Viitorul Presedinte al Romaniei.

[CristianR]

În prealabil postat de Iorest

Iar faptul că avem deficitul acesta uriaș e și consecință a susținerii efortului de război și al înarmării, nu cred că scopul e să tăiem de la sănătate, educație, cultură ca să susținem o chestie mereu costisitoare.

Deficitul uriaș se datorează în bună măsură împrumuturilor dezavantajoase practicate de PSD în ultimii ani ca să crească în mod artificial pensii și salarii. În timp ce costurile pentru susținerea Ucrainei și dotarea armatei noastre eu le consider o investiție în apărare, cu atât mai necesară cu cât amenințările de la Est sunt tot mai mari. Le sunt recunoscător ucrainenilor pentru că, dându-și viețile pentru țara lor, ne protejează implicit și pe noi.

Ce mă miră, însă, este virajul tău spre Georgescu, după ce l-ai criticat serios și pe bună dreptate. Eu îl văd ca pe un produs hibrid al masoneriei și vechii Securități devenită între timp naționalist-ortodoxă cu influențe new-age. Iar teoriile pe care le emite nu sunt simple aberații protocroniste personale, ci par a avea menirea nu de a aduce pacea pe care o proclamă, ci din contră, de a incita, de a stimula nemulțumirea, revolta, direcționată însă nu către mizeria morală în care ne complacem și care generează sărăcie, inechitate și ignoranță, ci arătând cu degetul spre cei din Vest ca sursă a decăderii noastre.

Practic, dacă privești la ce se întâmplă pe scena internațională, poți identifica mai mulți agenți – în America, Europa, Rusia – al căror scop pare a fi acela de a tulbura apele și a agita spiritele, iar finalitatea acțiunilor lor va fi o nouă dezordine mondială, înainte, poate, de ordinea finală, post-apocaliptică. Să nu fie!

Curentele ideologice care par acum a se confrunta (progresism-corectitudine politică vs. conservatorism-naționalism-suveranism) sunt artificiale, întreținute financiar de personaje despre care nu știm prea multe, nefiind preocupări izvorâte din dezbateri intelectuale nepartizane. Mulți, fie de o parte, fie de cealaltă, Îl invocă pe Dumnezeu ca fiind de partea lor (în numele Lui s-au făcut atâtea genociduri în istorie), ori cel puțin sunt siguri că ei sunt de partea bună a lucrurilor. Dar sunt ca și curentele unui ocean, care se confruntă într-o istorie din care Dumnezeu nu face parte, ori în care nu intervine decât foarte discret, atunci când află pace – în lume, dar mai ales în inimile oamenilor. Or, tocmai această pace pare a fi dușmanul tuturor acestor agitatori.