Calea singurătății

[Seraphim7]

Ep.1

Nu mi-e rușine să o spun,dar toată viața mea am fost singur,chiar dacă am fost cam mereu printre oameni.

Pot spune că de multe ori a fost o alegere, însă nu de puține ori a fost faptul că am îndepărtat eu persoanele de lângă mine și desigur ca totul să fie complet au fost și cazuri în care persoanele lângă sau cu care am vrut să fiu n-au vrut sau putut să fie cu sau lângă mine.

M-am simțit cel mai adesea singur încă din cadrul familiei,al copilăriei, însă nu mi-a displăcut neapărat asta.

Am găsit și încă găsesc plăcerea evadărilor din realitate în compania unor iluzii sau experiențe onirice, spirituale sau imaginare.

Oamenii de multe ori îmi crează fluxuri de energii care mă scot din starea mea preferată și anume cea interioară,plus că îi simt destul de bine pe fiecare și asta nu este întotdeauna un avantaj.

Chiar dacă mă pot integra la nevoie in orice grup sau interacționez eficient cu orice persoană în funcție de împrejurări, refuz cu orice ocazie posibilă evenimentele unde snobismul social primează, fiindcă acelea le suport cel mai greu.

Singurul mod in care tolerez mulțimea este cel in care pot avea eu un monolog sau modera discuția sau in calitate de gazdă.

In rest prefer discuțiile unu la unu.

…….

Din păcate însă singurătatea nu este o alegere pentru foarte multe persoane,ci este o consecință a altor aspecte.

Nu toți caută sau doresc o “carieră solo”,și iarăși foarte puțini sunt făcuți pentru asta.

Iar subiectul acesta ar ajuta mai degrabă pe cei care doresc sa scape de “blestemul singurătății”,care pentru noi ceilalți care o căutăm mai des și o dorim,este o binecuvântare.

O altă mare problemă cu care se confruntă extem de multe persoane,este singurătatea alături de altcineva, adică ești cu cineva constant, însă tot te simți singur.

Fiecare se gestionează diferit,eu desigur, dacă n-am simțit prea des o apartenența la ceva sau la cineva nu mă pot raporta la o pierdere de acest gen, fiindcă singurătatea este starea mea naturală,deci practic mă simt nenatural cu alții.

Însă multe persoane au creat legături cu oameni sau diferite lucruri, locuri etc și pierderea acestora crează in prima fază durere,dar după se transformă în singurătate.

Ei bine aici este cel mai dificil de gestionat și cu acet tip de problemă este greu de lucrat.

Cel mai probabil și eu și alții care chiar dacă n-am găsit persoana, lucrul,locul,ideea etc,de care sa ne atașăm real,cu siguranță vom avea un “acasă” undeva in acest univers,poate l-am uitat,poate nu l-am găsit etc.

Însă este infinit mai dureros pentru cei care au găsit și pierdut ulterior acel “acasă”,iar eu cred că este de datoria noastră a celorlalți mai “liberi” să-i ajutăm pe aceștia să depășească aceste stări.

Noi putem fi pansamentul temporar, întrucât nu prea există posibilitatea să ne atașăm,iar ceilalți pot utiliza intențiile noastre să depășească.

Totuși non atașamentul,ca sa utilizez o terminologie budistă nu înseamnă falsitate sau răceală sau “inimă de piatră”.

Nu,pur și simplu te ajut in mod altruist , însă nu mă atașez in mod egoist.

Te IUBESC,dar în libertate.

Un fel de iubire creștină, dezvoltată frumos într-o epistolă paulină.

Însă nu este așa de ușor să practici non atașamentul și iubirea necondiționată.

Sau iubirea universală și rugăciunea sfinților pentru întreaga lume…

Cam greu, nu?

Oare mai ești singur când porți în inima ta iubirea pentru întreaga creație?

Mai ești singur când ești dispus să ajuți pe oricine?

Mai ești singur te-ai conectat cu….

DUMNEZEU

???

Păi nu, ești singur doar când te legi de materie și de efemer.

Fiindcă acestea trec,tu te-ai legat de ele și ele dispar,iar tu suferi fiindcă ai pierdut ceva ce n-ai avut niciodată.

Inclusiv un om,daca consideri că l-ai pierdut, l-ai avut al tău,ai depins de el,etc..

Ai greșit în fiecare aspect dacă credeai asta, întrucât pierdea cuiva înseamnă doar dematerializarea sa,plus că fiecare om este liber,noi nu deținem oameni,nu suntem legați de alți oameni.

Legăturile de sânge sunt valabile doar pentru trup nu și pentru suflet,la fel și cele de căsătorie, sunt doar pentru viața terestră, atât.

Practic ai fost gol și ai rămas tot gol.

Cu ce umpli acel gol?

Poate suntem toți niște vase, și misiunea noastră pe pământ este să….

Termenul care descrie cel mai bine legătura dintre toți oamenii este unul des utilizat in creștinism, și anume FRATE/SORĂ.

Deci restul legăturilor sunt artificiale și temporare , majoritatea false, așa că a alege ignorarea lor și respingerea acestor false legături dintre oameni nu înseamnă singurătate, întrucât toți joacă rolul comuniunii și al socialului însă toți suferă din cauza asta și apelează la tot felul de iluzii, narcotice, minciuni etc, pentru a alimenta acest “globalism”, însă până la urmă dacă vom înțelege FRĂȚIETATEA UNIVERSALĂ….

Atunci totul va avea sens…

Din păcate “valorile tradiționale” sunt învechite și învățăturile care au manipulat până acum nu mai pot corupe conștiința colectivă a umanității.

1.Nu există gen!

Da,este un adevăr!

2.Globalismul este soluția!

Da,este un adevăr!

3.Religia și politica trebuie sa dispară și să fie înlocuite de spiritualitate și un guvern mondial!

Eh, asta va fi un articol viitor.

Însă nu uitați,totul este temporar pe Pamant,iar calea singurătății este doar un refugiu pentru întoarcerea ACASĂ.