Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Nu mai rabzi, nu mai suporti sa vina Luminita lui Iisus si sa-ti spuna iar ca nu crezi si ca strici Cubul ca un stricus-strestricheel ce strica pocainta pocaindu-se... si atunci mintind ca ai gasit si ai identificat criminalul silnicist, amenintarea terorista, ca Luminita iti face ”rau”, poruncesti suparat si furios: ”omorati-l!” (-L) simtind ca ai vrea sa-l omoare cineva, de parca el te-ar face rau, de parca el ti-ar face rau, in mod repetat, insistent si hartuitor, prigonitor, simtind, vazand si marturisindu-ti ce faci din cand in cand ca un belfer tupeist. In realitate prin aceasta porunca smintita, satanista, te sinucizi ca un egoist kamikadze suparat de frica momentului clipei fricii si neputintei de a asculta care venind candva inevitabil te va vadi de neputinta cronica si inselaciune! Daca nu poti asculta de sef in public cum atunci are el contract cu tine pe perioada nedeterminata?... ca facand ce? Si nu stie? Pe ce fapte de ascultare-ti iei tu banii daca vei fi vadit ca nu poti asculta de sef, de niciun sef si ca n-ai putut ascultat niciodata? Deci isi vor da toti seama ca tot timpul cat ai ”lucrat” tu doar ai inselat si esti pasibil de o pedepsa grea si o rusine maxima, expus in public. Ingrozitor acel viitor, acea zi, acel moment scenic! Cu toate astea clipa devoalarii, a demascarii, a aflarii e fix eliberarea ta din coshmar, e ziua inaltarii crucii tale pe care trebuie s-o porti si s-o suporti pana atunci, pana la sfarsit... fara sa mai poruncesti de frica ingrozita suparata, infuriata si neputincioasa urland cu ura rea furioasa si veninoasa: ”omorati-l”... culmea, ca un ”mare” sef in speranta ca daca nu-l ucide nimeni atunci o sa-ti asumi ca sluga a ta si o sa slujesti tu, iata putand sa asculti de ”sef”, de propria porunca blestemata, ”restabilindu”-ti imginea patata. Practic in loc sa primesti Lumina ca sa-si faca lucrarea de pocainta si indreptare tu ii trantesti usa in nas si omorand vrei sa mori in pacat si in viciile tale, moarte rusinoasa, ascunzand pana la capat frica, neputinta si prostia fofilandu-te pana la sfarsit ca sa ramai in bunatati si comoditati, in pile si privilegii ca parazitul, ca capusha, ca plosnitza, ca sherporcul-luvulpe argintie, ca un purcelash agresiv... periculos... care se-ntoarce sa te rupa pentru ca cica tu l-ai ingrsat... cu pacat.

Cam asta-i scaunul spurcat al satanei: cand poruncesti si te-nvoiesti sa vrei, rostind porunca ucigase sau ispititoare ca un blestem... stand pe scaun... si semnand contractul antihrist doar privind la femeia frumoasa si fecioara pe care vrei indragostit s-o inseli, defapt asa ai si semnat pentru pacat de fiecare data cand poftind ai privit si ai cascat la chipul ei superb si preaminunat... mintind ca altcineva e vinovat... ca atentia idolatra ti s-a furat.

Cati n-au sezut pe el pret de un ceas, pret de o clipa ravasita, pret de o porunca smintita, de o dorinta fripturacita, de o vrere de avere, de o semnatura mica de placere?.. si apoi au plans cu amar in zadar vrand sa nu fi facut, vrand sa nu fi pierdut. Mai bine sa nu te fi nascut ca nu-i bine ce vrei, cruzimea eficace si eficienta, pragmatic erogonomic proiectata si planificata. Ar trebui sa vrei altceva acuma, ar trebui sa vrei sa nu mai faci caci pierzarea efectuata nu o mai poti schimba. Ai tradat si meciul s-a jucat! Meciul jucat nu mai poate fi schimbat! Pentru ca a avut arbitrii! Nu deznadajdui, umileste-te si vei fi salvat! Roaga-te sa rabzi ca sa prinzi momentul.