriți”, a acuzat vicecampioana olimpică de la Seul, din 1988.

________

Deci o doamnă a sportului românesc vicecampioană pierde ani de zile cu eforturi financiare să-și pregătească fiica pt ca să se mai audă în istorie că România a fost ceva în gimnastică și se întâmplă și o mizerie care poate dărâma psihic și un om puternic darămite un copil de 17 ani.

Dpmdv ar trebui să continue, dar ce mizerabilă situație, ce durere pt munca unui om.

[RappY]

În prealabil postat de Iorest

Toate sunt importante în evoluția unei țări, sportul e tot un talant lucrat de unii care au talent în această direcție care altfel poate s-ar pierde chiar și ca directori tot ar fi niște blazați.

Mă uitam de pildă la situația cu gimnasta româncă ce a avut exercițiul cu cea mai mare dificultate și a fost aruncată sub locul 3 de contestația unei americance:

https://www.gsp.ro/sporturi/jocurile...ta-752123.html

Fosta mare campioană, Camelia Voinea, mama și antrenoarea Sabrinei, spune că nu mai vrea să audă de gimnastică.

Camelia Voinea, mama Sabrinei Voinea, despre decizia arbitrilor în finala de la sol: „Nu există explicații”

Și-a menținut poziția, dezvăluind motivele care au dus la această decizie dură. „În sufletul meu, Sabrina este campioană. După tot prin ce am trecut, nu mă așteptam să ni se întâmple așa ceva la Jocurile Olimpice.

„Este prea mult! Am vorbit cu Sabrina și mi-a spus că orice decid, ea mă urmează”

Pe lângă penalizarea de o zecime, Sabrinei i-a fost scăzut și punctajul la dificultate față de cel din calificări, chiar dacă a prezentat același exercițiu. „Nadia i-a arătat lui Bart că Sabrina va fi pe primul loc. Și i-au dat 13,700, cu o dificultate de 5,900. De ce? Același exercițiu a fost și în calificări și atunci a luat 13,900.

Cu punctajul acela era bronz. Și i-au mai luat o zecime, ca să nu fie nici medalie. Că americanca este pe final de carieră și Sabrina mai poate merge la Jocurile Olimpice. Câștigă cine este mai bun, nu contează vârsta. Până și americanii au fost nedumeriți”, a acuzat vicecampioana olimpică de la Seul, din 1988.

________

Deci o doamnă a sportului românesc vicecampioană pierde ani de zile cu eforturi financiare să-și pregătească fiica pt ca să se mai audă în istorie că România a fost ceva în gimnastică și se întâmplă și o mizerie care poate dărâma psihic și un om puternic darămite un copil de 17 ani.

Dpmdv ar trebui să continue, dar ce mizerabilă situație, ce durere pt munca unui om.

Păi și de-asta e bine să ai o bază duhovnicească, cum a zis Novak că el este mai întâi ortodox și apoi sportiv. Adică nu-ți pui toate speranțele, toată energia într-o reușită sportivă, trebuie să ai un motiv pentru care o faci.

Pr. Dionisie Ignat spunea așa: „Fiecare să fie conștient că, dacă lucrează ceva, este pentru Dumnezeu și are plată de la Domnul. Deci nu-l interesează ce face altul. Dacă apare cârteala, lucrul ăla nu mai are valoare duhovnicească.”

Dacă ce faci depinde de medalii, de slava oamenilor, de aprecieri, e mereu un război psihologic, o fugă după premii și aprecieri. Dacă o faci duhovnicește, chiar dacă nu-ți reușește ceva, așa a lăsat Dumnezeu. Continui dacă crezi în valoarea duhovnicească a ce faci sau faci altceva dacă nu. Nu e vorba de medalii, „toate acestea se vor adăuga vouă” (Mt 6, 33).

[Iorest]

În prealabil postat de RappY

Păi și de-asta e bine să ai o bază duhovnicească, cum a zis Novak că el este mai întâi ortodox și apoi sportiv. Adică nu-ți pui toate speranțele, toată energia într-o reușită sportivă, trebuie să ai un motiv pentru care o faci.

Sportul poate fi viața cuiva, care asta a făcut de la 5-6 ani, la fel ca muzica chiar și cea bisericească, la fel ca și artele vizuale.

În prealabil postat de RappY

Pr. Dionisie Ignat spunea așa: „Fiecare să fie conștient că, dacă lucrează ceva, este pentru Dumnezeu și are plată de la Domnul. Deci nu-l interesează ce face altul. Dacă apare cârteala, lucrul ăla nu mai are valoare duhovnicească.”

