Despre natură divină a evreului răstignit.

[CristianR]

Trecând dincolo de modul ireverențios în care alegi să scrii despre Iisus Hristos (ai tu motivele tale, probabil), întrebarea ta m-a făcut să-mi reîmprospătez cunoștințele (de altfel sumare) despre sinoadele ecumenice.

Răspunsul la întrebarea ta l-a dat primul sinod care a urmat celui de la Efes (dintre cele recunoscute de Biserică), și anume cel de la Calcedon (451):

Unul si acelasi Hristos, Fiu, Domn, Unul-Nascut, cunoscut in doua firi, in chip neamestecat si neschimbat si neimpartit si nedespartit, deosebirea firilor nefiind nicidecum distrusa prin unire, pastrandu-se mai ales insusirea fiecareia si intalnindu-se impreuna intr-o singura persoana si un singur ipostas, nu in doua persoane, impartit sau despartit, ci Unul si acelasi Fiu, Unul-Nascut, Dumnezeu-Cuvantul, Domnul Iisus Hristos.

În timp ce tu ai presupus că cele două firi s-ar fi unit (contopit), învățătura ortodoxă spune că ele au rămas distincte în persoana unică a lui Hristos. Prin urmare, pe Cruce a murit ceea ce era palpabil, fizic, trup (cu tot cu suflet): Omul Hristos. Am menționat și sufletul, pentru că și acesta este omenesc, legat de trup (omul având o natură psiho-somatică), nefiind înlocuit de firea dumnezeiască în persoana lui Hristos.

Cred că e de prisos să mai adaug că modul în care se realizează unirea într-o persoană a celor două firi – omenească și dumnezeiască – scapă puterii noastre de înțelegere, intrând în zona tainei, care trebuie primită ca atare; sau respinsă – de cei care cred că posibilitatea de înțelegre a minții omenești este nelimitată.

P.S. În ce privește deducția pe care o faci cum că trupul și duhul ar fi realități antagonice, nu mi se pare că asta rezultă din afirmația Mântuitorului că trebuie să ne naștem din Duh ca să avem parte de cele de sus, de Împărăție. Nu e vorba de antagonism, ci de ierarhie, trupul și sângele fiind "de jos", trag către pământ; Duhul fiind de la Dumnezeu, trage în sus. Nașterea din nou, în Duh, presupune convertirea "trupului și sângelui", îmbrăcarea în Duh, nu anihilarea. Omul de carne devine om duhovnicesc prin nașterea din nou, se îmbracă în "haina de nuntă" care-i face posibilă intrarea la Nunta Cerească.