![]() |
![]() |
|
#21
|
|||
|
|||
![]()
Ce am mai experimentat ultima vreme refertor la rugaciune:
-Am citit ca rugaciunea rostita fara sa intelegi cu mintea ce citesti ,sa aiba ecou in tine cuvintele , e doar respiratie in aer -De asemenea ca asta ar fi doar faza a 2 a intelegerea, inainte de faza 3,rugaciunea continua sau rugaciunea coborata in inima,(care nu se limiteaza doar la rugaciunea inimii,). E un fel de faza cand ceri ce se zice in rugaciune cu adevarat lui Dumnezeu , nu doar reciti, cand cuviintele citite ale rugaciunii devin ale tale, si sentiimentele iau locul Dar deocamdata as fi mutumit si cu faza 2,intelegerea,ca eu oricum nu pot doar sa rostesc. -Iar cand se zice ca rugaciunea tre sa fie scurta ,cred ca atunci se refera la rugaciunea personala ,adica cu cuvintele tale,nu citita "Cand va rugati sa nu spuneti multe cuvintte ca paganii,care cred ca daca vor spune multe vor fi ascultati" Deci e buna si rugaciunea cu cuvintele tale (foarte greu am gasit informatia asta ,desi era de asteptat) . Dar rugaciiunea personala ar fi ideal sa semene cu ce se cere in rugaciunile citite,adica sa ai acelasi tip de cereri. Adica cereri generale, nu cele prea particuare si de folos imediat. Cereri catre bunuri si foloase duhvnicesti ,nu neaprat catre solutii care crezi in mintea ta ca ar rezolva Nu cer liniste pentru framantarile mele de exemplu, ci cer harul, recunoscandu-mi neputinta, si atunci va veni ca efect secundar si linistea Am selectat ce m-a marcat in vreun fel ,dar asta nu inseamna ca am reusit sa si aplic de acum, doar m-am gandit ca ar fi util si pentru altii, si ca pare o cale care tine cont de vocea ta interioara. |
#22
|
|||
|
|||
![]()
Undeva scriai ca rugăciunea trebuie să ne însoțească peste tot iar spovedania doar ocazional.
Dacă tot vorbești de ce ai mai descoperit, eu unul de ceva vreme am descoperit ca nu numai rugăciunea dar aducerea aminte și vorbitul des și repetitiv despre păcatele personale este esențială în îmbunătățirea duhovniceasca. Femeile în mod special au această veleitate de a vorbi deschis despre problemele lor chiar și străinilor ocazionali întâlniți oriunde..au un dar SPECIAL de a scăpa de apăsarea care o produc greșelile facute( păcatele) Ca urmare…și spovedirea trebuie să fie un proces continuu chiar și după necesară spovedire la duhovnic.
__________________
Menirea omului pe pamant nu este de a manca si de a-si face nevoile ci sa ajunga asemenea lui Dumnezeu Tatal. «τὸ γὰρ μυστήριον ἤδη ἐνεργεῖται τῆς ἀνομίας, μόνον ὁ κατέχων ἄρτι ἕως ἐκ μέσου γένηται·» Last edited by cozia; 18.09.2025 at 12:28:48. |
#23
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Am avut o perioada in care m-am concentrat pe un pacat mai mare,si eliberat orecum de el nu reuseamm sa imi mai vad pacatele , spre groaza mea. ma simteam oarecum ca si cum nuu mai am si m-am speriat. Caci daca ceva m-a ajutat in lungul drum al pacatului,singur constinta pacatoseniei si neiubirii mele de oameni m-a ajutat. Si daca tot vorbim de descooperiri , am incercat sa imi analizez ganduri si fapte marunte, sa imi aduc aminte de momentele dese din zi in care sunt constient pana la frica de pacatul meu , si sa capat cu adevarat convingerea ca pacatul e aproape in tot ce faci , daca iti tine gandul departe de Dumnezeu. Pocainta si neputiinta sunt cele 2 imboldurii alle rugaciunii , si noi trebuie sa ne rugam chiar si pentru ele ca sa le avem. Ma rog Doamne sa imi aduci aminte de pacatele mele, si sa ma faci sa le inteleg pe cele pe care nu le stiu. Si ca un bonus, pana si a nu fi suficieent de placut si proactiv catre cei din jur e un pacat. Deci chiar si numai absenta faptelor bune e un pacat. Pentru ca celalalt nu asteapta sa ii livrezi starea ta de carcoteala si auto-frustrare, ci asteapta mereu sa fii la cote maxime de corectitudine si daruire, sa fii entuziast cum s-ar spune. |
|