Aici nu e cârteală, e despre furtul aproapelui, ca și cum s-ar fura oaia săracului, o nedreptate făcută nu neapărat de americani, care aveau destul medalii în zestre și pt care important e aurul, nu bronzul, ci despre cum arbitrii fac rău.

În prealabil postat de RappY

Dacă ce faci depinde de medalii, de slava oamenilor, de aprecieri, e mereu un război psihologic, o fugă după premii și aprecieri. Dacă o faci duhovnicește, chiar dacă nu-ți reușește ceva, așa a lăsat Dumnezeu. Continui dacă crezi în valoarea duhovnicească a ce faci sau faci altceva dacă nu. Nu e vorba de medalii, „toate acestea se vor adăuga vouă” (Mt 6, 33).

Premiile la medalii se cuantifică în bani de la stat cu care îți poți asigura antrenor, cantonamente, cazare, lucru multidisciplinar pt dezvoltare completă sportivă.

Deci nu e vorba doar de medalii, de exemplu medaliații primeau bani și de la stat și de la Ion Țiriac, între ciclurile olimpice e foarte grea supraviețuirea pt un sportiv, pt că nu poate face bani din scălămbăială tâmpă la tv.

[RappY]

În prealabil postat de Iorest

Sportul poate fi viața cuiva, care asta a făcut de la 5-6 ani, la fel ca muzica chiar și cea bisericească, la fel ca și artele vizuale.

Poate fi, normal că poate fi. Dar asta nu înseamnă că e bine. Viața e Hristos, familia, și neamul, nu sportul, hobbyurile, și activitățile culturale. E sănătos cum a zis Novak, nu cum zici tu, să-ți faci idol din sport.

[Iorest]

În prealabil postat de RappY

Poate fi, normal că poate fi. Dar asta nu înseamnă că e bine. Viața e Hristos, familia, și neamul, nu sportul, hobbyurile, și activitățile culturale. E sănătos cum a zis Novak, nu cum zici tu, să-ți faci idol din sport.

Asta încerc să spun că sportul nu e un hobby, o toană, un moft, e un mod de câștigare a existenței și de întreținere a unei familii.

În al doilea rând tocmai sportul unește neamul, în spatele unui campion olimpic sunt alte zeci de mii sute de mii care au fost legitimați la un moment dat și au ținut economic în viață un ecosistem care a permis unor antrenori să supraviețuiască și să instruiască spre excelență.

Plus că sportul e despre sănătatea, vigoarea, dârzenia unui neam, nu câștigă medalii un neam de fleșcăiți, de pufoși, de puturoși, sau de îmbolnăviți prematur de sedentarism, ci națiunile cu vână.

[RappY]

În prealabil postat de Iorest

Asta încerc să spun că sportul nu e un hobby, o toană, un moft, e un mod de câștigare a existenței și de întreținere a unei familii.

În al doilea rând tocmai sportul unește neamul, în spatele unui campion olimpic sunt alte zeci de mii sute de mii care au fost legitimați la un moment dat și au ținut economic în viață un ecosistem care a permis unor antrenori să supraviețuiască și să instruiască spre excelență.

Plus că sportul e despre sănătatea, vigoarea, dârzenia unui neam, nu câștigă medalii un neam de fleșcăiți, de pufoși, de puturoși, sau de îmbolnăviți prematur de sedentarism, ci națiunile cu vână.

Păi în exemplele astea, sportul este o modalitate de întreținere, un mijloc, o cale către celelalte. Nu este viața în sine ci mijlocul prin care viața este întreținută. Caz în care nu e nimic greșit, fiecare își câștiga existența după cum l-a înzestrat Dumnezeu. Dar e bine de ținut minte că până la urmă este o modalitate de a trăi, nu viața în sine.

Un om poate să piardă orice, toată faima, toate medaliile, nu și-a pierdut viața cât timp încă are credința.

Mircea Eliade despre Mircea Vulcănescu: „Când au venit încercările, Mircea Vulcănescu le-a primit senin și încrezător; într-un anumit fel, misterios, se integrau vieții lui religioase – în câteva zile a pierdut tot: avere, glorie, situație socială și academică, familie, libertate. Dar a rămas același. Nu s-a îndoit și nici n-a tăgăduit; a continuat să mărturisească, cu aceeași senină fermitate, credința și încrederea lui de totdeauna.”